Peter Rodgers

Peter Rodgers este absolvent de relații internaționale la Universitatea Statului Pennsylvania. Scrierile sale au apărut pe site-uri web de analiză și știri, cum ar fi responsablestatecraft.org și fairobserver.com.

 

În ciuda retoricii euforice privitoare reacția extraordinar de puternică a Europei la invazia Rusiei în Ucraina, conflictul nu a unit continentul într-un mod unic sau revoluționar.

De fapt, războiul a transformat Europa în câmpul de luptă al marilor puteri, deoarece europenii sunt blocați între SUA, care și-a asumat un rol conducător în problemele de securitate ale Europei, și stabilitatea economică asigurată în mare parte prin importurile de energie din Rusia.

Această situație dificilă a generat repercusiuni economice și de securitate care periclitează grav autonomia și unitatea regională.

Astfel, pe măsură ce criza se prelugește, sprijinul est europenilor pentru Ucraina este influențat negativ tot mai mult de inflație și recesiune. Una este ca, de dragul Ucrainei, să-ți pavoazezi străzile cu steaguri galben-albastre, și cu totul alta să suporți poveri financiare pe termen lung…

Inflația din Țările Baltice, care au condus până acum efortul european de sprijinire financiară și militară a Ucrainei, a ajuns aproape de 20%. Inflația din Republica Cehă atinsese, în mai, 16% și, potrivit experților, doar majorarea rapidă a dobânzii cheie, facilitată de moneda independentă a statului, a împiedicat-o să crească și mai mult.

Lanțurile de aprovizionare ineficiente și costurile în creștere ale energiei au redus producția industrială.

În Slovacia și Republica Cehă, producția anuală a scăzut cu 9,4%, respectiv 3,8% în aprilie. Asta în timp ce se anticipează că datele pentru luna mai vor indica contracții și mai semnificative.

Un alt indiciu al recesiunii economice este stagnarea proiectelor de dezvoltare de toate dimensiunile din cauza creșterii costurilor de construcție.

În viața de zi cu zi declinul este din ce în ce mai evident. Costurile alimentelor cresc brusc, iar prețurile la gaze și energie electrică au atins niveluri record.

Creșterile rapide ale ratei dobânzilor în statele din afara zonei euro, cum ar fi Republica Cehă și Polonia, scot brusc oamenii de pe piața creditelor ipotecare.

Nu doar Europa de est este afectată de griji legate de inflație. Potivit unui sondaj recent al Consiuilului European pentru Relații Externe ”costul vieții și prețurile la energie” au fost recunoscute drept ”cele mai mari preocupări în ceea ce privește războiul din Ucraina” de 61% dintre respondenții de pe tot continentul.

Posibila reacție publică provocată de recesiunea economică pune în pericol direct cauza Ucrainei. La început, sacrificiile au fost primite favorabil dar, cum conflictul pare să continue pe o durată nedeterminată, susținerea Kievului din motive morale începe să devină, în unele capitale europene, o povară politică.

După instaurarea efectelor climatului economic dificil, un sondaj de opinie ceh publicat la începutul acestei luni a indicat o scădere a coaliției guvernamentale pro-Uniunea Europeană în preferințele electoratului. Și asta în ciuda faptului că prim ministrul Peter Fiala a încercat să justifice creșterea prețurilor dând vina pe risipa făcută de predecesorul său în timpul pandemiei.

De altfel, cehii au fost mult mai puțin războinici decât guvernul chiar și în momentul de apogeu al sprijinului  lor public pentru Ucraina (din luna martie), 78%  fiind de părere că țara a primit deja suficientă asistență până în acel moment. Ca o expresie a acestui curent, Andrej Babi, șeful opoziției, a început să susțină o atitudine neutră, declarând că Cehia a făcut deja tot ce-i stătea în puteri pentru Ucraina.

Atmosfera politică din Slovacia, unde un guvern de coaliție instabil și pe punctul de a se prăbuși – din cauza sancțiunilor antiruse și a unui pachet de asistență anti-inflație – este tot mai dificilă pe măsură ce apelurile de a limita sprijinul pentru Ucraina devin mai puternice.

