Expoziție și lansarea volumelor 3 și 4 la Institutul pentru Studii Avansate ale Civilizației Levantului

 

Stimați cititori,

 

Atunci când am început să Vă împărtășesc câteva din gândurile mele despre artă nu bănuiam că voi ajunge la al IV-lea volum din “Convorbiri despre Artă cu Cezar Corâci”. Așa cum V-am mai spus, mesajele multora dintre Dumneavoastră m-au încurajat și mă încurajează să continui.

Vreau însă să Vă fac o confesiune. Anul trecut m-am hotarât să mă înscriu la studii de masterat în domeniul artei. Nu simțeam această dorință legată de pictură, deoarece cei peste 40 de ani de șevalet, maeștrii și profesorii mei, Dumitru Ghiață-Colibași, Spiru Vergulescu, Neculai Iorga, dar și întâlnirile în expoziții cu iubitorii picturii, m-au făcut să ajung la un stil personal, pe care încerc în continuare să îl perfecționez pe baza viziunii mele. Doream însă să intru mai profund în zona teoriei picturii și de aceea am ales masteratul: ”Artă Sacră în Contemporaneitate” de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Iustinian Patriarhul” din cadrul Universității București.

A fost o alegere inspirată ! După absolvirea primului an de studiu Vă pot spune că am cunoscut un colectiv de artiști-profesori de excepție. Schimbul de opinii și evaluări cu câțiva dintre aceștia mi-au furnizat multe dintre temele articolelor din ultimul an. Am decis de aceea să le dedic profesorilor mei volumul 4.

Citându-l pe Eugene Fromentin, am dorit ca cititorii volumelor să fie suficient de instruiți pentru a mă urmări și eventual, a mă contrazice, punând însă puțină pasiune în a îi convinge.

Tot în atelier

 

 

În continuare vă invit să vedeți și câteva picturi !

 

În colecția Președintelui Emil Constantinescu

 

 

 

Președintele Emil Constantinescu a spus următoarele :

 

Dragul meu vechi prieten și colaborator Cezar Corâci

Dragi participanți la lansarea volumului „Convorbiri despre artă” organizată de distinsul director al Filarmonicii „George Enescu” Andrei Dimitriu.

Am avut privilegiul de a citi această carte, înainte de a fi editată, ca o bucurie a orelor de după miezul nopții când primeam de la Cezar Corâci mesaje însoțite de ilustrații pe Whattʼs App.

Pentru că despre conținutul cărții va vorbi un mare economist român – Mircea Coșea căruia puțini îi cunosc pasiunea și competența în domeniul artelor frumoase – voi vorbi despre autorul ei.

Pictând el însuși i-a înțeles mai bine pe pictorii pe care îi prezenta, pentru că pictând dezvălui și ceea ce nu știai despre tine. Prin pictură Corâci pătrunde în viața pictorilor dar și a vremii lor. Vom face și noi la fel pentru a-l înțelege pe el și vremea lui.

Mulți dintre cei de azi nu pot înțelege ultimul deceniu al secolului trecut, pentru că nu l-au trăit și unii din cei care l-au trăit l-au uitat.

Suntem ceea ce gândim. Construim punți spre ceilalți prin ceea ce vorbim și scriem. Devenim actori în societate când ne asumăm public opiniile noastre. Cezar Corâci a parcurs aceste etape ale unei vieți împlinite.

În urmă cu trei decenii au fost oameni care pentru idealurile adevărului și dreptății au fost gata să-și riște viața în decembrie 1989 și libertatea în 1990.

O parte din supraviețuitorii acelor timpuri se află acum în holul Ateneului Român. Îi salut și regret că nu sunt împreună cu ei.

Nu întâmplător cei din nucleul Pieții Universității aparțineau unor profesii liberale artiști, muzicieni, scriitori, arhitecți, arheologi, geologi. Ei au construit unul din cele mai frumoase momente ale istoriei recente a României: reunirea elitelor creative din știința literară, artă, muzică în Solidaritatea Universitară unde Cezar Corâci a fost membru fondator.

Când în 1992 i-am încredințat conducerea campaniei prezidențiale am avut încredere în ceea ce pictura lui mărturisea: lumina și culoarea optimismului în vremuri ale represiunii. Sloganul pe care l-am ales atunci i se potrivea „Să reclădim împreună speranța”. După ce nu am câștigat mulți dintre cei entuziaști s-au risipit. Puțini au construit în noiembrie 1992 – Fundația Română pentru democrație – Corâci a fost din nou fondator și membru în Consiliul Director la această organizație care a fost suportul Convenției Democratice, artizan al schimbării la față a României.

Dintre cei care am, fost atunci împreună, unii au plecat la ceruri, alții spre tărâmuri îndepărtate.

Datoria celor care au rămas e să păstrăm memoria idealurilor care ne-au luminat.

Cercetător în matematici superioare, artist, scriitor, universitar, activist civic, politician, lider al unei asociații patronale Cezar Corâci este un personaj al Renaștrii. A unei Renașteri vechi de secole care a fost și poate va mai fi.

 

 

 

 

 

În încheiere permiteți-mi să Vă urez în numele redacției ziarului Vocea Românului și al meu personal : Un an nou fericit, plin de realizări și cu multă sănătate !

 

 

Cu cele mai alese sentimente,

 

 

 

 

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci