Într-un mediu de afaceri în care riscurile juridice, financiare, reputaționale și comerciale devin tot mai greu de anticipat, activitatea de Compliance începe să capete un rol tot mai important în companiile din România. Dincolo de verificarea documentelor și a respectării legislației, Compliance-ul poate oferi managementului o perspectivă asupra vulnerabilităților propriului business, dar și asupra riscurilor asociate partenerilor de afaceri.

 

Ce înseamnă, concret, Compliance? Ce poate descoperi o companie printr-o analiză de integritate și cum poate fi verificat un potențial partener înaintea unei tranzacții importante? Despre toate acestea discutăm cu Paul Andreescu, CEO – MAG TECH CONNECTIONS.

 

VR: Domnule Andreescu, ce înseamnă, de fapt, Compliance într-o societate comercială?

 

Paul Andreescu: Dincolo de conformitate, Compliance-ul reprezintă, în esență, capacitatea unei companii de a identifica, preveni, monitoriza și gestiona riscurile asociate nerespectării legislației, regulilor interne, standardelor de integritate și obligațiilor contractuale.

Dar Compliance-ul modern nu ar trebui redus la ideea de „verificare a actelor”. Pentru management, valoarea reală este aceea de a putea răspunde la o întrebare fundamentală: „Care sunt riscurile pe care compania le are astăzi și pe care încă nu le vedem?”

Din această perspectivă, Compliance-ul devine un instrument de prevenție și de suport pentru decizie.

 

VR: De ce are nevoie o societate comercială de o funcție de Compliance?

 

Paul Andreescu: Pentru că o problemă care nu este identificată la timp poate deveni mult mai costisitoare decât investiția în prevenirea ei.

O companie poate fi expusă la amenzi și sancțiuni, fraude, litigii, pierderi financiare, probleme cu partenerii, riscuri reputaționale sau chiar blocarea unor relații comerciale importante.

Compliance-ul urmărește tocmai reducerea acestor expuneri. Ideea centrală este simplă: compania trebuie să încerce să identifice riscul înainte ca acesta să se transforme în pierdere.

 

 

VR: Ce avantaje concrete poate aduce Compliance-ul?

 

Paul Andreescu: În primul rând, reduce riscurile juridice și de reglementare. În al doilea rând, poate contribui la prevenirea fraudelor, conflictelor de interese și altor conduite neconforme.

Un alt avantaj important este verificarea partenerilor de afaceri. Compania poate afla cine se află în spatele unei societăți, care este structura sa de proprietate, ce istoric are, dacă există litigii sau probleme financiare și dacă există elemente care pot genera un risc reputațional.

În același timp, Compliance-ul poate îmbunătăți controlul intern și poate oferi managementului informații relevante înaintea unor decizii importante.

 

 

VR: Este Compliance-ul doar despre respectarea legii?

 

Paul Andreescu: Nu. Respectarea legislației reprezintă fundamentul, dar un sistem modern de Compliance trebuie să meargă mai departe.

Poate analiza riscul juridic, financiar, operațional, reputațional, riscul asociat partenerilor, riscul de fraudă, riscul de corupție sau riscul de guvernanță corporativă.

De aceea, Compliance-ul modern se află la intersecția dintre legal, risk management, corporate governance, due diligence și economic intelligence.

 

 

VR: Vorbiți despre verificarea partenerilor. Ce poate scoate la iveală, concret, un raport de Compliance?

 

Paul Andreescu: Un raport bine construit poate oferi managementului o imagine mult mai profundă asupra unei companii.

Poate identifica vulnerabilități juridice, probleme de guvernanță, litigii, situații financiare deteriorate, structuri de acționariat complexe, beneficiari reali, relații între persoane și companii, probleme ale unor parteneri comerciali sau elemente reputaționale negative.

Poate identifica și anumite „Red Flags”, adică indicatori care nu reprezintă neapărat o dovadă a unei încălcări a legii, dar care justifică o analiză suplimentară.

Aici este foarte importantă diferența dintre fapt, indicator de risc și suspiciune. Un raport profesionist trebuie să le separe foarte clar.

 

 

VR: Ce pot reprezenta aceste „Red Flags”?

 

Paul Andreescu: Pot fi, de exemplu, schimbări repetate ale acționariatului, structuri societare dificil de explicat, litigii semnificative, pierderi financiare repetate, relații neobișnuite între companii, intermediari pentru care justificarea comercială nu este evidentă, informații publice contradictorii sau probleme reputaționale.

Pot fi relevante și anumite persoane-cheie asociate cu alte societăți care au avut probleme.

Dar trebuie subliniat foarte clar: un Red Flag nu înseamnă automat că există o faptă ilegală. Înseamnă că există un motiv pentru care managementul ar trebui să pună întrebări suplimentare înainte de a lua o decizie.

 

 

VR: Cum arată, în practică, o evaluare de tip Third-Party Due Diligence?

 

Paul Andreescu: Înaintea semnării unui contract important, o companie poate solicita o evaluare de tip Third-Party Due Diligence. Întrebările sunt, în esență, foarte simple: cine este partenerul, cine îl controlează, cine este beneficiarul real, ce alte companii deține sau controlează, care este situația sa financiară, dacă există litigii, probleme de insolvență sau informații negative relevante și dacă există conexiuni comerciale sau personale care pot genera un conflict de interese.

În cazul unor tranzacții importante, aceste informații pot contribui la o decizie fundamentată, dincolo de aparențele create de documentele oficiale.

 

 

VR: Ce înseamnă, mai exact, o analiză a beneficiarului real – UBO?

 

Paul Andreescu: UBO, sau Ultimate Beneficial Owner, se referă la persoana care se află în cele din urmă în spatele unei structuri de proprietate și exercită controlul sau beneficiază de pe urma companiei. Am văzut în ultima perioada, în mediul online, o serie de așa-ziși consultanți care îndeamnă antreprenorii sa isi ascundă identitatile, sa migreze afacerile în zone offshore, sa cumpere criptomoneda pe acele firme și apoi sa isi transfere veniturile convertite în monede, în portofelele proprii.

O analiză serioasă nu ar trebui să se oprească la primul nivel al acționariatului. În funcție de complexitatea structurii, poate fi necesară cartografierea relațiilor corporative până la persoanele fizice relevante.

Pot exista structuri de tip holding sau societăți înregistrate în jurisdicții diferite, iar acestea trebuie înțelese în context. Faptul că o companie are o structură internațională sau complexă nu reprezintă, în sine, o problemă. Important este să înțelegem cine controlează efectiv compania și care este rațiunea economică a structurii respective.

 

 

VR: Ce alte elemente ar trebui investigate atunci când vorbim despre integritatea unui partener?

 

Paul Andreescu: Sunt mai multe direcții. Putem vorbi despre istoricul judiciar relevant al companiei și al persoanelor-cheie, litigii active și istorice, situația financiară, eventuale proceduri de insolvență sau executări, probleme fiscale și, acolo unde cadrul legal și scopul verificării o permit, expunerea la riscuri de tip PEP – persoane expuse politic – și eventualele conexiuni relevante.

Important este ca fiecare informație să fie verificată și pusă în context. Nu este suficient să găsești un nume într-o bază de date. Trebuie să înțelegi relația, natura riscului și relevanța lui pentru compania care ia decizia.

 

 

VR: În cazul litigiilor, ce poate fi relevant pentru o companie care analizează un potențial partener?

 

Paul Andreescu: Nu doar existența unui litigiu este importantă, ci și natura și amploarea acestuia.

 

Pot fi analizate litigii comerciale, litigii de muncă, executări silite, litigii fiscale sau alte proceduri care pot avea un impact asupra activității companiei.

Un litigiu izolat nu înseamnă automat că avem un partener cu probleme. În schimb, un tipar de litigii, datorii semnificative sau o situație financiară fragilă pot constitui elemente pe care managementul ar trebui să le ia în calcul înaintea unei tranzacții.

 

 

VR: Dar expunerea politică? Cât de importantă este această componentă?

 

Paul Andreescu: Poate fi relevantă în anumite domenii și contexte. De exemplu, este important de știut dacă persoane din structura de proprietate sau management au deținut funcții publice ori dacă există relații relevante cu persoane expuse politic.

Și aici însă trebuie să facem o distincție importantă: faptul că o persoană este PEP sau are o anumită conexiune politică nu reprezintă, în sine, o dovadă de conduită necorespunzătoare.

Rolul unei analize de Compliance este să identifice și să documenteze riscul, nu să emită acuzații.

 

 

VR: Din această perspectivă, ce diferențiază o investigație economică de o simplă verificare în registre publice?

 

Paul Andreescu: O verificare de Compliance nu ar trebui să se limiteze la obținerea unui certificat constatator sau la consultarea unui singur registru.

 

La MAG TECH CONNECTIONS, abordarea pe care o urmărim combină componenta de compliance cu investigațiile economice și analiza de risc. În funcție de caz, pot fi utilizate instrumente precum Link Analysis, pentru vizualizarea relațiilor dintre persoane și companii, verificări de reputație și informații din surse publice, precum și screening în baze de date privind sancțiunile sau listele PEP.

În ceea ce privește informațiile obținute prin interacțiuni umane, acestea trebuie tratate cu aceeași rigoare: identificate sursele, verificată informația și făcută distincția între fapt, opinie și zvon.

 

 

VR: Aici ajungem și la MAG TECH CONNECTIONS. Cum se poziționează compania pe această piață?

 

Paul Andreescu: MAG TECH CONNECTIONS este o firmă specializată în consultanță în compliance, investigații economice și management. Am ales o abordare flexibilă, cu servicii personalizate și soluții adaptate contextului concret al fiecărui client.

Pe lângă zona clasică de Compliance, inclusiv GDPR și AML – Anti-Money Laundering –, lucrăm și pe componente precum KYC/KYB – Know Your Customer / Know Your Business, due diligence și investigații economice corporative.

Pentru noi este important ca rezultatul să nu fie doar un raport foarte tehnic (chiar obositor, de sute de pagini), ci să ofere clientului informații pe care le poate folosi efectiv în procesul de decizie.

 

 

VR: De ce considerați importantă această abordare personalizată?

 

Paul Andreescu: Pentru că fiecare companie are un profil de risc diferit.

 

O soluție standard poate fi utilă ca punct de plecare, dar în multe situații clientul are nevoie de o analiză construită în jurul unei probleme concrete: intrarea într-o relație comercială, o investiție, un partener nou, o suspiciune de fraudă, o problemă internă sau o situație de criză.

De aceea, punem accent pe soluții personalizate pe context și ușor de implementat. Calitatea unui astfel de serviciu depinde în foarte mare măsură de expertiza echipei și de capacitatea acesteia de a transforma informația într-un instrument util pentru management.

 

 

VR: Investigațiile economice corporative reprezintă, așadar, o componentă importantă a activității?

 

Paul Andreescu: Da. Pot fi utile în situații în care compania are nevoie de audituri de integritate, identificarea unor posibile fraude interne, prevenirea unor riscuri financiare sau gestionarea unei crize de conformitate.

Diferența este că nu ne uităm doar la o problemă izolată, ci încercăm să înțelegem contextul: persoanele implicate, relațiile dintre acestea, companiile asociate, fluxurile de informații și elementele care pot genera un anumit risc.

 

 

VR: Cum poate Compliance-ul să sprijine concret o decizie de business?

 

Paul Andreescu: Să presupunem că o companie dorește să încheie un contract de câteva milioane de euro cu un partener aparent solid.

Documentele juridice pot fi în regulă. Dar o analiză de Compliance poate scoate la iveală probleme care nu apar imediat într-o analiză juridică tradițională: o structură de proprietate neclară, litigii importante, probleme financiare, relații cu alte companii sau vulnerabilități reputaționale.

