Jon Miltimore

Un nou studiu publicat în The Sourthern Medical Journal (SMJ) a constatat că obligativitatea purtării măștilor în ținutul Bexar, Texas, nu a dus la o reducere a numărului de spitalizări sau decese în urma infecției covid 19.

Studiul, care a beneficiat de o evaluare colegială, a analizat datele dinaintea și după impunerea obligativității la nivelul întregului stat (3 iulie 2020), cât și în ținutul Bexar (5 iulie 2020), al patrulea ca mărime din Texas.

Am definit perioada de control ca fiind aceea cuprinsă între 2 iunie și 2 iulie 2020, perioada post mască fiind aceea cuprinsă între 8 iulie și 12 august 2020, cu un decalaj de cinci zile corespunzător perioadei medii de incubație. Pentru spitalizare și respectiv admitere/deces în ATI au fost utilizate intervale de timp mai lungi de șapte și zece zile. Datele au fost raportate la o bază de 100 000 de locuitori, utilizând populațiile raportate de biroul de recensământ din SUA” – scriu autorii studiului.

Aceștia au analizat numărul mediu zilnic de cazuri covid 19, spitalizări, internări la ATI, pacienți intubați și decese, concluzionând că politica măștilor nu a avut nicio influență asupra cifrelor respective.

Studiul a fost revizuit de Institutul de Cercetări Chirurgicale ale Armatei SUA.

”Nu a existat nicio reducere a mortalității zilnice, a ocupării paturilor de spital, a celor de terapie intensivă sau a ventilatoarelor la pacienții infectați cu sars-cov-2, care să poată fi atribuită implementării obligativității măștilor.”

Rezultatele acestei cercetări vin la patru luni după ce CDC a publicat un studiu la scară largă care a constatat că nu există nicio diferență semnificativă statistic în ceea ce privește răspândirea infecției covid 19 în rândurile copiilor din școlile unde măștile erau opționale în comparație cu școlile în care acestea erau obligatorii. Iar acest studiu a analizat aproximativ 90 000 de elevi de școală elementară din 169 de școli din Georgia, în noiembrie și decembrie 2020.

Totodată, alte studii au descoperit că măștile reduc răspândirea covid 19, inclusiv o analiză pe scară largă din Bangladesh, actualmente în curs de apariție și evaluare colegială.

Avem acum dovezile unui studiu randomizat, controlat, conform cărora măștile previn răspândirea covid 19” – a declarat Stephen Luby, profesor de medicină la Stanford și coautor al studiului.

Cu toate acestea, alții contestă această concluzie.

”Studiul  din Bangladesh, privitor la măști,  nu arată o diferență statistică semnificativă în ceea ce privește eficacitatea măștilor de pânză, vizavi de cele chirurgicale – a observat, recent, epidemiologul de la Harvard, Martin Kulldorf.

Un articol recent al revistei New York spunea că cercetările conflictuale privitoare la obligativitatea măștilor, combinate cu absența focarelor în școlile europene care nu obligă copiii să poarte măști sugerează că ”știința măștilor” rămâne incertă.

Având în vedere eficacitatea discutabilă a măștilor, tot mai mulți oameni susțin că silirea oamenilor să le poarte este atât neștiințifică, cât și inutilă.(Desigur, doritorii sunt liberi să le folosească în continuare).

Cu toate acestea, puțini realizează faptul că obligativitatea măștilor nu ar intra în sfera științei nici măcar dacă cercetările ar concluziona eficiența indubitabilă a acoperitorilor faciale în reducerea răspândirii covid 19.

După cum a observat odată economistul Ludwig von Mises (1881-1973), în lumea modernă știința este invocată de stat pentru a constrânge și dicta acțiunile indivizilor.

Planificatorii pretind că planurile lor sunt științifice și că nu poate exista niciun dezacord cu privire la ele în rândul oamenilor bine intenționați și decenți – scria Mises în eseul său din 1947, Haos planificat.Totuși, știința nu poate decide în chestiuni morale, și nici oferi răspunsuri în domeniul judecăților subiective de valoare. Știința nu ne poate spune ce trebuie sau ce nu trebuie să facem.

Nu există, sub nicio formă, vreo așa zisă necesitate științifică” – conchidea Mises, făcându-se ecoul unui celebru argument al filozofului David Hume. ”Singura competență a științei este aceea de a stabili realitatea înconjurătoare.”

O mare parte din dezbatearea din jurul covid 19 provine din faptul că oficialii din domeniul sănătății au depășit limitele științei. În loc să facă recomandări de sănătate publică bazate pe dovezi științifice, statul a început să folosească puterea legii pentru a constrânge indivizii, iar  rezultatele sunt dezastruoase și înfricoșătoare.

Obligativitatea măștilor, carantinele și alte ”intervenții non farmaceutice” impuse de stat pot sau nu reduce răspândirea covid 19 (numeroase dovezi științifice sugerează că nu o fac), însă toate acestea vin cu efecte colaterale dintre care unele sunt extrem de periculoase și chiar mortale.

Or, asemenea intervenții nu pot fi numite ”știință”. Pentru că, așa cum spunea pe bună dreptate Mises, știința nu poate constrânge și nu poate dicta acțiunile indivizilor.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici