SCHI CU TRADITIE

 

In luna martie a avut loc ultimul concurs al acestei ierni din calendarul Asociatiei Municipale de Schi Bucuresti. Asociatia este o initiativa privata a celor care au continuat o traditie de aproape 70 de ani , inceputa de Asociatia sportiva Proiectantul (Cupa Drumarilor a avut in acest an a 67-a editie !). Fundatia ALFA 2000 a preluat in cea mai mare parte traditia dupa desfiintarea majoritatii institutelor de proiectare si cercetare care participau la aceste concursuri. Am realizat aceste interviuri pentru a marca Continuitatea organizarii concursurilor care este sustinuta azi in mod privat si transmisa , speram, din generatie in generatie. Cei intervievati sunt colegii si prietenii mei de peste 40 de ani de cand particip, intai in calitate de concurent iar mai tarziu si de organizator la aceste concursuri.

 

Cezar Coraci, Presedinte Fundatia ALFA 2000

Acum 40 de ani….

Domnule Dumitru Brebuleț sunteți una dintre persoanele care participă de ani de zile la concursuri de schi ale schiorilor bucureșteni. Cum ați început să participați la aceste concursuri și cam de când?

Întâmplarea a făcut să ajung încă din perioada când eram inginer stagiar să lucrez la un mare institut de proiectări din București, proiectări de laminare, și în acel institut, pe lângă meseria pe care trebuia s-o practici cu sfințenie, trebuia să știi să schiezi și să joci tenis. Și atunci am început să vin la aceste competiții.

Cam din ce an?

1974 a fost prima participare. Și poate că mulți n-or să creadă dar foarte multă lume la care am povestit treaba.

Adică?

Adică de 46 de ani. Da, dar asta nu-i nimica, asta e vorba de Cupa ALFA sau de Cupa IPA, dar Cupa Drumarilor are 67 de ani. Deci de pe vremea când se construia drumul de cotă, din Sinaia la Cota 1400 și când oamenii au hotărât ca în loc să se mai ducă în weekend acasă hai să facem un concurs de schi. Deci așa a început participarea mea la aceste concursuri.

Imaginea publicului despre perioada comunistă era, este și cred încă că totul era interzis, cum se puteau organiza asemenea concursuri?

Nu era un sport foarte bine văzut. Dar, totuși, având în vedere că toate competițiile astea ale noastre se desfășurau sub glorioasa egidă a Daciadei, am reușit să ne facem pârtie, ne încadram în calendarul comisiei municipale de schi, sau în cadrul federației și uite așa. Și n-a fost numai atâta. Pasiunea pentru schi a fost atât de mare încât ușor, ușor am reușit să ne facem echipamentul nostru. Deci cu sosire, cu plecare, cu poartă ca la Cupa Mondială, cronometraj electronic și așa mai departe încât s-a ajuns până acolo că au venit cei care organizau campionatele naționale și-au zis ori nu mai faceți cupele astea, ori ne împrumutați și nouă echipamentul pentru că ne facem de râs, noi la naționale pornim cu fanionul.

Bun. Asta pentru că erau implicate, din câte îmi aduc aminte, principalele institute naționale de cercetare care majoritatea erau în București, iar în plus, Bucureștiul neavând secții de performanță la schi a existat un gol pe care, să spunem, mișcarea sindicală sau Daciada sau sportul de masă l-a putut umple. Dar cam câți participanți erau la un astfel de concurs?

La un moment dat ajunsese la, așa, de domeniul incredibilului, la un moment dat au fost 39 de institute de proiectări au participat, la o singură cupă și s-a ajuns ca număr de participanți la 800-1000. Mai mult decât atâta…

Cum adică? În timpul comunismului se strângeau o mie de oameni pentru un eveniment privat?

Uneori spuneau că n-aveți voie mai mult de 3 și acum erau o mie și problema era… totul… era dragostea pentru schi. Era vorba la început, pentru că întrebarea așa a sunat, era vorba, în primul rând de Institutul Carpați, Institutul Proiect București, Institutul Proiectări Sectoare Calde, care-l face acum prin Fundația ALFA și IPA, la care s-a lipit, e adevărat cu 18-20 de ediții anuale Institutul de Proiectări Laminare IPROLAM, dar astea erau niște institute care reprezentau extraordinar de mult pentru industria și economia româniei la acea vreme. Și totuși în aceste institute erau și oameni care, cum se spunea pe vremea aia, primii în sport, primii în producție.

Au venit evenimentele din decembrie 1989 și după aceea, din nefericire, o parte din institute chiar au dispărut. Dumneavoastră participanți în continuare la aceste concursuri.

Da. E acest hobby, eu am spus întotdeauna e mai rău decât pescuitul. Deci te prinde mai rău, pentru că totul este în aer liber, totul este într-un decor deosebit, dar foarte scump.

Dar înainte înțeleg că sponsorii erau de fapt sindicatele din institutele de cercetare-proiectare, astăzi cum?

Da. Acuma se mai găsește câte un sponsor acolo sau câțiva sponsori, și care s-ar dori să fie ca număr mult mai mulți pentru că sportul acesta merită și cu ocazia aceasta poate se îmbolnăvesc și alții de boala asta și îi ajută și pe ei și pe noi.

Vă amintiți o întâmplare mai deosebită din concusurile acestea?

A fost o întâmplare care… (la foarte multă lume povestesc) Deci pe vremea aia renumitul și regretatul comentator sportiv Cristian Țopescu venea cu copilul lui care-i poartă numele, tot Cristian Țopescu se numește, și se ruga de noi efectiv și spunea „Primiți-l și pe el la categoria copii” Pentru că încă din vremurile străvechi am avut și proba de copii ca să avem timp să pregătim diplomele, să le scriem. Și închipuiți-vă ce a fost, că în anii aia Televiziunea Română avea programe de două ceasuri iar Cristian Țopescu, pentru că l-am primit pe copilul lui în concurs ne-a făcut emisiuni de 15 minute, din cele 120 de minute cât dura programul la Televiziunea Română. Deci Cristian Țopescu ne-a făcut și a spus: „Singurul Campionat Național pe echipe”.

Schiori de toate vârstele

Domnule Vespremeanu sunteți unul dintre participanții foarte vechi din concursurile de schi, chiar și în Cupa IPA și unul din câștigătorii foarte vechi ai acestor concursuri. De cât timp participanți în concursurile de schi ale schiorilor bucureșteni.

Primul concurs l-am câștigat în 1983.

Deci acum 37 de ani.

Făceam parte din echipa Institutului de Proiectări Carpați. Echipă care a fost participantă la multe ediții ale cupelor bucureștenilor dar care, din motive obiective, s-a desființat, hai să zicem, financiare.

Înțeleg că înainte de evenimentele din 1989 institutele de cercetare și proiectare București au umplut un gol care exista pentru că neexistând secții de performanță la schi în București, practic nu exista activitate de performanță și a fost această activitate de sport de mase, dar foarte dezvoltată. Cam câți participanți erau la un concurs?

Erau așa de mulți participanți încât la un moment dat a fost necesar să facem două etape de precalificare în grupa principală. Deci s-a ajuns cam la 300 de concurenți.

Păi 300 de concurenți sunt mai mulți decât într-o probă de Cupa Mondială.

Da. Sport de masă, într-adevăr. Cam asta era atmosfera. Era institutele de proiectări care erau invitate de concursuri, susținute de sindicate.

După anul ’90 o parte din aceste institute au dispărut dar totuși echipele sau membri ai echipelor au continuat să participe în concursuri.

Asta datorită unor sufletiști care au dus în continuare stindardul concursurilor acestora. Acestea 3 care au rămas, ele la un moment dat au fost 4. Dar au rămas celor trei concursuri care spre mândria bucureștenilor funcționează.

Având în vedere că ne aflăm la cea de-a 47-a ediție a Cupei IPA este evident că discutăm și înțeleg că printre participanți există persoane care au participat încă de la primele ediții, că discutăm practic de trei generații care se regăsesc astăzi în concurs. Am văzut chiar familii la care există bunicul, există părinții și există copiii în același timp.

Așa este. Spre mândria noastră. Ce poate fi mai frumos decât să fie trei generații într-un concurs, concursul fiind open, pe categorii, totuși, de vârstă. Foarte interesant, inițial au fost open și după aceea am evoluat și am ajuns la categoriile de vârstă și foarte bine în ultimul timp se insistă pe categoriile de copii. Meritorie.

Dumneavoastră sunteți cunoscut și ca o persoană care a educat foarte mulți copii, participanți în concursuri.

Pot să fiu mândru de asta că mulți din concurenți au trecut pe la mine, i-am învățat să schieze.

Vă aduceți aminte de vreo întâmplare mai deosebită din concusurile acestea?

Întâmplare mai deosebită în ce sens să fie?

Să spunem cu o conotație comică.

Cea mai comică întâmplare: într-un an, deci apelam la cronometrajul manual și într-un an s-a apelat la un cronometror de la automobilism care a venit pur și simplu și a spus eu cronometrez când pleacă omul și cronometrez când ajunge jos și fac diferența. Toată lumea a rămas uimită ce se va întâmpla din asta drept care s-a ajuns până la urmă la cronometrajul manual clasic. A fost un haz general.

Cupa ALFA 1985

Cupa ALFA 2020

  

Domnule Tudor Drăgan sunteți directorul executiv al Fundației ALFA și sunteți cel care a fost director de concurs foarte, foarte mulți ani la Cupa ALFA. Câte ediții?

  1. Deși am avut niște pauze datorită situației financiare. Cupa ALFA a fost înființată în 1974.

Deci din nou discutăm de o tradiție de 46 de ani.

Exact.

Ce vă amintiți despre perioada de început. Cum era organizarea acestor concursuri până în decembrie 1989.

Foarte, să spun așa, în două cuvinte, foarte natural și, țin minte, fanioanele, care acum sunt fanioane, erau bețele de alun. Deci în vară organizatorii, cei cu care aveam relații din Predeal, din Azuga, din Sinaia culegeau bețe de alun pe care le vopseau albastru și roșu. Acum sunt fanioane profesionale. Deci era cronometru manual pentru a nu exista probleme de contestații aveam cinci cronometrori. Erau două cronometre din partea organizatorilor și trei din partea concurenților. Cel mai bun și cel mai slab se elima și se făcea media pe cele trei cronometre. În perioada aceea aveam în jur de 3-400 de concurenți. Sindicatele erau la putere. Sindicatele ne ajutau. De ce? Pentru a face mișcare, pentru a ieși din București. Toată lumea agreau aceste evenimente unde erau și de socializare, și de efort fizic și de distracție. După ’90 foarte, foarte greu am reluat concursurile. Cum? Prin înființarea Fundației ALFA 2000, înființată în anul 2000 și aici nu vreau să fac un motiv de laudă dar Cezar Corâci a fost inițiatorul acestei asociații.

Alături de dumneavoastră și de alți câțiva.

Alături de mine. Deci fiecare asociație sportivă și-a delegat în această asociație câte doi membri. Această fundație a încercat să preia toate evenimentele sportive care erau organizate înainte de către sindicate. Cum? Prin amiciție, prin prieteni, prin cunoștințe care au putut să ne ajute financiar. Orice eveniment sportiv are un cost.

De data asta înțeleg că nu mai erau sponsori sindicatele, ci sponsori erau practic participanții și prietenii acestora.

Exact majoritatea sponsorilor au fost dintre cei participanți și prieteni ai sportului.

Domnule Drăgan v-am văzut de nenumărate ori și eu în calitate și de participant, pe pârtie stând 3 ore, 5 ore, 7 ore, câteodată la -5o, la -7o în ploaie și în vânt. Schiați?

Aici este o întrebare foarte bună. Nu schiez. Deci eu mă ocup din 1976 de aceste concursuri și nu schiez.

Ce v-a împins să faceți acest lucru?

Sunt un sportiv prin naștere, dar nu am încercat acest sport. Am practicat fotbal, am practicat handbal, atletism dar nu am ajuns la acest sport.

Bun, dar a face un asemenea eveniment cum e organizarea unui concurs presupune nu numai muncă și multă pasiune. Dumneavoastră aveți această pasiune pentru schi. Este absolut ciudat că, totuși, nu schiați.

Am pasiune pentru sport. Pe toată lumea invit la sport.

Știu că ați jucat fotbal, jucați tenis, dar dragostea pentru schi totuși vă împinge să organizați aceste concursuri.

Mă împinge pentru că vreau să vină lumea la sport, indiferent de ce sport este vorba. Dacă mă invită unul să organizez un concurs de volei, mă duc să organizez un concurs de volei. Prin natura mea sunt foarte sociabil, nu vreau să sune a laudă, sunt sociabil și vreau să fie lumea mulțumită. Întotdeauna  cer și coechipierilor mei din organizare să fie cât mai profesioniști, să nu avem motive de supărare, deși aceasta este o întâlnire a sportivilor din București. Începând de la +70 avem până la 7-8 ani. Deci de la 70 la 7-8 ani avem 3-4 generații: bunici, copii, fii, nepoți. Deci a început, mă bucur foarte mult, am avut eu o inițiativă, tot a mea a fost, de a înființa o competiție pentru copii până la 14 ani, Cupa ALFA, Cupa Drumarilor, Cupa IPA pentru copii. Aceasta aduce o foarte mare emulație și sincer, mă bucur când din 100-120 de concurenți 50-60 sunt copii. Copii până în 13-14 ani. Asta mă bucură și îmi dă imboldul de a duce mai departe aceste concusuri.

Știu că Fundația ALFA a organizat, la un moment dat, și concursuri de tenis.

Exact ce-am spus și mai devreme. Oriunde mă solicită fundația și oamenii care doresc să facă sport eu mă implic. Încă o dată, repet, orice competiție, orice eveniment trebuie susținut financiar. Eu fac apel în continuare la colegi, la participanți să vină alături de noi pentru că sport aduce sănătate.  Eu o parte din fondurile pe care le obțin pentru organizarea acestor concursuri sunt prin declarația 230, redistribuirea a 2% din impozitul pe salarii. Ce înseamnă? Când mă întreabă omul pentru ce vreți banii ăștia (declarantul)? Avem o asocieție pentru sănătate, nu pentru boală. Doamne ferește sunt și pentru oameni care sunt bolnavi. Eu cred că sunt printre puținii care cer bani pentru sănătate, mișcarea aduce sănătate.

Un scop nobil pentru că discutând de copiii este și educația copiilor, tot pentru sport și pentru sănătate, ceea ce este un lucru pozitiv. V-aș întreba însă, discutând de 20 de ani de când există fundația, de realizări și poate nerealizări. Ce vă dă satisfacție, în afară desigur faptul, că ați reușit, și fundația a reușit să organizeze aceste lucruri și care ar fi nerealizările sau neîmplinirile?

Nerealizările sau neîmplinirile cred că sunt legate de faptul că tineretul de astăzi nu se implică atât de mult în organizarea acestor concursuri, acestor evenimente.

Deci n-am reușit să transmitem această flacără?

Exact, această flacăra. Vreau să spun simbolul Cupei ALFA era o flacără. Deci flacăra ce înseamnă? Întreține viața. Sportul întreține viața. Participă oameni, dar sunt foarte greu de mișcat. Sunt greu de mișcat. Dar când îi aduci toți se bucură.

Am participat și eu la multe ediții și am văzut atmosfera de la festivitățile de premiere, în special când există concursurile de copii și acele evenimente sunt, într-adevăr, emoționante, să vezi inclusiv acea competiție între echipe de copii este un fapt care nu știu dacă există în multe locuri în România sau în multe sporturi, pentru bucurești care organizează așa ceva la schi este, în mod evident, o performanță pentru care sigur că aveți tot respectul și toate laudele cu putință.

Pentru concursurile de copiii bănuiesc că v-ați adresat și Ministerului Educației, de fapt Direcției de Învățământ a Municipiului București, ați primit vreun sprijin din partea acestora?

Bineînțeles că ne-am adresat, am venit cu toată logistica dar nu am primit nici un sprijin. Nicio participare din partea… Deci profesorii de sport trebuie să se implice foarte mult în mișcarea sportivă.

Pare paradoxal fiindcă dacă fundația organiza totul dânșii pur și simplu trebuiau să vină cu elevii, atâta tot.

Exact. Noi puneam la dispoziție tot. Deci în Municipiul București nu exista asociație de schi, deci prin eforturile câtorva cluburi: Clubul Sportiv ALFA, Clubul Sportiv Proiectantul, Clubul Sportiv Smartsoft s-a creat Asociația municipală de schi București ca să fie, concursurile noastre să fie recunoscute la nivel de Federația Română de Schi. Deci din rândurile noastre vă dau un exemplu acum, anul acesta, a participat Andrei Stănescu, un sportiv format în concursurile noastre, a participat la Olimpiada de tineret de schi. Dar dacă am fi profesioniști?

Deci iată că activitatea de așa zis sport de mase poate să ducă până la marea performanță.

Toată aceste activitate este reflectată în pagina de facebook  ip: cupe schi alpin de tradiție ALFA Drumari  IPA.

În care înțeleg că există și fotografii.

Și un film care arata cum au început concursurile în Bucuresti.

Festivitatea de premiere

 

Va urma