Wikipedia definește Primăvara drept unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, moment al anului numit echinocțiu în astronomie. Astfel, în emisfera nordică, echinocțiul de primăvară este datat astronomic în jur de 21 martie al fiecărui an, în timp ce în emisfera sudică, același echinocțiu este în jurul datei de 23 septembrie. Simultan cu existența unui echinocțiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, echinocțiul „opus” marchează cealaltă emisferă.

 

Obiceiul argentinian de a oferi flori galbene în ziua începutului primăverii ca simbol al bucuriei, energiei și optimismului s-a răspândit în multe țări.

 

Întotdeauna, primăvara și echivalentul său conceptual, filozofic și ideatic au însemnat dezghețul, topirea, trezirea la viață, reînnoirea și renașterea naturii, vieții și a societății.

 

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Împreună cu mărțișorul, se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Obiceiul de mărțișor a fost inclus în Lista elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO în anul 2017, ca „evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie”, propus într-un dosar colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova și România.

 

Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui marț, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal „micul martie”.

 

Istoric

Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco–tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini. In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. De asemenea exista echivalentul trac al festivalurilor – Marsyas Silen.

 

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. În zilele noastre Mărțișorul este făcut din șiruri de mătase, aproape exclusiv roșii și albe. Înainte de secolul al XIX-lea erau folosite diverse alte culori: alb-negru în Mehedinți și în comunitățile de aromâni, roșu – doar în Vâlcea, Romanați, Argeș, Neamț și Vaslui, negru și roșu – în Brăila, alb și albastru – în Vrancea sau chiar mai multe culori – în zonele din sudul Transilvaniei și Moldova.

 

Mituri ale mărțișorului

Voinicul care a eliberat Soarele. Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.

 

Lupta primăverii cu iarna. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

 

Fratele și sora hanului.Legenda Mărțișorului este foarte veche, datând pentru Bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa și fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori și ea atunci a dat drumul șoimului care avea legat de picior firul de ață albă înroșit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veștii, de durere, hanul a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681.

 

Răspândire

Sărbătoarea mărțișorului este o tradiție caracteristică Peninsulei Balcanice și se poate întâlni în zona Balcanilor la aromâni și megleno-români, precum și la bulgari care o numesc Martenița, dar și în Macedonia de Nord (numită martinka), Grecia de Nord (mart) și zonele Golo Burdo și Prespa din Albania (monyak). Alte comunități care mai practică variații locale ale acestui obicei sunt turcii din regiunea Edirne, grecii din nordul Greciei, insulele Rodos, Dodecanez și Karpathos, găgăuzii și diaspora acestor populații.

În majoritatea României, mărțișorul este purtat doar de femei, în timp ce printre macedoneni și bulgari e purtat de toată lumea. Însă, în regiunea Moldova, mărțișorul este purtat de bărbați.

Cu ocazia zilei de 1 martie, în 2011, sigla motorului de căutare Google a fost scrisă în fire albe și roșii împletite și împodobită cu un ciucuri roșu și alb.

 

Din Renaștere și până în zilele noastre Primăvara a inspirat nenumărați pictori. În cele ce urmează vom urmării câțiva mari pictori…

 

Sandro Botticelli (Alessandro di Mariano Filipepi) născut în data de 1 martie 1445 la  Florența este un pictor italian, unul din cei mai mari importanți reprezentanți ai Renașterii italiene.

Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării fac din lucrările sale o operă ce simbolizează pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este și faptul că figurile pictate de el exprimă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc.

Autoportret

Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al „Academiei Florentine”, atestă sensibilitatea deosebită și bogata viață lăuntrică a artistului.

Una dintre cele mai celebre picturi ale lui Sandro Botticelli (1445-1510) este „Primavera”, o lucrare alegorică. În centru se află Venus, înconjurată de Cupidon, Cele Trei Grații, Mercur, Zefir, Nimfa Clori și Flora, îmbrăcată în flori, pe care le răspândește și în jurul ei și în lume. Potrivit criticilor, lucrarea reprezintă tinerețea, pasiunea, fecunditatea, anotimpul iubirii și efemeritatea primăverii (Cele Trei Grații în acest caz ar reprezenta orele care trec repede).

