Știți cine a fost pictorul care muncea noaptea pentru a putea picta ziua ? Știți și dacă a reușit să rămână în istoria artei, în galeria marilor maeștri ? Știți de ce nu picta după-masa, sau noaptea cum au făcut alți mari pictori ( Van Gogh picta și la lumina lămpii) ? Pentru că era impresionist…lumina era pentru el totul, reflexele date de razele soarelui, sau de un cer întunecat…culoarea …
Să privim un prim tablou…
Pictura ne-ar duce cu gândul la Van Gogh, sau dacă privim un alt tablou …
la Manguin ?!
După rigoarea desenului din epoca Renașterii, care ne aduce aminte de arta vechilor greci, sau rigoarea academismului, culoarea devine elementul principal al picturii pentru impresionisti …Caillebotte, Monet, Renoir, Manet, Cezanne, Degas, Morisot, Sisley, Pisarro, Guillaumin sunt uniti în aceleași modalități de expresie plastică care are drept suport culoarea ! Azi vom vorbi despre Armand Guillaumin.
Jean-Baptiste Armand Guillaumin
Jean-Baptiste Armand Guillaumin (1841 –1927) este un pictor impresionist francez. S-a născut în Paris și și-a făcut ucenicia în magazinul de lenjerie al unchiului său ; seara lua lecții de desen.
Autoportret
A lucrat la « Căile ferate franceze » înainte de a începe studiile la Académie Suisse în 1861. Aici i-a întâlnit pe Paul Cézanne și Camille Pissarro de care va fi legat printr-o prietenie care a durat toata viata și care i-au influențat opera în mod decisiv. Deși nu este considerat o figură de importanța celor doi, trebuie remarcat că și creația sa i-a influențat pe aceștia. A expus pentru prima dată alături de cei doi la « Salonul Refuzaților » în anul 1863. Cei trei au pictat adesea împreună, Guillaumin având mult timp atelierul lângă cel al lui Cezanne în Île Saint-Louis în Paris.
Guillaumin a fost membru al “Société anonyme des artistes peintres, sculpteurs et graveurs” denumită mai târziu « Impresioniștii » . A participat de la început la expozițiile acestora, fiind prezent cu lucrări în toate din cele opt expozitii ale impresionistilor în anii : 1874, 1877, 1880, 1881, 1882 și 1886. Critica de specialitate l-a considerat “Fov” cu zece ani înainte de apariția mișcării Fovismului. În 1886 criticul Félix Fénéon, l-a catalogat drept un ” colorist furios” !
În 1886 s-a împrietenit cu Vincent Van Gogh. Theo, fratele acestuia, îl va ajuta să vândă câteva lucrari. Van Gogh a scris mult despre lucrările lui Guillaumin. Vorbește despre acestea în nu mai puțin de 36 de scrisori scrise între anii 1888 și 1890.
Curând, pe la mijlocul anului 1880, atelierul lui Guillaumin, devine locul de întâlnire a unor tineri artiști…Paul Gauguin, Paul Signac și Georges Seurat.
De abia în anul 1891, Guillaumin se dedică integral picturii, după ce…câștigă 100.000 de franci la Loteria Franceză !
Armand Guillaumin a avut expoziții personale la cele mai importante galerii pariziene, printre care amintim :Galeries Durand-Ruel în 1895, Galerie Ambroise Vollard în 1897, Galerie Bernheim-Jeune în 1901 și 1906 și Galerie Paul Rosenberg în 1908.
Armand Guillaumin moare în 1927 în Orly, Val-de-Marne la sud de Paris.
Destin postum
Remarcat datorită culorilor sale intense, picturile lui Guillaumin se găsesc în aproape toate marile muzee ale lumii. Astfel se pot aminti Musée d’Orsay (48 lucrări) și Petit Palais (91 lucrări) în Paris, the Tate Britain în Londra, muzee importante în Germania, Rusia, Olanda și Spania, Metropolitan Museum of Art în New York, National Gallery of Art în Washington DC, Art Institute of Chicago și multe altele în Statele Unite ale Americii, Canada, Israel și Japonia. Multe lucrări se găsesc în colecții private dintre care : Count Armand Doria, Dr. Paul Gachet, Théodore Duret, Gustave Geffroy, Louis Vauxcelles, Tadamasa Hayashi, Sergei Shchukin, Chester Dale și Paul Mellon.
Guillaumin rămâne în istoria picturii drept creatorul Școlii Crozant, deoarece mulți pictori au pictat în regiunea Creuse din jurul satului Crozant. Unul din peisajele sale din Crozant se găsește la Art Institute din Chicago. Să-l privim …
Rubrică realizată de Cezar Corâci
