Freddie Sayers

 

Cristopher și Mia sunt artiști de circ austrieci. Însoțiți de câinele lor, Magic, își părăsesc periodic domiciliul vienez pentru a participa la spectacole mai mari sau mai mici, prin întreaga Europă, de la Royal Albert Hall și până la petreceri private, jonglând cu focul, executând acrobații aeriene la trapez și oferind publicului extaziat uluitoare spectacole de echilibru și forță.

Poate cel mai puțin interesant lucru care s-ar putea spune despre acest cuplu tânăr și talentat este că niciunul dintre ei nu este vaccinat anticovid. Îi întâlnesc la ei acasă, într-o suburbie împădurită din afara Vienei și aproape că mi-e jenă să vorbesc despre asta. Ei îmi explică, însă, amănunțit cum, din motive de neîncredere, prudență și, din punctul lor de vedere, integritate, au hotărât să refuze inocularea și cum această decizie le-a definit, fulgerător, viața.

Începând de lunea trecută, austriecii nevaccinați nu mai au voie să-și părăsescă casele decât pentru a merge la muncă, pentru a se aproviziona cu produse esențiale, sau pentru a face mișcare. Este primul lockdown de acest tip din întreaga lume și a fost decis ca răspuns la creșterea rapidă a cazurilor de covid 19 și la capacitatea limitată a spitalelor austriece.

Nu este o recomandare, ci o directivă obligatorie” – a anunțat ministrul de interne Karl Nehammer la o conferință de presă. Fiecare cetățean trebuie să se aștepte să fie verificat de poliție.”

Este, în esență, o consolidare a politicii certificatului verde, existent deja în multe țări europene și care interzice prezența persoanelor nevaccinate în restaurante, muzee și teatre. Totuși, plasarea unei minorități a populației în arest parțial la domiciliu pare să depășească linia roșie.

Mia, care este de origine braziliană, a avut deja covid și, cum în sistemul austriac dovada de vindecare îți oferă un statut similar vaccinaților, chiar dacă pentru perioadă de doar șase luni, are permisiunea de a ieși, în vreme ce Chris este blocat în casă.

Lucru pe care el îl descrie ca fiind de-a dreptul înnebunitor. Încercând să își păstreze luciditatea, el își descrie încercările de a se sustrage spaimei necontenite emanate de ecranul televizorului și de a-și păstra controlul asupra propriei stări mentale. ”Nu vreau să depind de asemenea lucruri pentru a mă simți bine”. Dar neliniștea și alienarea au devenit aproape palpabile. Cum va arăta viitorul? Înainte de Crăciun ar fi trebuit să cânte la Paris, dar cine știe dacă va mai putea să ajungă acolo…

Orașul vechi, comasat în jurul buticurilor de lux de pe Kärntner Straße, se constituie într-o lume foarte diferită. Cumpărători înstăriți se plimbă în aer liber, bucurându-se de aerul curat de noiembrie și arătându-se mai mult decât dornici de a ne împărtăși părerile lor.

Cred că toate astea au venit mult prea târziu”, spune o femeie. ”Sunt nebuni. Toate necazurile pe care le avem se datorează acelor oameni care cred în… nu știu… că pământul e plat. Dacă majoritatea societății depinde de niște idioți, atunci ei nu pot fi ajutați și acesta este sfârșitul societății.”

Viziunea ei este tipică – există foarte puțină simpatie aici și multă frustrare. Doar puțini sunt de o altă părere, iar aceștia tind să fie mai degrabă trecători decât localnici bogați, portarii și livratorii pe care încerc să-i abordez mulțumindu-se doar să clatine din cap. Un singur bărbat descrie scurt toată tărășenia ca fiind un mare rahat.

Izbitor este însă că foarte puțini cred că măsurile vor funcționa cu adevărat. Ratele de infectare au crescut în ultimele săptămâni, iar Austria are acum una dintre cele mai mari rate de incidență din Europa. Adevăratul motiv al carantinării nevaccinaților fiind încercarea de creștere a nivelului de vaccinare (destul de scăzut pentru o țară vest-europeană, de doar 65%), dar chiar și susținătorii acestei politici prevăd că aceasta va fi urmată, cât de curând, de un lockdown universal. Cancelarul austriac Alexander Schallemberg își descrie deschis încercarea ca pe un un upercut cu mănușa încărcată:

Scopul meu este foarte clar, anume să îi oblig pe cei nevaccinați să se vaccineze”, a spus el la postul de radio ORF.

La nivel practic, însă, noile reguli nu rezistă nici măcar unei minime analize: lucrătorilor nevaccinați li se permite să călătorească la și de la locul de muncă, ca să nu mai spunem că imensa lor majoritate lucrează în industria ospitalității, ceea ce înseamnă că nevaccinații sunt buni pentru a servi în baruri și restaurante, însă nu și pentru a consuma. Multe locuri necesită testare zilnică pentru nevaccinați, dar nu și pentru cei vaccinați, astfel încât nevaccinații sunt, în realitate, mai ”siguri” decât angajatorii și restul colegilor.

