Joseph Braude

Urmăriți acest videoclip cu o femeie îndurerată din Gaza, care strigă: ”Toate acestea sunt din cauza câinilor din Hamas” și este redusă, imediat, la tăcere.

De ce?

După preluarea puterii de stat, din 2007, Hamas a reprimat violent orice opoziție față de conducerea sa. Datele recente ale sondajelor palestiniene arată că majoritatea locuitorilor din Gaza nu au încredere în Hamas, vor un alt guvern și preferă războiului, dezvoltarea economică. Vocile lor sunt însă rareori auzite. Cei care vorbesc sunt condamnați la închisoare și la tortură.

Unii jurnaliști străini încearcă să le facă auzite, cu riscul de a fi expulzați, în vreme ce alții nu sunt deloc interesați de nemulțumirile palestinienilor nelegate direct de conflictul cu Israelul.

Organizația mea, The Center for Peace Communications, s-a străduit să vină în ajutorul populației, intervievând palestinieni din toate categoriile sociale, de pe întreg teritoriul Fâșiei Gaza, și interesându-se direct de nevoile și aspirațiile lor. O mamă care visează o educație adecvată pentru copiii ei… un fotoreporter care a fost pedepsit pentru că și-a exercitat meseria… un cuplu tânăr care speră să-și poată întemeia o familie, undeva, în afara Fâșiei…

La începutul acestui an, am lansat o serie numită Whispered in Gaza (Șoapte din Gaza), cuprinzând toate aceste mărturii: douăzeci și cinci de episoade scurte, care folosesc, pentru protejarea identităților, animații video, însoțite de sondaje din Gaza, relatări privind drepturile palestinienilor și reportaje.

După atacul Hamas din 7 octombrie i-am contactat atât pe aceștia, cât și pe alții, încercând să înțelegem atât reacțiile, cât și opiniile lor despre războiul în curs de desfășurare, documentând, totodată, lupta acerbă pentru supraviețuire în mijlocul acelei cascadei de tragedii. În colaborare cu The Free Press le-am făcut auzit glasul, într-un nou serial numit Voci din Gaza, pe care îl puteți viziona AICI. 

În primul episod, un locuitor ne mărturisește teama palestinienilor că ajutorul umanitar internațional nu va ajunge la oamenii care au nevoie de el. El spune, din proprie experiență, că ”dacă Hamas distribuie ajutoarele, atunci ele vor ajunge doar la membrii Hamas”. Același lucru este valabil și pentru sistemul de sănătate din Gaza, în cadrul căruia ”familiile Hamas beneficiază de un tratament preferențial”, astfel încât ”chiar și nevoile foarte urgente ale celorlalți pot fi amânate pentru o lungă perioadă de timp, pentru ca loialiștii Hamas să poată fi tratați cu prioritate”.

Atunci când bombardarea, de pe 17 octombrie, a unui spital din Gaza, a declanșat o dezbatere internațională asupra vinovățiilor, localnicii cu care am vorbit aveau sentimentul că termenii discuțiiilor erau greșiți. ”Aș prefera să vă spun, în primul rând, cine cred eu că este responsabil de faptul că oamenii ajung în spital” – spune cineva, în episodul al doilea. ”Hamas poartă responsabilitatea tuturor războaielor, noi suntem însă cei care plătesc prețul…”.

O altă femeie cu care am vorbit, afectată de afirmațiile conform cărora atrocitățile din 7 octombrie împotriva bărbaților, femeilor și copiilor israelieni ar fi fost comise nu de către luptătorii Hamas, ci de către civilii din Gaza, manifesta aceeași respingere a poziției războinice a Hamas. ”Dacă aș vedea un ostatic sau aș ști unde sunt – explică ea în episodul trei – i-aș lua și i-aș ascunde la mine acasă. Apoi i-aș duce înapoi acasă [în Israel]”.

Ea spune, de asemenea, ceva esențial diferit de propaganda oficială: ”sfârșitul Hamasului este atât dorința tinerilor, cât și a bătrânilor din Gaza”. În ceea ce privește familia ei, doleanța este profund personală: ”Fratele meu mai mare a fost ucis de Hamas în fața ochilor noștri”, spune ea. ”Cu cincizeci și patru de împușcături pe tot corpul, sângele lui a fost vărsat în fața copiilor săi.”

”Ashraf”, un tânăr evacuat din orașul Gaza, în vârstă de 28 de ani, care locuiește acum în Khan Younis, și-a văzut, și el, fratele ucis de Hamas. Ambii fuseseră implicați în organizarea unor demonstrații pașnice împotriva organizației. Am vrut să știm dacă activiștii de acest fel ar sprijini răsturnarea guvernului dacă, în urma unui atac terestru israelian, bilanțul vieților omenești pierdute ar fi îndeajuns de mare.

”Considerăm binevenită orice schimbare care ne va salva de această urgie numită Hamas”, spune Ashraf în epiodul patru, ”fie aceasta înfăptuită de evrei sau de neevrei”. Doar că el își face griji în privința rămânerii la conducere a Hamasului, chiar și după terminarea războiului. ”Dacă Hamas ar rămâne la putere, s-ar putea instaura, de exemplu, un armistițiu, și într-un an sau doi, ei ar repeta același scenariu. În acești doi ani am putea regresa cu 50 de ani – or eu am nevoie de doi ani buni doar ca să mă repun pe picioare. Nu mai am casă, nici viață, nici nimic.”

Cu toate acestea, anumite porțiuni din Gaza au început să scape deja de sub stăpânirea Hamas. În episodul cinci, Fadi, un activist în domeniul tineretului din orașul Gaza, care a fugit, la rândul său, înspre Sud, descrie haosul tot mai mare din Khan Yunis, pe măsură ce ultimele rămășițe ale aparatului de securitate al Hamas încep să dispară. El explică, de asemenea, felul în care unii civili fac un pas înainte, încercând să umple vidul. ”Formăm consilii de tineret și comitete de apărare pentru a organiza oamenii la cozile pentru pâine, sau în alte situații”, spune el.

Când războiul actual va lua sfârșit, speranțele de reconstrucție și de instaurare a unui guvern decent în Gaza se vor baza în mare parte pe palestinienii care se vor alătura unei administrații post-Hamas a teritoriului. În trecut, locuitorii din Gaza au dat dovadă de mult curaj încercând să aducă singuri schimbarea. Veteranii din 2019 ai demonstrațiilor de stradă anti-Hamas din Gaza, de exemplu, au înfruntat focurile de armă și închisoarea pentru a-și face vocea auzită, dar nu au avut parte de niciun sprijin și de nicio solidaritate din partea lumii exterioare.

Atrăgând atenția asupra vocilor din Gaza care se opun Hamas ne propunem să vă convingem de posibilitatea construirii unui viitor diferit, mai luminos și mai pașnic – unul care merită sprijin internațional – câtă vreme palestinienii din Gaza tânjesc și se străduiesc să-l transforme în realitate. Așa cum a spus unul dintre vorbitori: ”Elementele constitutive ale transformării visurilor noastre în realitate sunt toate aici”.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Joseph Braude este președinte al Center for Peace Communications.