În urma dezacordurilor acerbe privitoare la impozitarea petrolului rusesc precum și a altor măsuri economice de aceeași factură, miniștrii slovaci se acuză acum reciproc de minciună și înșelătorie.

În cazul dizolvării guvernului, apelul opoziției către acei slovaci care consideră Occidentul responsabil pentru incitarea Rusiei la război (circa o treime), va căpăta însemnătate și consistență.

Conform fostului prim ministru Robert Fico, sancțiunile asura energiei rusești vor distruge practic principala rafinărie de petrol a Slovaciei.

În alte zone ale Europei de Est încep să apară și anticipări ale declinului alianțelor pro-occidentale.

Coaliția care guverna Estonia s-a destrămat după ce prim-ministrul Kaja Kallas a spus că aliații ”lucrează împotriva principiilor esențiale ale Estoniei”, în timp ce guvernul pro-UE al Bulgariei se prăbușește după ce un membru al coaliției s-a retras din cauza unei probleme financiare.

Tensiunile economice nu sunt, însă, singura preocupare a Europei de Est. Conflictul din Ucraina a îndepărtat și mai mult interesele țărilor vest-europene de cele ale majorității țărilor estice.

Performanța slabă a Germaniei și Franței în furnizarea de sprijin militar Ucrainei, propunerile zadarnice pe care le-au făcut lui Putin precum și atitudinea deseori ambiguă cu privire la măsura în care își doresc în mod real ca Ucraina să câștige acest război – toate acestea indică faptul că preferințele lor se îndreaptă mai degrabă înspre reluarea unor relații normale cu Rusia.

Astfel încât există acum o diviziune strategică care se lărgește odată cu fiecare declarație care vine dinspre Germania sau Franța.

Războiul a demonstrat în mod convingător că puterea soft nu face față strategiilor puterii dure. Aceasta este o lecție pe care mulți politicieni din Europa de Vest au ignorat-o până acum.

Oricum, politica de securitate și apărare servește doar ca punct de plecare pentru un nou echilibru politic în interiorul Uniunii Europene. Neîncrederea profundă a est-europenilor în Germania, Franța și Italia din cauza dorinței lor manifeste de a relua legăturile comerciale regulate cu Rusia nu trebuie subestimată.

Ca urmare a acestui fapt, vecinii estici devin tot mai insistenți.

Viceprim-ministrul Letoniei, Artis Pabriks, a criticat numeroasele propuneri ale lui Macron făcute Kremlinului drept o ilustrare a ”așa zisei cereri explicite occidentale de auto-umilire, împreună cu disocierea totală de realitatea politică”.

Iar Marko Mihkelson, președintele comisiei de afaceri externe a parlamentului eston, a declarat că ”liderii Franței și Germaniei deschid, din neatenție, calea unor noi acte de violență din partea Rusiei”.

Țările din Europa Centrală și de Est sunt conștiente că NATO și nu UE este sursa lor principală de securitate, alături de capacitatea lor de a rămâne, eventual, națiuni suverane.

Neputința lor de a contracara Rusia în orice fel a distrus credibilitatea UE (și, într-o oarecare măsură, chiar și a NATO), în ceea ce privește securitatea și apărarea.

Actorii cheie în apărarea Europei pentru deceniile următoare nu vor fi Germania și Franța, agenții de putere ai Rusiei în UE, prietenoși din punct de vedere istoric, ci mai degrabă națiunile din Europa Centrală și de Est, statele baltice și cele nordice care au început să perceapă Rusia nu doar ca pe o sursă de îngrijorare, ci ca pe o adevărată amenințare. Ca urmare, asistăm la conturarea unui nou echilibru de putere, caracteristicile sale devenind treptat tot mai evidente.

Pe măsura creșterilor presiunilor sociale și economice, o regiune care devenise rapid un bastion al alianței pro-ucrainene se transformă acum într-un centru al tulburărilor politice.

Europenii au în față două alternative: ori își vor păstra unitatea devoltându-și totodată autonomia, ori se vor mistui în focul încrucișat al Marilor Puteri.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici