Katalin Kariko și Drew Weisssman au fost desemnați laureații Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 2023, pentru câteva descoperiri cu un rol important în dezvoltarea tehnologiei ARNm, care stă la baza vaccinurilor Pfizer-BioNTech și Moderna Covid 19.

Ceea ce se știe mai puțin este însă faptul că Drew Weissman a avertizat[1], asupra faptului că studiile clinice premergătoare cu privire la vaccinurile ARNm au produs rezultate ”mai modeste la oameni, decât ar fi fost de așteptat pe baza modelelor animale… cu efecte secundare deloc neînsemnate”, printre care unele reacții moderate și, în cazuri rare, severe, la nivelul locului de administrare, sau reacții sistemice”.

Conform jurnalistului Robert Kogon[2], care reproduce câteva fragmente din MedPage Today,: ”preocuparea principală [a cercetătorilor] în ceea ce privește siguranța, despre care au spus că ar trebui urmărită îndeaproape și în studiile viitoare, era legată de inflamația locală și sistemică, precum și de monitorizarea imunogenului exprimat și a oricăror anticorpi auto-reactivi.”

O posibilă îngrijorare ar putea fi că unele vaccinuri ARNm induc reacții puternice de interferon de tip I, asociate nu doar cu inflamația ci și, potențial, cu autoimunitatea” – scriau Drew Weissman și cei doi colegi ai săi. ”Astfel, identificarea persoanelor cu un risc crescut de reacții autoimune înainte de vaccinarea ARNm poate permite luarea unor măsuri de precauție rezonabile.”

Autorii au remarcat, de asemenea, că ARN-ul extracelular ar putea contribui la formarea edemelor și au citat un studiu conform căruia acesta ”a determinat coagularea sângelui și formarea de trombi patologici”.

     Articolul din MedPage Today a apărut la 3 decembrie 2020 și era intitulat: Vrei să afli mai multe despre ARNm înainte de vaccinul anticovid?

     Iată așadar, că aceste lucruri se știau dinainte și așa se explică, măcar parțial, faptul că unele guverne au optat pentru alte tipuri de vaccin. În SUA și UE (cu excepția Ungariei, care a ales un vaccin clasic, chinezesc, mi se pare) lăcomia nu a lăsat timp pentru fleacuri precum ”identificarea persoanelor cu risc crescut de reacții autoimune”.

Tot Robert Kogon ne informează că, până la urmă, ”potul cel mare” nu a fost luat, totuși, de Pfizer, ci mai degrabă de firma germană BioNTech, uimitor de puțin cunoscută deocamdată. În decursul anilor 2021 și 2022, BioNTech a câștigat peste 31 miliarde de dolari, la o marjă uriașă de profit (77%), comparativ cu aproximativ 20 de miliarde de dolari câștigați de Pfizer, cu o marjă de profit estimată la 27,5%.

Desigur că, în focul acestei aprige competiții și care, mai mult ca sigur, continuă până în ziua de azi (se pare că Germania nutrește ambiția de a deveni un ”hub” al vaccinurilor), acoperită cu sârg de slugile din mass media, care au căpătat și ele câte o ciozvârtă consistentă, numărul victimelor colaterale nu a mai contat – și nu contează! – absolut deloc.

N.B.

[1]Într-o lucrare semnată împreună cu trei colegi, în revista Nature Reviews Drug Discovery.

[2]Robert Kogon este pseudonimul unui jurnalist extrem de asiduu publicat, care lucrează în domeniul Afacerilor Europene.