În funcție de metodologia și criteriile stabilite pentru fiecare proiect, rezultatul poate fi structurat pe niveluri de risc – de la risc scăzut la risc critic – împreună cu factorii care au dus la respectiva clasificare și cu măsurile care pot fi luate.

Astfel, managementul poate decide dacă acceptă riscul, dacă încearcă să îl reducă prin anumite condiții sau dacă este nevoie de o analiză suplimentară.

 

 

VR: Înseamnă Compliance că o companie trebuie să încetinească procesul de business?

 

Paul Andreescu: Nu. Dimpotrivă. Un sistem eficient de Compliance trebuie să permită companiei să ia decizii mai rapid și mai informat, nu să creeze blocaje administrative.

Diferența este între „Nu semnăm pentru că există un risc” și „Am identificat riscul, știm care este impactul și putem decide dacă îl acceptăm, îl reducem sau renunțăm la tranzacție”.

A doua abordare este una matură. Compliance-ul nu trebuie să fie departamentul care spune doar «NU», ci funcția care explică în ce condiții un business poate merge mai departe în siguranță.

 

 

VR: Cum este percepută activitatea de Compliance în România?

 

Paul Andreescu: Percepția este în schimbare.

În companiile mari și în multinaționale, Compliance-ul este deja o funcție consacrată. În schimb, în multe companii antreprenoriale românești există încă percepția că este o activitate predominant birocratică sau o obligație suplimentară.

Mediul de afaceri devine însă mai complex. Companiile sunt tot mai preocupate de reputație, fraudă, parteneri comerciali, riscuri juridice și relațiile cu investitorii și finanțatorii.

În acest context, Compliance-ul începe să fie privit mai degrabă ca un mecanism de protecție a businessului.

 

 

VR: Care este, în opinia dumneavoastră, diferența dintre Compliance-ul clasic și cel modern?

 

Paul Andreescu: Compliance-ul clasic întreabă: „Respectăm regulile?”

 

Compliance-ul modern trebuie să întrebe și:

 

„Unde suntem vulnerabili?”

„Ce s-ar putea întâmpla?”

„Cine ne poate expune?”

„Ce informații lipsesc înainte să luăm decizia?”

„Ce putem face pentru a reduce riscul?”

 

Această schimbare este esențială.

Într-un mediu economic din ce în ce mai complex, informația trebuie să ajungă la management înaintea deciziei, nu după ce problema a apărut.

 

 

VR: Care credeți că este viitorul Compliance-ului în România?

 

Paul Andreescu: Cred că vom vedea o trecere tot mai clară de la Compliance-ul bazat exclusiv pe documente către ceea ce putem numi Risk & Compliance Intelligence.

Companiile vor avea nevoie nu doar să demonstreze că respectă legislația, ci și să știe cu cine fac afaceri, cine se află în spatele partenerilor, care sunt vulnerabilitățile propriului business, ce riscuri pot apărea și cum pot fi prevenite înainte ca acestea să producă pierderi.

Din această perspectivă, Compliance-ul poate deveni o funcție strategică, alături de financiar, juridic și managementul riscului.

 

 

VR: Dacă ar fi să rezumați într-o singură idee rolul Compliance-ului pentru o companie, care ar fi aceasta?

 

Paul Andreescu: În trecut, Compliance-ul putea fi perceput ca o obligație.

Astăzi, poate deveni un instrument de protecție și, în anumite contexte, un avantaj competitiv.

O companie care își cunoaște riscurile este mai bine pregătită să își protejeze banii, oamenii, reputația și relațiile comerciale.

În fond, Compliance-ul nu înseamnă doar să te asiguri că ai respectat regulile. Înseamnă să ai suficiente informații pentru a putea răspunde, înainte de a lua o decizie, la o întrebare esențială:

„Știm cu cine facem afaceri și știm care este riscul?”

Pentru o companie care vrea să se dezvolte sănătos, aceasta poate fi una dintre cele mai importante întrebări.

 

VR: Vă mulțumim pentru interviu!

 

Paul Andreescu: Cu plăcere!