Situaţia ostaticilor luaţi din data de 7 octombrie a.c. de Hamas, în fâşia Gaza, consternează societatea israeliană, traversată de groază şi anxietate. La televiziuni şi pe reţelele de socializare, soarta celor aproape 200 de ostatici, cifră care variază de la o zi la alta, constituie muniţie contra guvernului Netanyahu, aspru criticat pentru lipsa de empatie faţă de familiile respective. În acest timp, armata israeliană bombardează puternic Gaza, de 11 zile, şi pregăteşte noi acţiuni potenţial dramatice, pentru cei 2,3 mil. locuitori ai acestui teritoriu. Lucrurile s-au complicat la maximum. Într-un interviu, acordat publicaţiei franceze La Tribune, duminică, ministrul francez de Externe, Catherine Colonna, prezentă în Egipt, la summit-ul pentru pace, a evocat că „războiul împotriva Hamas este legitim”, dar a reamintit că „avem nevoie de un orizont politic în jurul soluţiei cu două state şi dreptul umanitar trebuie respectat”. Franţa va oferi un ajutor suplimentar de 10 mil. euro, pe lângă ceea ce oferă deja populaţiei palestiniene din Cisiordania şi fâşia Gaza. La Cairo, la summit-ul pentru pace, secretarul general al ONU, Antonio Guterres a cerut sâmbătă să se pună capăt „coşmarului umanitar” şi „o livrare masivă de ajutor”. Dincolo de apelurile imperative, din timpul summit-ului, reprezentanţii ţărilor occidentale şi arabe nu s-au putut pune de acord asupra unui comunicat final, în care „Hamasul să fie clar condamnat şi ostaticii eliberaţi”. Diferenţele de abordare, în privinţa Israelului, au blocat totul. Emirul Qatarului a părăsit întâlnirea, fără să-şi ţină discursul, în semn de protest, faţă de egoismul care a marcat întâlnirea, la care Algeria a refuzat să participe, un summit la care au fost prezenţi premierii italian, spaniol, britanic, un reprezentant al SUA, lideri din Kuweit, Bahrain, Iordania, printre alţii. Autorităţile israeliene au ordonat duminică evacuarea a 14 oraşe din apropierea graniţei cu Libanul, unde schimburile de focuri cu Hezbolahul sunt zilnice. Numai că violenţa armatei israeliene în fâşia Gaza, ca răspuns la barbaria operaţiunii teroriste desfăşurată pe 7 octombrie a.c. de Hamas, împotriva civililor israelieni, a declanşat o puternică mişcare de protest în ţările occidentale, acuzate de ipocrizie, în alegerea victimelor cărora le acordă sprijin. Acuzaţiile vizează standardul dublu al ţărilor occidentale în funcţie de faptul dacă ţinta atacului face parte din tabăra lor. Protestele ample relevă o situaţie politică, sub dubla presiune a războiului rusesc din Ucraina şi a celui dintre Israel şi Hamas. Noua explozie a conflictului israeliano-palestinian şi costul exorbitant al acestuia, pentru populaţia civilă, în timp ce războiul din Ucraina continuă, a reaprins dezbaterea polemică. Cum nici Rusia, nici China nu au condamnat atacul Hamas din 7 octombrie a.c., vinovăţia se aruncă de acum în dreptul guvernelor occidentale pentru capacitatea de a identifica o soluţie viabilă şi unanim împărtăşită, la problema palestiniană. Mai mult, în actualul climat de tensiune, sprijinul pentru Israel, perceput ca exclusiv în restul lumii, riscă să pună în pericol efortul de a încerca să convingă ţările din sud că în Ucraina este în joc securitatea internaţională. Pe de altă parte, Benjamin Netanyahu conduce, după cum se ştie un guvern heteroclit, în care blocul sionist religios, prin poziţiile ocupate, are permis controlul politicilor din teritoriile ocupate, încât premierul Netanyahu a anunţat noi măsuri punitive, deloc circumscrise dreptului internaţional, aruncând şi mai mult combustibil pe foc. Cel puţin aparent guvernul nu-şi mai ascude programul anexionist din teritoriile ocupate. În timp ce UE a interzis importurile de produse din teritoriile ucrainiene ocupate, continuă să autorizeze importurile de produse din coloniile israeliene. Dacă armata israeliană va proceda la un atac terestru –amânat de la o zi la alta- rămâne de văzut, mai ales că extinderea conflictului în restul regiunii este iminentă. Într-o situaţie atât de complicată, cum aminteam, premierul Benjamin Netanyahu pare realmente în faţa unor dileme, de-a dreptul năucitoare.
Un articol de Mircea Canțăr
