Ted Snider

Pe data de 7 aprilie, după întâlniri repetate de-a lungul a mai bine de trei zile, președintele chinez X Jinping și președintele francez Emmanuel Macron au emis o declarație comună. Printre multe altele, cei doi s-au arătat preocupați de comerț, de pericolul unui război nuclear, de războiul din Ucraina, de criza alimentară și schimbările climatice, dar cea mai importantă idee pare a fi cuprinsă într-un paragraf scurt, de doar 19 cuvinte, care apare la începutul documentului. În cadrul unei secțiuni despre ”promovarea securității și stabilității globale”, China și Franța au declarat că ”se străduiesc să consolideze sistemul internațional multilateral sub egida Națiunilor Unite, într-o lume multipolară”.

Multipolaritatea apare frecvent în declarațiile comune ruso-chineze. Iar acum, Franța a semnat împreună cu China un document care propune o lume multipolară ca alternativă la lumea unipolară dorită de SUA. Una e ca echilibrarea hegemoniei SUA într-o lume multipolară să fie cerută de Rusia, China sau de alte state membre ale organizațiilor internaționale multipolare (precum BRICS sau Organizația pentru cooperare de la Shanghai), dar este cu totul și cu totul altceva ca un asemenea apel să fie făcut de unul dintre aliații cheie ai NATO.

Această declarație fundamentală sugerează un clivaj major între Franța și SUA. SUA încearcă să mențină o lume unipolară, cu America în fruntea ei, fără ”potențiali concurenți globali” – în limbajul Ghidului de planificare a apărării din 1992 – și Europa ca partener subordonat. Or, declarația comună sugerează că Franța încearcă să se desprindă de acest proiect.

O lume multipolară în care toate țările, mari sau mici, sa aibă o voce egală a fost mult timp susținută de China și de Rusia. După ce s-a întâlnit cu Macron, Xi a spus că Europa este ”un pol independent într-o lume multipolară”. Ceea ce, de altfel, nu este deloc surprinzător. Surprinzător este ca Macron să plece de la întâlnire afirmând aceeași viziune asupra lumii.

Într-un interviu acordat la bordul avionului, înainte de a părăsi Beijingul, Macron a afirmat că Europa va trebui să obțină ”autonomie strategică” și să devină o ”a treia superputere”. El a pledat pentru o Europă care nu este un partener subordonat într-o lume unipolară condusă de SUA,  pentru o Europă capabilă să devină un ”al treilea pol”. Potrivit președintelui Consiliului European, Charles Michel, există ”destul de mulți” lideri europeni care ar putea ”gândi ca Emmanuel Macron”. ”Există într-adevăr un mare atașament pentru această alianță cu SUA – și președintele Emmanuel Macron nu a spus nimic altceva. Dar, dacă această alianță cu SUA ar presupune să urmărim sistematic și orbește poziția Statelor Unite, în toate problemele, atunci nu.”

Macron nici nu se rupe de SUA și nici nu i se opune. El a spus că Franța este ”un aliat al americanilor. Nu suntem echidistanți între China și Statele Unite”, adăugând însă că acestea nu au întotdeauna aceleași interese. Macron susține că ”autonomia strategică înseamnă să presupunem că avem opinii similare cu Statele Unite dar, fie că este vorba despre Ucraina, despre relația cu China sau despre sancțiuni, avem o strategie europeană”. Lăsând la o parte afirmațiile privitoare la alianță, Macron se rupe de viziunea americană asupra lumii și de obiectivul cheie al politicii externe al unei lumi unipolare conduse de SUA.

Acea strategie franceză, sau poate chiar europeană, la care se referea el, nu a avut în vedere, în ultimul timp, interese similare cu acelea ale strategiei SUA, referitoare la o serie întreagă de probleme cheie, inclusiv războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Chinei.

Spre deosebire de refuzul american de a negocia extinderea NATO în Ucraina sau de preocupările de securitate ale Rusiei, Macron a fost de părere că Occidentul ”trebuie să țină seama, așa cum a spus întotdeauna președintele Putin… de teama că NATO se va întinde chiar până în curtea sa, precum și de amplasarea armelor care ar putea amenința Rusia.” Cancelarul german Olaf Scholz a spus în mod similar că ”toate problemele de securitate comună ar putea fi rezolvate și discutate”.

Deși SUA au făcut presiuni asupra Uniunii Europene pentru reexaminarea politicilor comerciale referitoare la China, în vederea alinierii lor la interesele americane, Macron a fost însoțit în călătoria sa la Beijing de aproximativ cincizeci de directori executivi francezi, inclusiv cei ai Airbus și ai companiei franceze de electricitate EDF. În timp ce SUA au încurajat permanent ruperea economică de China, Macron a obiectat că ”orice decuplare sau deconectare nu este bună pentru Europa, având în vedere importantele interese economice aflate în joc”. Iar declarația comună s-a referit la ”promovarea cooperării economice”.

Cancelarul german Scholz a călătorit recent la Beijing în compania directorilor executivi ai Volkswagen, BMW, BASF, Bayer și Deutsche Bank. Asemenea lui Macron, Scholz este de părere că ”până și în circumstanțe economice schimbate, China rămâne un partener comercial și de afaceri important pentru Germania și întreaga Europă – nu vrem să ne decuplăm de ea”.

Dar divergența de interese și strategii care ar putea să privească cel mai direct SUA și preocuparea lor de a menține o lume unipolară poate fi și mai bine observată în insistența lui Macron că Europa ”nu trebuie să depindă de extrateritorialitatea dolarului”. Mai multe țări și regiuni, inclusiv Rusia, China, India, Iran, Brazilia, Arabia Saudită, America Latină, BRICS și Uniunea Economică Eurasiatică și-au exprimat toate interesul și chiar au încercat să se elibereze parțial de dependența de dolarul american.

Cea mai mare parte a comerțului internațional se desfășoară în dolari, iar majoritatea rezervelor valutare sunt deținute în dolari. O trecere la alte valute ar slăbi influența americană. Venită din partea Chinei sau a Rusiei o asemenea dorință nu este deloc surprinzătoare, dar lucrurile sunt foarte diferite atunci când ea vine dinspre Franța și Europa în general. Și, pentru lumea unipolară condusă de SUA o asemenea evoluție s-ar putea constitui într-o provocare mai mare.

Acea scurtă propoziție din capul declarației comune este, probabil, cea mai importantă delarație politică din călătoria lui Macron în China. Ea ar putea semnala o schimbare fundamentală în mișcarea globală către o lume multipolară.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Ted Snider are o diplomă de licență în filosofie și scrie despre istoria și politica externă a SUA.