La 20 august, deci acum aproape o lună de zile, echipa de fotbal feminin a Spaniei câștiga Cupa mondială de fotbal feminin, găzduită de Australia și Noua Zeelandă. Jucătoarele au fost întâmpinate de câțiva demnitari și funcționari spanioli. Era cea dintâi victorie a Spaniei și toată lumea era înnebunită de bucurie. În vreme ce toți ceilalți se îmbrățișau, se sărutau și se felicitau reciproc, o jucătoare, Jennifer Hermoso, l-a apucat de mjloc pe președintele Federației oficiale de fotbal a Spaniei, Luis Rubiales și l-a ridicat de la pământ, râzând din toată inima. Apoi, i-a dat drumul și, pentru a-și recăpăta echilibrul, cei doi s-au balansat, îmbrățișați, imitând mișcările unui pendul. Pe repede înainte, el i-a luat capul în mâini, a sărutat-o pe obraz și apoi, scurt, pe gură. Dar s-a îndepărtat imediat după aceea și a trimis-o pe linia de recepție, bătând-o bărbătește pe spate.

După ce a părăsit terenul, Jennifer a transmis un videoclip live, cu ea bând dintr-o sticlă de șampanie și înfruptându-se dintr-o prăjitură, chicotind fericită. Cineva a întrebat-o cum i-a plăcut sărutul și, tot amuzându-se de mama focului, a răspuns că ”nu, nu i-a plăcut”. Peste câteva zile au apărut și imagini cu Jennifer și coehipierii ei în autobuz, amuzându-se pe seama întâmplării, de față cu Rubiales.

În vremea asta, însă, feministele spaniole nu se distrau deloc. Dimpotrivă, au început să se jeluiască pe toate vocile că Jennifer a fost agresată sexual de Rubiales. Ea a respins acuzația. Într-o declarație transmisă agenției de presă spaniole EFE, ea a explicat că sărutul a fost ”un gest reciproc, totalmente spontan, provocat de bucuria uriașă a acelor momente. Eu și cu ”preșu” avem o relație grozavă, s-a comportat cu noi întotdeauna de nota 10 și acesta a fost doar un gest firesc de afecțiune și recunoștință.”

Feministele au continuat să turuie despre agresiunea sexuală pe care Jennifer a continuat să o respingă. ”Mi-aș dori ca asemenea polemici să vizeze pe altcineva, suntem campioni și acesta este sigurul lucru care contează cu adevărat”, a declarat ea la radio COPE.

Rubiales, el însuși fost jucător de fotbal, și-a exprimat și el punctul de vedere: ”Atunci când a apărut Jenni… de fapt ea fost cea care m-a ridicat de la podea, m-a luat de șolduri, de picioare… nu-mi amintesc exact. M-a săltat în aer, aproape că am căzut, iar când m-a pus înapoi pe podea, ne-am îmbrățișat”, a spus el la o conferință de presă. În ceea ce privește sărutul, potrivit Radio Marca, Rubiales a remarcat că ”e plin cu idioți, peste tot. Este vorba despre doi oameni care și-au dat, unul altuia, câte o mică dovadă de afecțiune, care nu înseamnă nimic mai mult; nu poți  asculta toate tâmpeniile. Noi suntem campionii, asta e totul.” Vineri, 25 august, Rubiales a declarat, într-o întâlnire urgentă a Federației spaniole de fotbal că a fost victima unei ”vânători de vrăjitoare”, pusă la cale niște ”false feministe”, iar Federația l-a ovaționat în picioare.

Pe urmă, Jenni a descoperit că, în ciuda aparențelor, incidentul a traumatizat-o. În aceeași zi în care Rubiales s-a adresat Federației de fotbal, ea a postat pe Twitter  că: ”situația m-a șocat așa că, în contextul sărbătorii și, odată cu trecerea timpului, analizând mai în detaliu acele sentimente inițiale, simt nevoia să denunț acest act, întrucât am convingerea că nimeni nu ar trebui să fie victima acestui tip de comportament neconsensual. M-am simțit vulnerabilă în fața acestui atac, un act impulsiv, macho, care era deplasat și pentru care nu îmi dădusem consimțământul. Mai simplu spus, nu am fost respectată. Mi s-a cerut să fac o declarație comună pentru a reduce presiunea asupra președintelui, dar în acel moment mintea mea era doar la cum să mă bucur împreună cu colegii mei de o realizare istorică. De aceea le-am spus celor de la Federație, precum și mass mediei și apropiaților mei, că nu vreau să fac nicio declarație individuală sau colectivă în această chestiune.”

Sâmbătă, 26 august, Federația a emis o declarație proprie în care o acuză pe Hermoso că a mințit și promițând că va întreprinde toate acțiunile legale necesare apărării onoarei lui Rubiales. Dar o grămadă de lume bună se tăvălea deja pe jos de indignare. Sărutul a fost ”exact acel tip de violență sexuală” de care suferă zilnic toate femeile spaniole dar care, ”până acum, a rămas invizibil” a scris pe Twitter Irene Montero, ministresa interimară a Egalității de gen. Iar Ione Bellara, deținătoarea interimară a portofoliului Drepturilor Sociale, s-a întrebat, de asemenea, asfixiată de indignare: ”Dacă fac asta de față cu țara întreagă, imaginați-vă de ce sunt în stare când nu-i vede nimeni!” Doamna de la Muncă, Yolanda Diaz ”a denunțat” ”machismul structural al acestei țări”, care tocmai fusese ”expus” în timpul Adunării de urgență a Federației de fotbal, din 25 august. Ca răspuns la acuzația de violență sexuală, Rubiales a amenințat cu intentarea unui proces pentru defăimare.