Primavera

 

Poate la fel de cunoscută este pictura lui Giuseppe Arcimboldo, intitulată tot…Primăvara…

Giuseppe Arcimboldo (1527 – 1593) a fost un pictor italian exponent al manierismului, cunoscut mai ales datorită figurilor alegorice executate prin combinația diverselor obiecte și viețuitoare (fructe, legume, pești, păsări, cărți etc.), legate metaforic de subiectul reprezentat.

Autoportret

 

Iată Primăvara lui Arcimboldo…

„Spring” face parte din compoziția „Four seasons” a artistului italian Giuseppe Arcimboldo (1526-1593) și înfățișează unul dintre exemplele spectaculoase ale naturilor sale moarte antropomorfizate. Tabloul este alcătuit din flori de diferite culori și dimensiuni și reprezintă vigoarea și veselia copilăriei (celelalte trei tablouri din compoziție – „Summer”, „Autumn” și „Winter” – reprezintă adolescența, vârsta adultă și bătrânețea).

 

Odată cu Impresionismul, Primăvara este un subiect predilect în pictură…

 

Pierre-Auguste Renoir (1841 – 1919) este unul din cei mai celebri pictori francezi, creator – împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne și alții – al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism.

Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept „pictorul bucuriilor vieții,” Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.

Pentru Renoir, Primăvara este sinonimă cu florile, iar această natură statică este o adevărată explozie de flori care aproape par să prindă viață pe pânză. Echilibrul dintre lumini și umbre conferă realism.

Flori

Alegorie – Primăvara

Primăvara-la-Chatou

Peisaj de Primăvară

 

Femeie culegând flori

 

Oscar-Claude Monet (1840 – 1926) este un pictor francez și fondator al impresionismului , considerat un precursor cheie al modernismului , în special prin încercările sale de a picta natura așa cum o percepea el. De-a lungul lungii sale cariere, a fost cel mai consecvent și prolific practicant al filosofiei impresionismului de a exprima percepțiile asupra naturii, în special în pictura peisagistică în plein air (în aer liber).  Termenul „impresionism” derivă din titlul tabloului său „Impresie, răsărit de soare ” ( Impression, soleil levant ), care a fost expus în 1874 la Prima Expoziție Impresionistă , inițiată de Monet și de o serie de artiști cu aceleași idei ca o alternativă la Salon .

Femeie citind

 

În lucrarea „Spring” din 1886 Claude Monet, celebrează după-amiaza de primăvară petrecută afară, bucuria.

Primăvara

Primăvara la Giverny

Muzica Primăverii

 

Alfred Sisley (1839 – 1899) este un pictor peisagist impresionist , născut și petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Franța, dar și-a păstrat cetățenia britanică. A fost cel mai consecvent dintre impresioniști în dedicarea sa picturii peisajelor en plein air (adică în aer liber). A deviat spre pictura figurativă doar rareori și, spre deosebire de Renoir și Pissarro , a constatat că impresionismul îi îndeplinea nevoile artistice.

Printre lucrările sale importante se numără o serie de picturi reprezentând râul Tamisa , majoritatea din jurul orașului Hampton Court , executate în 1874, și peisaje care înfățișează locuri din sau în apropierea orașului Moret-sur-Loing . Picturile notabile ale Senei și podurilor sale din fostele suburbii ale Parisului sunt, asemenea multora dintre peisajele sale, caracterizate de liniște, în nuanțe palide de verde, roz, violet, albastru prăfuit și crem. De-a lungul anilor, puterea de expresie și intensitatea culorilor lui Sisley au crescut.

Peisaj de Primăvară

Peisaj, primăvara

Livadă în primăvară

 

 

Săptămâna viitoare vom vedea ce a urmat după Impresionism…

 

În numele meu și al ziarului Vocea Românului, urăm Doamnelor si Domnișoarelor o Primăvară frumoasă!

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci – membru UZPR