Bunicul meu a crescut într-o lume fără telefoane. Ajuns la vârsta maturității, tata i-a propus să instaleze unul. Reacția instinctivă a bunicului a fost: „De ce? Cine ar vrea să se pună, în orice moment, la dispoziția unui aparat? Nu își putea imagina cum ar fi să trăiești deranjat permanent de țârâitul intruziv al unor ”băgăcioși fără ocupație”. În cele din urmă, a acceptat fără tragere de inimă, dar numai cu condiția ca el, personal, să nu fie nevoit niciodată să ridice receptorul din furcă.
De când am auzit această poveste, m-am gândit adesea la cât de mult l-ar fi bulversat lumea noastră digitalizată. Dacă târâitul telefonului fix i se părea intruziv și deranjant, presupun că ideea unei lumi întregi care stă la cheremul unui dispozitiv mobil plin de imagini, voci, povești și reclame i s-ar părea un asediu permanent asupra sufletului și minții umane.
Cu toate acestea, acum trăim ”conectați” la dispozitivele noastre mobile, fie la propriu, prin căști, fie la figurat, așteptând cu atenția încordată știrea, conținutul video sau mesajul care urmează să apară în feed sau în căsuța noastră poștală.
Apariția telefoanelor „inteligente” a făcut ca (dacă n-am izbutit să ne retragem, cumva, în munți, sau în cine știe ce văgăună uitată de lume) întreaga noastră existență diurnă să fie bombardată permanent de fluxul neîntrerupt al comunicării – o comunicare mai degrabă pasivă decât activă – cu o lume a ”știrilor” și a divertismentului care nu doarme niciodată.
Deși este adevărat că apariția mediei digitale și a comunicării online schimbă caracterul rătăcirilor noastre lăuntrice, fuga de noi înșine și căutarea neîncetată a divertismentului nu este deloc o noutate. Blaise Pascal, matematician și filosof francez din secolul al XVII-lea, a oferit în tratatul său, Cugetări (Pensées), o reflecție care demonstrează că neliniștea perpetuă și deficitul de concentrare nu sunt, sub nicio formă, apanajul exclusiv al erei digitale:
„De când m-am apucat să consider diferitele agitații ale oamenilor, primejdiile și durerile la care se expun la Curte sau în război, de unde se nasc atâtea certuri, pasiuni, întreprinderi îndrăznețe și adesea rele, am spus adesea că toată nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: din faptul că nu pot să stea liniștiți într-o odaie.”
Agitația și lipsa de concentrare pot deveni un mod de viață, chiar și pentru oamenii ancorați într-o tradiție spirituală. Când serialele TV, verificarea e-mailurilor, navigarea pe rețelele sociale, investițiile financiare sau programele de lucru frenetice ne ocupă întreaga viață, ne putem obișnui atât de mult cu acest zgomot continuu, încât tăcerea prelungită și simpla prezență a unui alt om devin plictisitoare sau chiar intolerabile.
Pe 28 aprilie 2025, când Spania a fost lovită de o pană majoră de internet, milioane de cetățeni au fost complet izolați și lipsiți, timp de câteva ore, de orice formă de comunicare digitală. Am condus prin orașul meu, Pamplona, în căutarea unui semnal telefonic, pentru a afla ce se întâmplase, de fapt, dar totul a fost în zadar.
Când m-am întors acasă, soția mea citea liniștită o carte. Nu aveam acces la internet, la rețelele sociale, sau la filmele de pe Netflix. Ne cuprinsese o liniște ciudată. Și totuși, faptul că telefoanele noastre au fost deconectate timp de câteva ore, n-a fost ceva rău. De fapt, aveam nevoie de acest memento brutal, pentru a ne reaminti cum este să trăiești complet offline, stând în liniște cu propriile gânduri, sau pierdut în paginile unei cărți.
Poate că Pascal exagera puțin când spunea că „toate problemele lumii” provin din incapacitatea noastră ”de a sta liniștiți într-o odaie”. Cu toate acestea, este sigur adevărat că există un soi de pace lăuntrică, de fericire și seninătate, posibile doar pentru oamenii care pot întrerupe, măcar uneori, frenezia consumului, scrollingul nesfârșit pe rețelele sociale și divertismentul TV, pentru a sta în liniște cu propriile gânduri, sau pentru a discuta liniștiți cu alți oameni.
David Thunder este lector universitar, director al programului de doctorat în Filosofie, Politică și Economie la Universitatea Hespérides, Las Palmas, Gran Canaria.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