Apoi a urmat un adevărat uragan. FIFA l-a suspendat provizoriu pe Rubiales, pe 90 de zile. Echipa de fotbal feminin a amenințat cu greva, încercând să forțeze eliminarea lui definitivă, iar fotbaliștii… ei bine, n-au stat nici ei de-o parte, ci l-au criticat pe păcătos de i s-au dus fulgii. Cel puțin unul dintre ei s-a alăturat boicotului. Luni, 28 august, procurorii spanioli au anunțat începerea unei anchete penale pentru agresiune sexuală și au invitat-o pe Jenni Hermoso să depună plângere penală. Ea a făcut acest lucru marți, 5 septembrie.

La doar două zile după ce l-a apărat pe Rubiales, Federația de fotbal și-a cerut scuze pentru ceea ce acum numea ”comportamentul total inacceptabil al celui mai înalt reprezentant al său, comportament care, de fapt, nu reflectă valorile societății spaniole, a instituțiilor și a reprezentanților acestora, a sportivilor și liderilor spanioli”. Presa internațională, inclusiv publicațiile conservatoare, s-au grăbit și ele să arunce cu piatra, Daily Mail, de exemplu, numind ziua ”sărutului silnic” drept una dintre cele mai urâte ale fotbalului spaniol.

Asociațiile americane de fotbal au ”implementat” deîndată – se putea altfel?! – retorica specifică a ”siguranței”. ”Niciun jucător nu ar trebui să fie supus la ceea ce a îndurat Jenni Hermoso”, s-a lamentat Federația de fotbal a SUA.”Siguranța jucătorilor ar trebui să fie cea mai mare prioritate și facem apel la toată lumea din comunitatea mondială de fotbal să afirme acest drept fundamental.” Fotbalista americană Alex Morgan a scris pe Twitter că ”momentul câștigării unei cupe mondiale ar trebui să fie unul dintre cele mai bune din viața jucătoarelor, dar a fost umbrit de atacurile, misoginia și eșecurile federației spaniole”. Fotbaliștii americani au început să poarte banderole pro-Hermoso și bannere anti-misoginie. 

Abandonat de foștii aliați (cu excepția mamei sale, care a încercat chiar să facă greva foamei până în momentul în care Hermoso și-ar fi recunoscut ”minciunile”), Rubiales s-a ținut dârz. Sau, mă rog, așa ar fi trebuit.

Viața umană normală constă – cel puțin deocamdată – în interacțiunile dintre bărbați și femei. Chiar dacă, inevitabil, sărutul de o fracțiune de secundă a putut avea și o conotație sexuală, el a fost, totuși, o expresie spontană a bucuriei. Oamenii se aflau într-o stare aproape de delir. Există fotografii care îl arată pe Rubiales ținând pe umăr o jucătoare aflată în culmea fericirii, ca pe un sac de cartofi, precum și altele, în care antrenorul Jorge Vilda este ridicat și ținut în aer, în poziție orizontală, de un grup de jucătoare, toți participanții la ”acțiune” radiind pur și simplu de beatitudine și exuberanță. Or, mișcarea #MeToo nu suportă așa ceva. De fapt, feminismul extremist este la fel de ”opresiv” ca orice fel de fanatism religios, doar că pe partea cealaltă.

Ministresa pentru drepturile sociale a invocat natura publică a sărutului ca pe o dovadă a nerușinării misogine a culturii spaniole. Dar, tocmai faptul că s-a întâmplat în public pledează pentru absurditatea acuzației că ar fi fost un atac sexual. Europenii, dar mai cu seamă italienii, francezii, spaniolii, românii se îmbrățișează și se sărută în mod obișnuit – un sărut pasager, fie el chiar și pe buze, în contextul unei sărbători, nu poate fi considerat o abatere semnificativă de la normele culturale.

Mass media a etichetat sărutul ca fiind ”forțat”. Dar, oare, momentul în care ea l-a apucat de mijloc și l-a  ridicat de la pământ nu ar putea fi înțeles în același fel? Dacă n-am fi atât de ipocriți am admite că o bună parte a interacțiunilor dintre femei și bărbați sunt străbătute de un curent latent de atracție sexuală. Din fericire nu trăim într-un mediu aseptic, aceasta este condiția umană și una din bucuriile de a fi viu.

Orice persoană înzestrată cu un minimum de simț al proporțiilor ar fi calificat întâmplarea ca pe o izbucnire de bucurie dezinhibată dar, cum spuneam, feminismul este o ideologie sumbră și încrâncenată, care nu poate suporta bucuria, după cum nu poate avea înțelegere nici pentru slăbiciunile omenești.

Până în cele din urmă, Luis Rubiales a fost nevoit să demisioneze. Ceea ce nu înseamnă, însă, că a fost și învins. Cel puțin nu în calitatea sa de ființă umană în carne și oase, de exponent al lumii reale, singura lume care există și se perpetuează dincolo de orice ideologii, indiferent cât de arbitrare și abuzive ar fi acestea.

Nedeea Burcă

Succesiunea evenimentelor a fost reprodusă așa cum a relatat-o jurnalista Heather Mac Donald în revista Quilette.