Domnule Costin Georgescu, sunteți una din persoanele cu expertiză deosebită în domeniul relațiilor internaționale ca urmare atât a funcției pe care ați deținut-o cât și a  carierei politice în care ați fost implicat. Cititorii ziarului „Vocea Romănului”, ar vrea să afle care este opinia dumneavoastra despre războiul din Ucraina și consecințele asupra vieții românilor.

Întrebarea e foarte grea pentru că nimeni din păcate nu poate să dea un răspuns cert la ora actuală cât va mai dura, când se va încheia și care va fi rezultatul. Totuși, analizând ce s-a întâmplat până acum, coroborat cu ceea ce se derulează în plan mondial și vis-à-vis de tragedia din Ucraina, eu merg pe o linie puțin poate prea… considerată de unii prea mult, dar eu consider linie optimistă, pe care o consider normală fiindcă mă bazez pe niște realități și pe o…, dacă vreți, istorie fiindcă așa se începe prima dată cu istoria, adică s-a întâmplat de mult în anii, dacă nu mă înșel, 60, când era președinte al Statelor Unite ale Americii, Kennedy, iar la ruși era Secretar General, Nikita Hrușciov. S-au instalat baze de rachete în Cuba cu țintă Statele Unite și eram la doi pași de începerea unui război mondial la vremea respectivă. Lumea atunci era împărțită în două: partea democrată a lumii și partea comunistă a lumii condusă de la Moscova. Și era acel Război Rece care avea în ultima instanță armele nucleare pregătite. Eh, atunci a fost un moment extraordinar de critic și totuși uitați-vă că s-a putut rezolva, rușii și-au retras armele din Cuba și americanii n-au trimis niciodată forța militară în Cuba împotriva regimului Castro, deși erau la doi pași și puteau s-o facă foarte-foarte ușor.

Astăzi, cred eu, că se vor găsi metode prin care să se poată ajunge la o soluție normală, fiindcă e anormal ceea ce se întâmplă la ora actuală în Crimeea, este anormal să moară oamenii nevinovați, este anormal să distrugi spitale, să distrugi școli, să distrugi drumuri. Este anormal ca milioane de oameni să-i pui pe drumuri, să-i lași fără casă. Să îi ții în frig, să își piardă căminul, să își piardă tot ceea ce au muncit o viață. E cum să vă spun, să nu folosesc cuvinte urâte, dar nu știu cum să îl caracterizez pe acel președinte al Federației Ruse care a ajuns prin forță, printr-o forță nevăzută evident, președinte pe atâția ani. E o dictatură, e o dictatură care urmează dictatura lui Stalin, dictatura lui Hitler, dictatura lui Hrușciov și a altor secretari generali ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. E sub altă formă. Și aici iarăși aș vrea să mă arăt puțin optimist, poate fac puțină istorie, nu știu dacă îmi permiteți ca timp, în România, iau ultimii o sută cincizeci de ani pornind de la războiul de la 1877, epoca modernă sau cum o considerăm de la 1877. România a  fost mereu singură, la 1877 rușii ne-au cerut sprijinul că nu reușeau să câștige în fața turcilor, și datorită nouă au câștigat, fiindcă atunci forța armatei unite a preluat-o prințul Carol, care conducea cele două țări, urmașul lui Cuza, conducea cele două țări, am câștigat și rușii, de bucurie că s-a câștigat războiul împotriva turcilor, ne-au luat sudul Basarabiei, au intrat trupele rusești acolo, de unde ne promiseseră Dobrogea nu ne-au dat nimic și ne-au spus numai atâta „Nu veți mai depinde acum de Bizanț, de Constantinopol, veți depinde de Sankt Petersburg”, deci schimbam un stăpân cu altul.

Aici fac o paranteză, la vremea respectivă, un mare om, îl consider om mai mult decât un scriitor, un poet, Eminescu care era ziarist la ziarul „Junimea”, s-a împotrivit total acestui război alături de Rusia. Știa cum va proceda Rusia și știa că Turcia era deja terminată și independența noastră depindea numai de o declarație în Parlamentul României.

Noroc că atunci, la 1878 la Berlin, în Pacea de la Berlin, Franța sprijinită de Anglia, de Italia, s-au împotrivit măsurilor luate de ruși, ni s-a acordat independența țării, ni s-a acordat pământul nostru strămoșesc Dobrogea, dar am rămas cu sudul Basarabiei pierdut fiindcă era ocupat de trupele ruse, eram singuri în această parte a lumii. Vine Primul Război Mondial, eram în partea asta a lumii, am intrat în puterea Antantei alături de Franța, de Anglia, de Italia la vremea respectivă și Rusia a trădat, a avut revoluția la 1917, Lenin a trădat cu nemții împreună, s-au retras trupele rusești, a fost debandadă evident și am rămas singuri, singuri împotriva Austro-Ungariei, singuri la sud împotriva Bulgariei. A trebuit să capitulăm, pacea de la Buftea, dar am revenit când posibilitățile pe plan internațional ne-au dat această posibilitate. Eram singuri iarăși, singuri împotriva tuturor. Vine al Doilea Război Mondial, Franța se prăbușește, capitulează, Anglia se retrage pe insulă să se apere și rămâne lumea la dispoziția hitleriștilor, a lui Hitler, naziștilor germani, alături de Musolini în Italia și alături de Japonia și noi eram în această parte a lumii, fusesem cu Antanta împreună, bineînțeles, Antanta nu mai era. Tratatul Ribbentrop-Molotov împarte lumea în două și ne ia Basarabia, ne ia jumătate din Bucovina, ținutul Herței și jumătate din Transilvania. Nemții împreună cu rușii au împărțit România, eram singuri. A venit…, am luptat împotriva rușilor măcar să recuperăm Basarabia și Bucovina, s-au schimbat datele am revenit din nou lângă Antanta, au intrat și americanii în joc și au intrat lângă Europa, am trecut alături, acolo unde ne era locul, dar rușii au profitat de faptul că eram singuri în partea asta a lumii și ne-au luat prizonieri sute de mii de oameni și după 23 august, încă o săptămână tot arestau și luau zeci de mii de prizonieri din armata română, soldați și ofițeri care treceau la muncă în Siberia, obligându-ne să avem o țară comunistă, să facem parte din lagărul de la Varșovia.

Ce am uitat să spun, în Primul Război Mondial, rușii ne-au luat și tezaurul pe care noi li l-am încredințat, să-l păzească și nu l-am mai văzut nici astăzi. Și am rămas iarăși singuri, singuri.

Singuri, deci la Războiul de Independență, singuri în Primul Război Mondial, singuri în Al Doilea Război Mondial. Ghinionul nostru este că suntem o insulă de latini, într-o mare de slavi, fiindcă să nu uităm că la nord Ucraina, care a fost în Uniunea Sovietică, sunt slavi, la sud bulgarii sunt slavi, la vest sârbii sunt slavi și mai avem ungurii care nu sunt slavi, dar sunt rude bune cu slavii că vin tot din Asia, nu au nicio legătură cu latinitatea, cu Italia, cu Spania, cu Franța și cu zone în care sunt țări latine, nicio legătură, deci sunt apropiați de ceilalți și noi suntem singuri, singuri. Iar rușii întotdeauna și-au dorit Țările Române, pentru că eram singurii care ne împotriveam planului de a ajunge la Bizanț, să ia strâmtorile Dardanele și Bosfor și Marea Neagră să o facă lac rusesc, asta a fost dorința de veacuri a rușilor sau de pe timpul lui Petru cel Mare (Testamentul lui Petru cel Mare). Ei bine, noi am stat mereu în calea lor.

Și acum, revin la zilele noastre, de ce sunt optimist? Sunt optimist pentru că nu mai suntem singuri, nu mai suntem singuri, facem parte din NATO, facem parte din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă imens, și al treilea lucru avem un parteneriat strategic cu Statele Unite încheiat în 1997 aici la București, între președintele Constantinescu și președintele Clinton, am fost de față când s-a încheiat acest parteneriat și e unul din momentele mele cu care mă mândresc.

La ora actuală avem în țară trupe din Statele Unite, avem trupe în țară din Franța, avem din Belgia, avem din Italia, or să vină iarăși din Canada, au mai fost din Canada, avem din Spania, din Portugalia, vin avioane ale altor țări care apară acest teritoriu, apară România. De curând, cel mai mare port-avion nuclear al Franței a venit în Marea Egee în mod special, pentru că nu poate intra în Marea Neagră, nu are dreptul, urmare a  tratatului de la Montreau, dar a venit în Marea Egee și de pe puntea lui pleacă avioanele care zboară deasupra teritoriului României pentru a păzi această țară, Marea Neagră, pe partea noastră, sigur că da. Deci nu mai suntem singuri, deci de asta sunt optimist, e prima oară în istoria noastră modernă, am fost totdeauna singuri, deci azi nu mai suntem singuri și asta înseamnă mult, mult de tot, pentru că nu mai are nimeni curaj să ne trateze cum ne tratau înainte, asta este, și le știe și Putin lucrurile acestea, le știe. N-a vrut să le știe, pentru că și-a închipuit că în această țară pe care a cotropit-o, Ucraina, va fi întâmpinat cu flori, va fi întâmpinat cu brațele deschise. Și-a închipuit că așa cum a luat, pe nedrept, sigur, Crimeea, dar acolo totuși era o majoritate rusă și a fost cu totul altceva, a fost o adunare generală, un fel de parlament care a votat pentru unirea cu Rusia. Era altceva. Dar aici a intrat într-o țară în care marea majoritate a populației, totuși este ucraineană. Sigur, că sunt și ruși, sunt și români, în zonele care le-am spus, Bucovina, sunt și polonezi sunt și puțini unguri, și puțin slovaci, ca și la noi în țară, dar la ei poate mai mulți. Dar nu era un motiv să-și închipuie că vor fi primiți cu brațele deschise, că lumea n-a uitat ce-au făcut rușii cu Ucraina. Și aici, iar revin puțin la istorie, asta probabil că Putin nu vrea să o știe, el știe istoria actuală în care să vrea să trăiască bine și să aibă puterea totală, altceva nu știe, cred.

În anii 1930, revin mai înainte, după Primul Război Mondial, Ucraina a încercat să devină independentă și n-a reușit. N-a reușit datorită Rusiei care a pus mâna pe ea. Dar Ucraina a încercat permanent, a avut aceste sentimente de independență ale cazacilor. Și din acest lucru Stalin, în anii ʼ30 a instituit foametea în Ucraina. Ucraina care este grânarul, unul din grânarele Europei, alături de România și de Rusia, e grânar. Le-a luat mâncarea, i-a lăsat să moară și au  murit între un milion și două milioane, nimeni nu știe precis, n-ai cum să știi aceste lucruri. Nu se făceau, vă dați seama recensăminte la câți mor. Au murit de foame din cauza rușilor, a lui Stalin. Ei bine, copii, nepoții sau strănepoții acelor oameni morți de foame sunt cei care trăiesc astăzi în Ucraina. Ei n-au uitat, și nu pot să uite așa ceva. Cum nici eu nu pot să uit când a încercat să mă împuște un ofițer sovietic prin anii ʼ46 în România. Nici ei n-au uitat că părinții, bunicii sau străbunicii lor au murit de foame din cauza rușilor. Și puteau ei să-l primească cu flori și cu brațe deschise? Ei, s-a înșelat rău Putin, rău de tot și asta o plătește.

Se vor rezolva problemele, sunt convins, și destul de repede. Sigur că Ucraina va ceda unele lucruri, deja a și anunțat, va ceda unele lucruri, poate nu e nici momentul acum să intre în NATO. Să intre în Uniunea Europeană e altceva și ar fi bine să intre. Probabil că e bine să scape de zonele care sunt ocupate de ruși dominant, e bine să scape de ele ca să rămână o țară cât mai unită și cât mai depărtată de spațiul rusesc. Și eu dacă aș fi în locul președintelui ucrainean le-aș propune rușilor ca cele două regiuni care și-au declarat independența să aibă un anumit statut. Oricine poate să declare independența. A mai fost și la noi o republică, Republica de la Ploiești, dacă-l cităm pe Caragiale. Atunci se poate propune organizarea unui referendum în regiunile respective, iar granița să fie stabilită prin referendumul respectiv, prin raioane, se face pe raioane, cu referendum susținut și controlat, urmărit, făcut sub egida ONU ca să nu fie nici rușii, nici alții. Așa aș face. Aș lăsa Crimeea, că n-am nici o șansă la Crimeea, are aproape 80% ruși și a fost și un parlament, avea o autonomie dată în cadrul Ucrainei. Și adevărul este că, istoric, după ce au luat-o de la turci, pe care turcii o luaseră de la tătar,i că era mai mult ocupată de tătari, ea a aparținut rușilor. Hrușciov a mutat-o, erau niște granițe artificiale la vremea respectivă a Uniunii Sovietice, așa a mutat-o dintr-o partea în alta, că el era, întâmplător, ucrainean, Hrușciov. Și s-ar găsi atunci soluții. Iar, bineînțeles, ulterior, va trebui ca rușii să plătească pentru ce-au distrus. Nu vor plăti imediat, dar li se vor pune condiții, pentru că dacă vor dori să revină în lumea civilizată, să li se ridice de deasupra lor anatema respectivă, în caz contrar lumea nu va mai accepta să discute cu ei. Că nu poți să discuți cu niște criminali și cu niște hoți, decât dacă îi pedepsești pe cei care au făcut-o și aceștia să promită că pe viitor nu vor mai face. De-abia atunci poți să revii. Și una din condiții ca să revii este să îi și pui să repare ce au stricat. Eu așa văd viitorul. Și am așa, nu știu, o presimțire, pe ce v-am spus și pe ce a trăit acest popor și această lume, cred eu că putem fi optimiști. Și asta va dovedi că pe viitor e bine ca Rusia să nu se mai atingă nici de Uniunea Europeană, nici de NATO, pentru că e altceva. Ca dovadă că s-au mișcat toți rapid, s-au mișcat la unison. Să nu uităm alte țări care până acum niciodată n-au îndrăznit să se amestece în vreun conflict, Japonia, după ce a pierdut în al Doilea Război Mondial, după ce a capitulat, nu s-a mai amestecat și a promis că nicăieri nu se mai amestecă, ei, uitați-vă că au ajutat și ajută Ucraina. E ceva incredibil, dar asta este. Astea sunt semnale pe care trebuie să le luăm în seamă, și rușii trebuie să le ia în seamă. Și va trebui și China, care joacă puțin – să zic pe românește – la două capete, ca să nu zic altceva, caută să profite, va trebui să se alinieze, totuși, la această linie care efectiv este linia ONU, că de-aia avem ONU, Organizația Națiunilor Unite. Ori suntem uniți, ori nu suntem uniți, de ce îi mai spune ONU, atunci, nu.

Vă mulțumesc.

Pentru români ce va urma după război?

 După război? Să tragem învățăminte din acest lucru. În primul rând să tragem învățăminte să nu greșim altădată. În al doilea: să întărim forțele armate în această țară. Și e bine că bugetul se mărește la 2,5% fiindcă trebuie să avem cel puțin o bază militară puternică a NATO pe teritoriul nostru. Vor învăța autoritățile noastre că dacă vrei să-ți aperi țara trebuie să ai un sistem de comunicații bun pe care să circule armatele în caz de necaz, în caz de nevoie, și asta înseamnă să ai autostrăzi, șosele bune, să ai căi ferate bune și moderne. Ei, bine, poate vom învăța treaba asta. Sigur mai sunt unele lucruri care trebuie învățate, cum ar fi, de exemplu, o serie de probleme de legislație referitoare la modul de acțiune în momente critice, cum e acum. Că ăsta e un moment critic pe care niciodată nu l-am avut în România, asta e real. Să învățăm din ele și pe viitor să știm, dacă Doamne ferește!, s-ar mai întâmpla o dată, să știm ce să facem. Dar, în primul rând, să ne întărim țara și să arătăm că la momente grele putem fi alături… N-am mai văzut, de când a început, de pe 24 februarie, dacă nu mă înșel, n-am mai văzut nici un scandal, nici o neînțelegere între partidele care guvernează. Deci se dovedește că totuși, în momente grele, românii pot să fie alături și de asta fac un apel la toate partidele, indiferent de culoarea politică, indiferent dacă sunt la putere sau în opoziție să înțeleagă că în momente de acest fel România este una și poporul român este unul.

Vă mulțumim!

  

Interviu realizat de Cezar Corâci

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea aici!