Triumful și încrâncenarea lui Vang Huning. Portretul celui mai influent intelectual public chinez

 

Louis T. March

 

Viața ne oferă o mulțime de surprize. Am avut parte de una dintre acestea, poate cea mai mare, chiar zilele trecute, din partea unui chinez. Un naționalist înfocat, prim secretar al P.C.C.

Vă veți întreba, poate, ce caută un naționalist într-o asemenea funcție, deși nu e chiar deloc de mirare. În ciuda faptului că e o țară comunistă, economia Chinei are puternice caracteristici capitaliste, iar Partidul Comunist militează fără sfială pentru interesul național al țării, pe care îl pune mai presus de orice altceva. Un naționalism pe steroizi, tot mai pregnant odată cu succesul economic al țării și căderea în desuetitudine a vechii frazeologii despre abolirea proprietății private.

Dar, să revenim la chinezul nostru. Îl cheamă Wang Huning. Ați mai auzit vreodată de el? Aveți prilejul s-o faceți acum, grație strălucitului eseu analitic al lui N.S.Lyons, Triumful și încrâncenarea lui Wang Huning, iar în cele ce urmează vom încerca să înțelegem și noi câte ceva din înțelepciunea doctorului Wang.

Născut în 1955, a avut o traiectorie obișnuită până la Universitate, unde a dat dovadă de calitățile unui intelectual de categorie grea. A publicat zeci de volume și a ocupat diverse funcții guvernamentale, inclusiv pe aceea de Director al Comisiei Centrale de Orientare pentru Construirea Civilizației Spirituale. (Da, există în China un asemenea departament.)

Deși se desfășoară mai mult în culise, Wang este unul dintre cei mai influenți oameni din țară. Ideile sale se află în spatele ”Visului chinezesc”, a inițiativei ”Belt and Road” și a campaniilor anticorupție, atibuindu-i-se inclusiv ”Gândirea lui Xi Jinping” care se află actualmente la baza campaniei de creștere a fertilității chineze.

Wang nu este doar pro-China ci este, în aceeași măsură, pro-chinez. Își iubește poporul și se numără printre susținătorii ”virtuții civice confucianiste”, care pune accentul pe ”cetățenia cumpătată”, pe căsătorie și pe familie. De fapt, dr. Wang se află în spatele creșterii actuale a interesului pentru Confucius, care, printre altele spunea și că ”este foarte nefiresc să nu ai urmași.” Și care servește scopului de a evidenția moștenirea spirituală chineză, oferind totodată o alternativă filozofică autohtonă mercantilismului occidental.

Wang este totodată și un observator perspicace al celorlalte popoare. În 1988 a fost visiting scholar în SUA, a vizitat 20 de universități și a fost alarmat de ceea ce observase. Era atât de tulburat de nihilismul în curs de dezvoltare al Americii încât a scris o carte intitulată America against America (America împotriva Americii), publicată în 1991. Și-a dat seama că relativismul moral și cultural predominant în universitățile americane avea să conducă la abandonarea totală a idealurilor tradiționale, în favoarea postmodernismului PC (politically correct).

Wang credea că un asemenea proces pernicios va sfârși printr-un colaps al valorilor morale în America, unde ”societatea nu posedă un sistem de valori capabil să ghideze deciziile individuale, iar educația universitară nu oferă un astfel de sistem.”

Acum opriți-vă un moment din lectură și încercați să gândiți: în 1988, un tânăr savant din China foarte săracă la vremea aceea, se găsește timp de câteva luni într-o țară necunoscută și bogată, realizând în scurtă vreme că sistemul de educație de acolo este în esență fraudulos și că va sfârși prin a submina grav întreaga structură socială a comunității. Wow! O gramadă de americani, chiar și din cei neîndoctrinați de profesorii lor marxiști, nu au înțeles asta nici până în ziua de azi!

Wang a criticat, de asemenea, concepția eronată conform căreia orice poate fi reparat de un guvern atotputernic, dispus să îngroape totul în bani. Într-adevăr, clasa politică americană este convinsă, de multă vreme, că banii pot opri crimele, pot face toți oamenii egali între ei (egalitatea de șanse fiind un lucru deja depășit) și în aceeași măsură ”educați”, iar dacă nu funcționează, nu trebuie decât să arunce cu și mai mulți bani! Amintiți-vă cuvintele lui Albert Einstein: ”Definiția nebuniei este să faci același lucru mereu și să aștepți rezultate diferite”. Dar, să îl ascultăm pe dl. Wang:

”Confruntați cu probleme sociale și culturale complexe, americanii tind să le considere probleme științifice și tehnologice. Ori chestiuni legate de bani (ceea ce este un rezultat al spiritului comercial), mai degrabă decât chestiuni omenești, subiective.” Și încă: ”Familia obișnuită trebuie să-și lase copiii să devină independenți prea devreme, nu își poate permite să îi întrețină apoi, copiii, la rândul lor, nu pot asigura bătrânețea părinților. Un tip de relație care are consecințe de amploare pentru întreaga societate. Oamenii trebuie să se bazeze pe sistemul de asigurări sociale, sau de asistență socială la bătrânețe, dar nici într-un caz pe copiii lor. Aristotel spunea acum mai bine de 2000 de ani că familia este celula de bază a societății. În anii de după război, în SUA, această celulă s-a dezintegrat.”

Absolut corect. Dl. Wang nu vrea destrămarea familiei și transformarea societății chineze într-una complet materialistă și nihilistă, după model american. Cu atât mai mult cu cât, în opinia sa, mulți tineri chinezi au deja o perspectivă supărătoare asupra vieții. Dorința de îmbogățire rapidă, carierismul și consumerismul obsesiv datorate comercialismului occidental și culturii populare însoțitoare au pricinuit un mare rău social. Ca dovadă, în 2020 rata de fertilitate a Chinei a devenit una dintre cele mai scăzute din lume, și el știe prea bine că încercarea de a-i cicăli pe tineri să se căsătorească și să aibă copii este totalmente inutilă. Citez din eseul lui N.T. Lyons:

”Încercările guvernamentale de a convinge familiile să aibă mai mulți copii au fost ridiculizate și întâmpinate cu neîncredere de tinerii chinezi, ca fiind total în afara realității economice și sociale. <<Dar oare ei nu știu că tinerii  sunt deja totalmente vlăguiți de eforturile pe care le fac pentru a se întreține? >> se întreba autorul unei postări devenite virale pe rețelele sociale. Este adevărat că, având în vedere asprimea sistemului educațional chinezesc, creșterea chiar și a unui singur copil costă o sumă uriașă: estimările variază între 30 000 USD (aproximativ de șapte ori salariul anual al cetățeanului mediu) și 115 000 USD, în funcție de locație. Dar chiar și acei tineri care și-ar permite să aibă copii au descoperit că se pot bucura de un nou stil de viață, mult râvnita DINK (Double Income, No Kids) în care tinerii din cuplurile bine educate (căsătoriți sau nu) cheltuiesc toți banii câștigați doar pentru ei înșiși.”

În 2013 au existat 23, 86 milioane de căsătorii. Iar în 2019 doar 13,99 de milioane. Tot în 2019 s-au înregistrat 14, 65 milioane de nașteri. Pentru ca în 2020, să fie doar 10,3 milioane, ceea ce înseamnă o scădere cu 15%.

Populația activă a Chinei a scăzut cu peste trei milioane în fiecare an al ultimului deceniu. Anul trecut, fiecare vârstnic era susținut de 4,9 persoane active dar, având în vedere actuala rată a fertilității, până în 2050 un vârstnic va fi susținut de doar 1,5 lucrători și se estimează că, până în 2100, populația Chinei va scădea cu aproape 50%. S-ar putea așadar ca strălucirea Chinei să nu mai dureze prea mult.

Iată provocarea cu care se confruntă Wang Huning. Pentru că el este eminența cenușie din spatele campaniei de promovare a confucianismului, a politicii celor trei copii, a campaniei de masculinizare, a politicilor de limitare a costurilor chiriilor, de limitare a accesului la jocurile video, de înăsprire a restricțiilor avortului și a reducerii expunerii online la stilurile de viață ”alternative”.

Campania pro-natalistă a Chinei abia începe. Sunt multe lucruri de împlinit de aici înainte dar, cu ceva noroc, căsătoria și copiii vor deveni din nou de la sine înțelese pentru tinerii chinezi. Va fi interesant de văzut unde vor conduce toate acestea.

Estimp, în America…

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici