A contempla un eşec, cosmetizându-l ca succes înseamnă a avea tupeu, nu doar talent politic sau dexterităţi conjuncturale, astfel încât lucrurile să plutească într-un neliniştitor mister. Va să zică, stăm în felul următor: vicepremierul USR-Plus, Dan Barna, anunţă la TVR1 că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) în valoare de 30,2 miliarde euro, gestionat de ministrul Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, a fost trimis de Comisia Europeană înapoi acasă, pentru a fi refăcut. Motivele respingerii în opinia lui Dan Barna: Comisia Europeană nu a fost de acord cu fondurile alocate proiectelor din PNRR privind infrastructura (4,7 miliarde euro) şi sistemele de irigaţii (2,5 miliarde euro). În opinia europarlamentarului Victor Negrescu trimiterea „la revizuire” a PNRR se datorează altor cauze: proiectele prezentate nu sunt suficient de mature pentru a fi implementate până la finalul lunii august 2026; reformele prevăzute nu au ţinte clare sau obiective de parcurs conform cerinţelor europene; ţintele pentru zona de digital şi cea de mediu nu sunt clare; unele proiecte nu au fost suţinute coerent şi suficient. De exemplu a picat finanţarea pentru sistemele de irigaţii; finanţarea pentru zona economică lipseşte cu desăvârşire. Parcă este altceva. Preşedintele Klaus Iohannis, ieri dimineaţă, într-o declaraţie de presă cu referiri la Planul Naţional de Rezilienţă şi Redresare declara că termenul stabilit pentru finalizarea acestuia este orientativ –adică sine-die nu ultimativ şi se va lucra la proiect până devine „foarte bun”. După care, de la marginea parcului Văcăreşti ne-a mai transmis că i-a invitat luni pe responsabilii din guvern, pentru discuţii. Diferenţele de abordare, dintre primii proiectanţi ai PNRR, foştii miniştri ai guvernului Orban şi actualul ministru al Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, consiliat de vicepremierul Dan Barna, sunt de fond: primii s-au axat pe problemele privind infrastructura, reţelele de gaze, sistematizarea localităţilor, irigaţiile, agricultura şi mediul de afaceri grav afectat de pandemie, în timp de oengistul Cristian Ghinea a favorizat organizaţiile non-guvernamentale preocupate de piste de bicicletă, sisteme de educaţie avangardistă, care să promoveze curentele neomarxiste, cunoscute sub denumirea de curente progresiste. Cristian Ghinea a mai fost ministru la Fondurile Europene şi în guvernul Cioloş (2015-2016) şi pentru motivul că absorbţia a fost redusă, la minimum, a fost denumit „ministrul zero”. Cu toate acestea a fost reinvestit. Fiindcă la noi în loc de criterii concrete, privind promiţătoarea înzestrare, revendicarea de la o activitate concretă anterioară, măsurabilă, avem aranjamente de culise, interese de gaşcă şi un amestec nefericit de viclenie şi hazard. Ministrului Cristian Ghinea în loc să i se spună „la revedere” pentru dosarul prost întocmit, i se ascultă punctele de vedere, pentru a clămpăni verzi şi uscate. Fost comisar european pentru Dezvoltarea Regională (2014-2019), Corina Creţu, în prezent europarlamentar, comentează pe pagina sa de Facebook astfel eşecul PNRR: „Ce înseamnă “Cloud guvernamental”, “România creativă”, “România atractivă”, “Valul renovării”, “România velo”? Care sunt proiectele cărora, sub aceste denumiri, au fost alocate miliarde de euro? Se va ţine cont în PNRR de discrepanţele teritoriale existente, de inegalităţile sociale în creştere din Romania? Trei din cele opt regiuni de dezvoltare ale României au în continuare un PIB (Produs Intern Brut) pe cap de locuitor mai mic decât media europeană. Îşi propune PNRR sa amelioreze această situaţie?” În hărmălaia creată, ministrul Cristian Ghinea ne asigură că totul este în regulă. Recunoaştem, toţi miniştrii sunt tentaţi să se laude, să justifice eşecurile, minimalizând argumentele criticilor. Dar lucrurile au o limită. Actuala coaliţie de guvernare şi-a confecţionat o doctrină, de a înşela şi în afară şi înăuntru. Nu l-a ovaţionat ea pe Klaus Iohannis care ne-a povestit cum CE, ne-a repartizat 80 de miliarde euro prin strădania sa? Care s-au făcut 30 miliarde euro prin Planul de rezilienţă, dar şi acestea se reanalizează în funcţie de aprobarea proiectelor. Eşecul ca simptom al victoriei, tinde să facă prozeliţi, şi asta nu mai e nici o noutate.
Un articol de MIrcea Canțăr
