Părinții, medicii și cercetătorii îngrijorați discută despre impactul numărului tot mai mare de vaccinuri asupra sănătății copiilor și asupra dezvoltării sistemului imunitar al acestora. Deoarece, comparativ cu doar o generație sau două în urmă, când copiii erau imunizați pentru șase sau șapte boli, ei primesc astăzi aproape 70 de doze, menite să îi ferească de 18 boli. Și mai există, încă, jurnaliști care, în ciuda presiunilor, continuă să își facă datoria, informând publicul cu onestitate. Desigur, toate acestea se petrec în SUA. (N.B.)

 

Îngrijirea sănătății fiecăruia dintre noi este o problemă profund personală. Obiceiurile, accesul la asistența medicală și istoricul familial joacă un rol semnificativ.

Cu toate acestea, când e vorba despre vaccinuri, politicile publice de sănătate sunt, în general, uniforme. Statele au o listă de vaccinări obligatorii odată cu intrarea copiilor în școlile publice. Chiar dacă, în unele situații, părinții pot invoca rațiuni medicale sau religioase pentru a evita vaccinarea, acest lucru este îndeobște puternic descurajat.

Dar, în ciuda faptului că pentru unii experți în sănătate vaccinarea este cel mai important progres care a avut loc vreodată în domeniul sănătății publice și în ciuda beneficiilor în majoritatea cazurilor evidente, această procedură comună a devenit tot mai controversată. Motivul de bază fiind acela că oamenii nu sunt convinși că toate vaccinurile sunt sigure. Prospectele vaccinurilor avertizează asupra unei liste lungi de posibile riscuri, incluzând uneori printre acestea, chiar decesul. Cu toate acestea, oficialii din domeniul sănătății spun că astfel de scenarii sunt rare și nesemnificative, comparativ cu extraordinarele beneficii publice oferite de programele de vaccinare.

Într-un interviu din 2010[1], dr. Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase (Maryland, SUA), care a devenit un expert cunoscut în ceea ce privește pandemia de COVID 19, a declarat că riscul vaccinului este infinitezimal: ”[Vaccinurile] sunt extrem de eficiente și foarte sigure, atunci când te uiți la raportul risc-beneficiu al unei boli față de pericolul foarte, foarte redus al unei eventuale reacții adverse”, a spus Fauci. ”În orice caz, rațiunile vaccinării devin extrem de clare și de precise atunci când privești în jurul tău și vezi oameni care suferă de boli grave.”

Cu toate acestea, proporția reală risc/beneficiu nu este foarte ușor de stabilit. Potrivit unui studiu finanțat de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane, ajung să fie raportate doar 1% din leziunile provocate de vaccin[2]. De altfel, în 2012, Institutul Național de Medicină a considerat VARES, sistemul care are sarcina de a urmări recțiile adverse ale vaccinurilor administrate în SUA, drept nedemn de încredere.

Institutul Național de Medicină a constatat, de asemenea, că cercetarea privitoare la vaccinări și la efectele adverse ale acestora nu arată dovezi adecvate pentru a accepta sau respinge o relație cauzală. Iar problema este ”că nu au fost efectuate studii concepute pentru a examina efectele pe termen lung ale numărului cumulativ de vaccinuri, sau alte aspecte ale programului de imunizare”. Or, exact acestea sunt studiile necesare evaluării siguranței actualei scheme de vaccinare.

Această lipsă a informațiilor îi impacientează pe părinții care își fac griji cu privire la impactul numărului tot mai mare de vaccinuri asupra sănătății copiilor și asupra dezvoltării sistemului imunitar al acestora. Deoarece, comparativ cu doar o generație sau două în urmă, când copiii erau imunizați pentru șase sau șapte boli, ei primesc astăzi aproape 70 de doze, menite să îi ferească de 18 boli[3].

Autoritățile de reglementare încearcă să înăbușe îngrijorările, asigurând publicul că vaccinurile sunt testate riguros. Dar regimul specific de reglementare pentru aceste produse atrage numeroase suspiciuni câtă vreme, spre deosebire de majoritatea celorlalți producători, fabricanții de vaccinuri sunt protejați de răspundere, în caz că produsele lor se dovedesc dăunătoare. Cu alte cuvinte, nu pot fi acționați în judecată pentru că nu își testează produsele suficient pentru a găsi efecte secundare frecvente. Această protecție este acordată printr-o lege din 1986 (National Childhood Vaccine Injury Act/NCVIA), care îi înstruiește pe părinții solicitanți de despăgubiri să se adreseze unei instanțe speciale pentru vaccinuri.

Numărul de vaccinuri pe care îl primește fiecare copil a crescut considerabil de la adoptarea NCVIA. Doar un procent mic din cauzele prezentate în fața acestei instanțe a izbutit să primească daune. Oricum, având în vedere că producătorii nu sunt răspunzători, facturile sunt plătite de Guvern. Iar în urma unei analize a rezultat că, în ultimii 34 de ani, Guvernul SUA a plătit mai bine de patru miliarde de dolari despăgubiri pentru leziuni rezultate în urma vaccinurilor.

