Ted Snider

La începutul războiului, spre deosebire de SUA, Ucraina era deja pregătită să negocieze un acord de pace cu Rusia. Ar putea războiul să se sfârșească în același fel?

Inițial, invazia rusă adusese Ucraina foarte repede la masa negocierilor, iar războiul s-ar fi putut termina imediat. Dar departmentul de Stat al SUA a refuzat, spunând că discuțiile care au loc în timpul desfășurării ostilităților ”nu se constituie într-o diplomație reală. Acestea nu sunt condiții pentru o diplomație adevărată”. O lună mai târziu, Departamentul de Stat continua să respingă încheierea negociată a războiului, chiar dacă obiectivele Ucrainei ar fi fost îndeplinite, motivând că ”acesta este un război în multe privințe mai mare decât Rusia, mai mare decât Ucraina”.

A urmat încercarea prim-ministrului israelian de atunci, Naftali Bennet, de a media negocierile. Potrivit lui Bennet, discuțiile aveau ”șanse mari de a duce la o încetare a focului”, înainte ca SUA să le ”blocheze” din nou.

O ultimă șansă, discuțiile din aprilie 2022, de la Istambul, au fost cele mai fructuoase dintre toate și au condus chiar la un ”acord provizoriu”. Dar, încă o dată, SUA și aliații săi nu erau pregătiți. Premierul Marii Britanii de la acea vreme, Boris Johnson, s-a repezit la Kiev pentru a pune paie pe foc, spunându-i președintelui ucrainean Volodimir Zelenski că Putin ”ar trebui să fie presat și nu să se negocieze cu el”. ”Chiar dacă Ucraina este gata să semneze unele acorduri, [noi] nu suntem.” Ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu și Numan Kurtulmus, vicepreședintele paridului de guvernământ al lui Erdogan, au spus amândoi că ”Zelensky intenționa să semneze”, dar ”Statele Unite… vor ca acest război să continue”.

De atunci, războiul s-a întețit și încercările de discuții s-au împuținat tot mai mult. La un moment dat, Zelensky a mers până într-acolo încât a invocat un decret care interzicea negocierile cu Putin. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, a spus că ”în acest moment, nu sprijinim apelurile de încetare a focului”. Și, cel mai recent, secretarul de stat Antony Blinken a respins, de asemenea, apelurile pentru încetarea focului.

Următoarea deschidere pentru discuții permisă de SUA părea să fie pregătită de contraofensiva ucraineană. Președintele american Joe Biden și secretarul de stat Antony Blinken au insistat de mult timp că scopul lor este de a pune Ucraina în cea mai bună poziție ”pe câmpul de luptă, [pentru] a se afla în cea mai puternică poziție la masa negocierilor”. Pentru a ajunge în acest stadiu, obiectivul era o contraofensivă care să amenințe Crimeea sau să rupă podul terestru spre Crimeea, fără a o cuceri însă, atât din cauza lipsei de capacitate, cât și pentru a evita reacția Rusiei. În opinia lor, această amenințare la adresa Crimeei ar panica Rusia și ar pune Ucraina în cea mai puternică poziție posibilă.

Prima mențiune a unor posibile negocieri a venit abia la un an după mențiunea anterioară. În aprilie 2023, Andriy Sybiha, șeful adjunct al biroului lui Zelensky, a declarat că ”dacă vom reuși să ne atingem obiectivele strategice pe câmpul de luptă și când ne vom afla la granița aministrativă cu Crimeea, suntem gata să deschidem o pagină diplomatică pentru a discuta problema”.

Dar, dacă contraofensiva nu mege conform speranțelor? Ce se va întâmpla dacă armata Ucrainei nu va ajunge la granița Crimeei? În acest caz, o armată ucraieană, poate epuizată și slăbită, ar aștepta un contraatac rusesc masiv, care ar putea să lase Ucraina într-o poziție mai proastă pe câmpul de luptă și într-o poziție mai slabă la masa negocierilor.

În ciuda unei imagini oarecum trandafirii despre progresele reduse ale forțelor ucrainene, primele zile ale contraofensivei nu par să meargă cum s-a sperat. Analiști de încredere ai războiului au relatat că Rusia și-a menținut pozițiile, cu prețul pierderii tragice a mii de vieți ucrainene, radare decisive, mult echipament greu și zeci de tancuri inclusiv, poate, jumătate din tancurile Leopard furnizate Ucrainei până acum. Chiar și CNN a relatat că ”forțele ucrainene au suferit pierderi în echipamente grele și soldați, deoarece au întâmpinat o rezistență mai mare decât se așteptau din partea forțelor ruse în prima lor încercare de a încălca liniile rusești”. Potrivit CNN, ”un oficial american a descris pierderile – care includ vehicule blindate MRAP furnizate de SUA – ca fiind semnificative.

Dar, am putea oare vorbi de o realizare discretă în cazul în care un eșec contraofensiv ar declanșa, de asemenea, negocieri?

Conform relatărilor lui Stephen Bryen de la Asia Times, din10 iunie, ministrul ucrainean al Apărării, Oleksiy Reznikov a anunțat pe nepusă masă că ”Ucraina este pregătită pentru negocieri și un acord de pace în cazul în care Rusia își va schimba obiectivele declarate anterior ale operațiunii militare speciale”.

Declarația că Ucraina ar putea negocia dacă va reuși în contraofensivă a venit de la biroul lui Zelensky; afirmația că ar putea negocia chiar și în caz de nereușită, nu. Aceasta din urmă a venit de la ministrul apărării. O asemenea declarație ar putea fi dificilă pentru Zelensky, care s-ar putea confrunta cu opoziția politică a susținătorilor săi din NATO, precum și cu aceea existențială, din partea naționaliștilor de extremă dreaptă de acasă.

Seymour Hersh a relatat că un grup de țări, cu Polonia în frunte, – inclusiv Germania, Ungaria și alte țări din Europa de Est – au recunoscut că s-ar putea ca Zelensky să nu mai aibă capacitatea să sugereze sau să accepte negocieri. Potrivit unor surse din comunitatea de informații a SUA, acest lucru i-a determinat să sugereze că, dacă este necesar, pentru a deschide calea negocierilor, Zelensky ar putea chiar să demisioneze. Deși nu poate fi vorba de o demisie (din acest punct de vedere Zelensky este de neclintit), exprimarea dispoziției de a negocia prin Reznikov și nu prin președinte sau biroul acestuia poate fi un fel de soluție de compromis.

Impactul declarației lui Reznikov va depinde de două lucruri. Primul este dacă are autoritatea de a vorbi în numele Ucrainei. Și, al doilea, ce anume înțelege el prin <<”obiectivele declarate anterior ale operațiunii militare speciale” care trebuie schimbate>>. Rusia a precizat deja că nu poate fi vorba despre renunțarea la Crimeea sau la oricare dintre regiunile anexate. Totuși, frontierele din noile regiuni Zaporizhe și Herson anexate ar putea fi deschise negocierilor. De asemenea nu poate fi vorba nici despre aderarea Ucrainei la NATO.

Există, însă, obiective tangibile. Bennett spune că Putin a făcut ”concesii uriașe” în timpul negocierilor, inclusiv o promisiune de a nu-l ucide pe Zelensky și renunțarea la pretenția de ”dezarmare a Ucrainei”.

Profesorul emerit de istorie la University College Cork Geoffrey Roberts, o autoritate în istoria diplomatică și militară a Rusiei, mi-a spus că atâta vreme cât Ucraina și SUA nu au ajuns încă în punctul în care sunt pregătite să cedeze public teritorii Rusiei (deși este posibil să fi recunoscut acest lucru în privat), probabil că nu s-a ajuns încă la punctul în care sunt posibile negocieri.

Robert mi-a sugerat posibilitatea ca declarația lui Reznikov să facă parte dintr-o campanie de propagandă ucraineană menită să convingă țările NATO șovăilenice să își asume angajamentele de aderare a Ucrainei la următorul summit NATO.

Dacă este sinceră, declarația lui Reznikov ar putea fi primul indiciu de speranță, oricât de mică și improbabilă, pentru începutul unei soluții diplomatice la război; dacă este propagandă menită să susțină șansa de aderare la NATO a Ucrainei, atunci războiul s-ar putea prelungi.

Traducera și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Ted Snider are o diplomă de licență în filosofie și scrie despre istoria și politica externă a SUA.