Interpretarea rezultatelor alegerilor se aseamănă, de foarte multe ori, cu un adevărat ”test Rorschach”. Oamenii privesc rezultatele și văd de fiecare dată ceea ce le convine să vadă.

Astfel, dacă frunzărim presa noastră, dar și pe cea internațională, cele două runde de alegeri (din Polonia și din Ungaria), care au avut loc pe 13 octombrie, fie au consfințit victoria suvernaniștilor conservatori”, constituindu-se în două victorii esențiale pentru Grupul de la Vișegrad”, cum titrează, de exemplu, Q magazine1, fie, cel puțin în ceea ce privește Ungaria, în capitala acesteia ar fi avut loc o adevărată ”alunecare de teren” Viktor Orban fiind ”învins de opoziție” (conform rfi România2)

În realitate, dincolo de victoria categorică a Partidului Lege și Justiție (PiS), din Polonia, care a strâns 44,6% din voturi, rezultat pe care G4Media.ro3, de exemplu, îl deplânge, profețind ”urmări amare pentru democrația și statul de drept din Polonia”, în Ungaria, partidul lui Viktor Orban a ieșit incontestabil victorios la nivel național, pierzând, însă, Budapesta, în favoarea lui Karácsony Gergely, primar de district fără vreo activitate anterioară spectaculoasă dar, sprijinit direct, se pare de către însuși Frans Timmermans.

Oricum, ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó a declararat pentru MTI4 că, din punctul de vedere al Ungariei, ”izbânda PiS este o veste crucială”, fiindcă în cele mai dificile situații ”Polonia și Ungaria nu au putut conta decât una pe cealaltă”.

Așa cum se știe, peste doar câteva săptămâni, cetățenii români vor vota și ei la prezidențiale, fără a se fi dumirit totuși care le este cu adevărat rolul și menirea aici, la porțile Orientului, într-o poziție geostrategică dintotdeauna dificilă și înainte de a fi înghițiți cu totul de falia, tot mai mare, dintre estul și vestul Europei.

Lor le e tot mai greu să înțeleagă de ce o ”politică consacrată omului de rând” (creșterea alocațiilor pentru copii și mărirea pensiilor, diversele scutiri de impozite pentru tineri și ridicarea venitului minim – toate acestea fiind puse în practică în Polonia de către partidul care a câștigat alegerile – sunt percepute ca ”un pericol”, iar cei care le susțin pot fi calificați drept ”incomozi” și ”reclacitranți”.

Cu atât mai mult cu cât Polonia a cunoscut o creștere economică sustenabilă, în vreme ce la noi, în paralel cu creșterea economică de 4% (față de o estimare anterioară de numai 3,1%) se prognozează și o majorare a ratei inflației și a deficitului de cont curent (conform celui mai nou raport Word Economic Outlook).5

Dar, chiar și așa, românii au toate motivele să se simtă jigniți de dubla măsură practicată (și) în cazul României după aderarea la UE, precum și de faptul că țara noastră nu fost primită în spațiul Schengen, în ciuda faptului că îndeplinește, demult, toate condițiile.

Tocmai de aceea, discursul curajos și critic al Principesei Margareta6 – una dintre extrem de puținele voci românești din mediul oficial care au avut curajul să abordeze subiectul –, la Institutul Olandez de Relații Internaționale, criticile ei la adresa atitudinii de superioritate a unor țări din Europa Occidentală față de țările est-europene, la adresa obiceiului de a le amenința prin clauze de condiționalitate extinse artificial, altminteri perfect ilegale în cadrul tratatelor UE existente, precum și înțelegerea profundă a sufletului românesc dovedită cu acest prilej, au fost receptate cu simpatie, chiar și de aceia care nu au luat niciodată în considerare o opțiune regalistă.