S-a ajuns așadar într-un soi de impas, problema vaccinurilor devenind, în realitate, o demonstrație de forță, un adevărat test al principiilor. Așa cum declară și Ivan Krastev, un cunoscut politolog al Institutului de Științe Umane din Viena.

Atunci când unii dintre antivacciniși au spus că sunt gata să își apere libertățile, mesajul de bază al Guvernului a fost: ”Bine, hai să vedem ce preț sunteți gata să plătiți pentru ele.”

Ideea acestei măsuri este aceea de a-i face oameni să se simtă inconfortabil.”

Nimic mai straniu, însă, decât asurzitoarea tăcere a liberalilor. Nu poți să nu te întrebi ce s-a întâmplat cu ”Gutmensch-ii” vienezi, de obicei atât de preocupați de drepturile minorităților, și oare cum pot fi aceștia atât de relaxați cu privire la niște măsuri care, în alte contexte, ar părea scandaloase și draconice?

Ei bine, ei par extrem de ocupați cu execuția unor adevărate loopinguri logice, susținând sus și tare că, în realitate, acest tip de politică este mai liberal decât eventualele alternative. În opinia lor, inexistența unei obligativități efective a vaccinării, ar menține ”aproape vie” noțiunea de alegere personală, oferind totodată majorității speranța evitării unei carantine totale. Spre deosebire de Italia vecină, nevaccinații mai pot lucra, testele fiind asigurate din bani publici.

În Austria, și în Occident, în general, nu mai există aproape nimeni care să încerce să înțeleagă motivațiile disprețuitei minorități a antivaxerilor. Ei au devenit noii ”deplorabili”.

Încercând să înțeleg această aparentă contradicție, îl vizitez pe profesorul Manfred Nowak, unul dintre cei mai importanți avocați ai drepturilor omului din Europa, la Universitatea de Arte Aplicate din Viena. El și-a dedicat întreaga viață susținerii drepturilor omului și apărării minorităților oprimate împotriva detenției arbitrare și a maltratării. Fost raportor special la ONU pentru tortură, actual Secretar General al Campusului European al Drepturilor Omului, activist împtriva Guantanamo Bay, expert independent al ONU pentru copiii privați de liberate – și lista poate continua. Mă aștept să fie puțin îngrijorat de potențiala direcție de deplasare a țării sale natale, Austria.

Dar nu este. Dimpotrivă, crede că nu s-a mers încă suficient de departe.

Din perspectiva drepturilor omului, trebuie întotdeauna să echilibrăm obligația de a proteja dreptul la viață, dreptul la sănătate, cu interferența cu alte drepturi, cum ar fi libertatea personală”, îmi spune el.

Ar dori ca vaccinarea să fie obligatorie, iar refuzul să fie echivalat cu o infracțiune rutieră în urma căreia ar rezulta mai degrabă o amendă decât un cazier penal. Este, de asemenea, îngrijorat de modul în care această carantină parțială ar putea afecta o societate deja divizată – dar nu este preocupat de implicațiile privind drepturile omului sau libertățile civile.

Dar, oare, nu simțiți nici măcar un strop de anxietate atunci când vedeți schimbarea normelor democratice sau la gîndul că o astfel de politică discriminatorie ar putea aplicată și în alte contexte?” ”Nu, chiar deloc”, îmi răspunde el, cu o admirabilă candoare.

Principala componentă a acestei politici de lockdown al nevaccinaților este, se pare, politică. Spre deosebire de majoritatea țărilor europene, unde nu există partide politice dominante care să poată fi descrise drept antivacciniste, Partidul Libertății din Austria, care a făcut parte din guvernul de coaliție până în 2019, a transformat opțiunea pro sau contra vaccinului anticovid într-o problemă centrală. Partid de dreapta, FPÖ organizează sistematic mitinguri în aproape toate orașele austriece, iar noul său lider, Herbert Kickl, își câștigă popularitatea condamnând politicile anticovid și caracterizându-le drept ”fascism corona”.

Metamorfozând rezervele populației față de vaccinurile anticovid într-o campanie politică ”de dreapta”, Kickl a izbutit să facă astfel încât nevaccinații să nu mai fie percepuți ca o minoritate vulnerabilă, demnă de protecție și respect, în ciuda faptului că gândește, eventual, greșit, ci ca un inamic politic periculos, care trebuie învins cu orice preț.

În realitate, persoane mai puțin amenințătoare și extremiste decât Mia și Chris sunt greu, dacă nu chiar imposibil de găsit. Au o gândire alternativă, e-adevărat, anti-establishment fără doar și poate, dar sunt oameni frumoși care într-o cultură sănătoasă n-ar putea fi decât iubiți și apreciați la adevărata lor valoare. Iar încuviințarea ca ei și milioane de alții ca ei să fie transformați într-o castă de ”impuri”, de nedemni, separați de ceilalți în virtutea unui beneficiu minor vizavi de un virus care devine rapid endemic este o greșeală gravă, cu efecte ce vor fi simțite din plin în perioada imediat următoare.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici