Cel puţin din imaginile de transmisiune directă şi relatările unor reporteri, aflaţi la faţa locului, am înţeles că vizita primei doamne a Statelor Unite ale Americii, Jill Biden la Bucureşti, în premieră, a fost una sobră, densă în evenimente succesive, reuşită în ansamblul său prin căldura afectivă şi spontană, resimţită, cu care a fost întâmpinată peste tot. Însoţită de prima doamnă a României, Carmen Iohannis, doamna Jill Biden a mărturisit ceea ce presa a consemnat: că s-a simţit bine. Agenda vizitei a cuprins mai întâi, o prezenţă la baza militară de la Mihail Kogălniceanu, unde s-a întlnit cu militari americani, pe care i-a şi servit personal la masă, cu macaroane cu brânză, având mască şi mănuşi de plastic, apoi o vizită la şcoala generală „Uruguay” din Sectorul 1 (inima Bucureştiului) unde îşi vor desfăşura orele de curs special, cu profesori de origine ucrainiană în sistem online şi circa 150 de elevi din ţara vecină aflată în plin război. Cine s-a simţit vexată pentru marginalizarea ei în vizitarea acestui obiectiv de învăţământ? Clotilde Armand, primarul mult discutat al acestui sector, cotropit la un moment dat de mizerie, şobolănime, discordie, procese, minciuni cu ghiotora cusute cu aţă albă, care pe Facebook a scris că din cauza „unor orgolii politice din vârful statului român este destul de frustrant să vezi cum munca ta şi a echipei tale este atribuită unor persoane care n-au pus deloc umărul la acest proiect. Au venit unii politicieni să-şi bage capul în poză. Nimic consistent”. Se poate comenta, chiar cu maliţiozitate textul sălciu al primarului Sectorului 1 al Capitalei, un text circumscris repertoriului său general. Dacă nu înţelege că o vizită de asemenea nivel are „în spate” minuţioase pregătiri specifice, cu vize din partea serviciilor de protecţie ale demnitarilor din ambele ţări, pentru tot anturajul, este problema domniei sale. Îşi putea însă reprima aroganţa ţâfnoasă, zeflemitoare, avidă de sarcasme câteva zile, înainte de a slobozi, cu un aer placid, vorbele prost aşezate. Repetăm, Jill Biden s-a aflat pentru prima oară în România într-un context regional tensionat. Dezinvoltă, nepărăsită o clipă de zâmbet, s-a întâlnit cu membrii Guvernului, premierul României, Nicolae Ciucă, personalul ambasadei SUA, lucrători implicaţi în acţiuni de ajutor umanitar, precum şi profesorii care îi ajută pe copiii ucrainieni refugiaţi să se integreze într-un sistem şcolar stabil şi sigur. Clotilde Armand a ajuns primar al Sectorului 1 din Capitală într-un context confuz, rămas neclarificat. N-are deloc onoarea sfâşiată. Şi-a regăsit aplombul, la un moment dat vestejit şi chiar dezgustătoarea agresivitate agrementată de un exces de opinie proprie. O singură nedumerire: dar dacă tocmai statutul său neclarificat, pe deplin, discret sulfuros, a contribuit, la scoaterea de pe lista persoanelor care se puteau afla în preajma primei doamne a SUA? Fiindcă nu e o mare „onoare” să ajungi primarul Sectorului 1 al Capitalei, aşa cum a ajuns Clotilde Armand, care mizează probabil acum pe amnezia altora. În pofida deficitului de onorabilitate pe care îl are.
Un articol de Mircea Canțăr