Studiu comparativ

Pe măsură ce programul de vaccinări obligatorii a crescut, părinții, medicii și grupurile de susținere au solicitat cercetări care să compare în mod direct copiii vaccinați cu copiii nevaccinați. În 2013, Institutul Național de Medicină s-a alăturat acestora emițând un raport care îndruma Centrele pentru Controlul Bolilor să efectueze acest studiu comparativ folosind informațiile pe care le deține deja din Vaccine Safety Datalink.

Dar, în ultimii șapte ani, aceste date nu au fost deloc luate în considerare. O cerere a Freedon of Information Act, depusă în iunie 2020, a arătat că nu există niciun astfel de studiu comparativ, adică nici cea mai simplă formă de cercetare care să confirme siguranța și eficacitatea pe termen lung a singurului tratament medical la care copiii sunt supuși aproape forțat.

Un studiu recent publicat în revista SAGE Open Medicine[4] examinează detalii pe care autoritățile de vaccinare le-au ignorat până acum. Cercetătorii au analizat datele privind sănătatea, atât a copiilor vaccinați, cât și a celor nevaccinați, din trei mari secții pediatrice din SUA. Subiecții născuți între noiembrie 2005 și iunie 2015 au fost comparați, în primul an de viață, în ceea ce privește incidența întârzierilor de dezvoltare, a astmului, a infecțiilor urechii și tulburărilor gastro-intestinale.

Studiul a concluzionat că toți copiii nevaccinați erau mai sănătoși decât colegii lor vaccinați.

Cele mai puternice relații observate pentru starea de vaccinat au fost astmul (de 4,4 ori mai probabil), întârzierile de dezvoltare (de două ori mai mari frecvente). Tulburările gastro-intestinale nu au fost detectate într-o analiză primară, însă relația a devenit tot mai semnificativă pe măsura acumulării dozelor de vaccin.

”Rezultatele indică, fără urmă de tăgadă, o sănătate mai bună la copiii care nu au fost vaccinați în primul lor an de viață”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Brian Hooker, într-un comunicat de presă. ”Astfel de descoperiri merită un studiu suplimentar, la scară largă, asupra copiilor vaccinați și nevaccinați, în scopul asigărării unei sănătăți optime, precum și a protecției împotriva bolilor infecțioase.”

Acesta nu este primul studiu comparativ de acest gen. Robert F. Kennedy vorbește, pe site-ul său, despre o cercetare recent realizată pe mai mult de 65 de studii despre vaccinați/nevaccinați[5]. ”Absolut toate arată o sănătate impresionant mai bună la copiii nevaccinați. Nu am găsit niciun studiu care să arate rezultate superioare de sănătate la copiii vaccinați”, scrie Kennedy.

Studiile indică o tendință alarmantă dar, prin design, ele arată doar corelație, nu cauzalitate. Totodată, autorii celui mai recent studiu notează limitări ale datelor. De exemplu, în ciuda faptului că dimensiunea eșantionului lor a fost semnificativă, populația din care acesta a fost extras, ar putea să nu reflecte cu precizie populația generală. ”De asemenea, datorită diverselor practici de codificare din cazurile studiate, nu am izbutit să facem diferența între tipurile de vaccin primite. Ceea ce a limitat analiza la numărarea vaccinărilor efectuate până la vârsta de un an”, au scris cercetătorii, adăugând că ”sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege spectrul complet al efectelor asociate vaccinării asupra sănătății copiilor.

Identificarea riscului

Campaniile de vaccinare din trecut (în special împoriva poliomielitei) au fost întru totul remarcabile din punctul de vedere al sprijinului public de care au beneficiat. Dar, chiar și cei mai îndârjiți susținători ai vaccinului sunt nevoiți să recunoască scăderea încrederii publicului. La summitul OMS privind vaccinurile, din decembrie 2019, experții în imunizare au evidențiat deficitul de ”știință bună”[6], precum și incapacitatea studiilor clinice referitoare la vaccinări de a furniza informații revelatoare privind atât siguranța, cât și prezumtivele riscuri.

Cu toate acestea, există unele investigații pe care autoritățile de investigare le-au ignorat foarte mult timp. Astfel, într-un interviu[7] din 2008 cu CBS News, Dr. Bernadine Healey, fost director al Institutelor Naționale de Sănătate, a explicat că autoritățile de reglementare s-au grăbit să respingă îngrijorările, fără a studia efectiv populația.

„Motivul pentru care nu vor să fie atenți la aceste grupuri de susceptibilitate este că, dacă le-ar găsi, indiferent cât de mari sau mici ar fi, acest lucru ar speria publicul”, a spus Healy.

Healy, care a murit în 2011, a rămas până la sfârșit o puternică susținătoare a vaccinurilor. Ea credea că și publicul ar reacționa la fel, dacă ar putea fi identificate metode mai sigure.

”Dacă am identifica un grup de susceptibilitate, am identifica un factor de risc pentru vaccinuri, sau am afla că acestea ar trebui, pur și simplu, răspândite pe o perioadă mai lungă de timp, nu cred că publicul și-ar pierde încrederea în vaccinuri, spunea ea. Cred că publicul ar respecta acest lucru.”

Un articol de Conan Milner

Traducere și adaptare Nedeea Burcă

Sursa: https://www.theepochtimes.com/the-push-to-explore-vaccine-risk_3636522.html