Luni, 12 octombrie 2020, Biroul Electoral Central a dat publicității rezultatul alegerilor locale de la finele lunii septembrie ac.. Desfășurate cu o întârziere de trei luni, pe fondul măsurilor de siguranță sanitară impuse de criza pandemică SARS-CoV-2, aceste alegeri nu par să fi marcat vreun punct de cotitură, așa cum se spune de exemplu despre europarlamentarele din primăvara anului 2019, deși mulți comentatori anunțaseră o schimbare de trend majoră în opțiunile electoratului. Nu a fost să fie.

Rezultatul alegerilor a fost analizat pe mai toate fețele în ultimele săptămâni și toată lumea este convinsă că nu putem cântări serios ceea ce s-a întâmplat dacă nu punem procesul electoral de la locale în strânsă conexiune cu parlamentarele ce urmează să aibă loc în decembrie 2020.

O astfel de poziționare este validă, cheia de analiză este cea potrivită, dar pentru a fi siguri că am înțeles corect modul în care electoratul a ales să se exprime în septembrie și, mai ales, pentru a anticipa ce urmează să se întâmple în decembrie, de Sfântul Nicolae, nu strică să recapitulăm ce s-a întâmplat în ultimii patru ani în procesele electorale.

REZULTATELE ALEGERILOR LOCALE DIN SEPTEMBRIE

• Prezența redusă la vot a electoratului

În țară prezența la vot a fost de 46,63% din totalul electorilor înscriși în liste (minus Municipiul București), adică 7.361.818 alegători. În București prezența a fost și mai redusă, de 36,77%, respectiv 652.155 alegători.

Probabil că sunt destule explicații privind prezența redusă la vot, cea mai importantă fiind dezinteresul electoratului (sub diverse motivații), dar și procentul se pare destul de însemnat al cetățenilor care sunt rezidenți în alte localități decât cele unde-și au domiciliul, în special în străinătate, și care nu pot astfel vota la locale.

Ține de domeniul evidenței că în București electoratul a fost dezinteresat de alegerile din septembrie într-o măsură mult mai mare decât media națională; bucureștenii au preferat fie să părăsească localitatea pentru activitățile obișnuite de weekend, fie să rămână acasă din precauție (amenințarea pandemică) sau din lipsă de încredere în utilitatea participării la procesul electoral (alegători care nu s-au regăsit în niciun candidat sau nu mai au încredere în puterea votului democratic).

• Votul politic

Votul politic național (fără Municipiul București) a fost câștigat de PNL, cu 32,88%, urmat de: PSD, cu 28,40%; USR-PLUS, cu 6,85%; PMP, cu 5,72%; PRO România, cu 5,18%; UDMR, cu 4,92% și ALDE, cu 2,58%.

PSD și aliații săi naturali, adică PRO România și ALDE, obțin astfel 36,16% din sufragii, nu foarte mult peste PNL. Putem calcula pentru PNL, USR-PLUS și PMP la votul politic un cumulat de 43,78% din voturi, dar mi-e teamă că nu ne ajută cu nimic o astfel de proiecție. Cele trei partide nu par să fie foarte dornice să coopereze ca un front unit de centru-dreapta la nivel național; deci analizându-le împreună promovăm de fapt un construct artificial.

În București votul politic arată mult diferit de media națională luată separat, și anume: PSD, cu 32,38%, câștigă votul, chiar dacă nu va avea o majoritate în Consiliul General; USR-PLUS, cu 26,98% îl secondează; PNL, cu 19,31% rămâne a treia forță politică în capitală și urmează PMP cu 7,82%; ALDE, cu 2,93%; PRO București, cu 1,72% și, la mare distanță, UDMR cu 0,23%.

PSD și aliații săi naturali au împreună 37,03% din voturi, ceva mai mult decât media națională; PNL, USR-PLUS și PMP cumulează împreună la București 54,11%, un procent net peste media națională și care le aduce majoritatea în Consiliul General, deci un motiv puternic pentru care ar trebui să coopereze.

• Cine câștigă, cine pierde?

Presa a observat corect: PSD și PNL, partidele tradiționale, anchilozate și marcate de corupție – iar mass media nu prididește să ne înfățișeze nenumăratele cazuri de membri sau rețele de membri ai celor două partide suspectați de corupție, anchetați și condamnați pentru fapte de corupție – sunt marii câștigători ai alegerilor locale.

Și UDMR este un câștigător al alegerilor locale – un rezultat de care actuala conducere a partidului avea nevoie ca de aer, în primul rând în relația cu puterea de la Budapesta în al doilea rând, evident, pentru relația cu Bucureștiul și, în fine, pentru păstrarea reputației în rândul electoratului maghiar din România.

Perdanții sunt USR-PLUS, PRO România și ALDE. Motivele sunt evidente. S-a spus inițial că USR-PLUS ar fi marcat, prin victoriile la locale din câteva orașe importante, un punct de cotitură. Ei bine, așteptările erau mult mai mari.

Dominic Fritz – Timișoara, Allen Coliban – Brașov, Radu Mihaiu și Clotilde Armand (București), Gabriel Pleșa – Alba Iulia, Lucian Stanciu Viziteu – Bacău și Elena Lasconi – Câmpulung Muscel sunt primarii USR-PLUS care au făcut breșa, dar vor avea o misiune aproape imposibilă acolo unde nu au majorități care să-i susțină. Partidul lor nu a reușit să le pună la dispoziție echipe consistente de consilieri (în afară, poate, de București), ceea ce ridică semne de întrebare legate de performanța electorală reală.

PRO-România și ALDE, cu ezitările lui Victor Ponta și efortul aproape disperat al lui Călin Popescu-Tăriceanu de la București, au marcat o performanță absolut modestă, ceea ce a repus ca prioritate în dialogul dintre cele două formațiuni utilitatea fuziunii, în perspectiva alegerilor parlamentare.

PMP a obținut cam tot ce putea să obțină, atât în țară cât și în București, și anume un loc la masa celor mari, poziția de balama în multe consilii, unde fie o parte, fie cealaltă îi va curta. Depinde doar de conducerea partidului să controleze situația și să negocieze cea mai bună variantă pentru partid sau o fuziune în condiții favorabile la nivel național.

CE NE VA ADUCE MOȘUL NICOLAE?

Partidele își lustruiesc de zor bocancii pentru 6 decembrie; declarativ mai sunt ici și colo opinii că ar trebui să nu tulburăm luna cadourilor cu alegerile parlamentare și să ne păzim Grinch – Covid stând acasă, la gura sobei.

Președintele, însă, s-a pronunțat public pentru organizarea scrutinului: „Esența democrației stă în alegeri, alegeri libere. În măsura în care mandatul acestui Parlament se termină în decembrie, este obligatorie realizarea unor alegeri libere, pentru a avea un nou Parlament, cu puteri depline, iar acest lucru se va întâmpla pe 6 decembrie.”

Emulația, ca să fim sinceri, se resimte mai cu seamă la nivelul partidelor, pentru că electoratul are cu totul alte griji în aceste zile (foarte probabil privește cu destul de puțină simpatie spre zona partidelor politice și spre guvernământ). Iar partidele au de ce să-și facă griji, indiferent de care parte a spectrului politic vorbim, nimic nu este jucat dinainte.

Fără pretenția unui pronostic, propun în ce urmează un exercițiu de trecere prin rezultatele alegerilor locale și parlamentare din 2016 și a europarlamentarelor din 2019, pentru a încerca să extrapolăm pentru decembrie 2020, luând în considerare și votul politic al alegerilor din septembrie 2020.

• iunie 2016

• decembrie 2016

• mai 2019

• sinteza comparativă

Tabelul de mai jos nu face altceva decât să afișeze tabloul rezultatelor votului, cu scopul de a sprijini analiza.

Pentru interpretarea datelor din acest tablou comparativ este necesar să ținem cont că:

(i) unele formațiuni sunt nou constituite;

(ii) sunt tipuri diferite de scrutin, cu dinamici diferite, la unele votând și diaspora;

(iii) unele formațiuni au participat în diverse alianțe, iar altele urmează să fuzioneze (sau cel puțin alieze în vederea unei fuziuni) pentru parlamentarele din decembrie 2020;

(iv) PNL exercită o guvernare minoritară, fără susținere parlamentară și se confruntă cu un vârf pandemic SARS-CoV-2 de toamnă, dar și cu o avalanșă de legi votate de majoritatea parlamentară condusă de PSD ce pun presiune pe buget;

(v) USR-PLUS nu a livrat conform așteptărilor la locale și sunt nemulțumiri serioase în partid față de conducerea USR-PLUS, dar și fricțiuni între USR și PLUS;

(vi) nici PRO România sau ALDE nu au livrat conform așteptărilor, dar au posibilitatea replierii în perspectiva parlamentarelor, prin coordonarea cu PSD;

(vi) USR-PLUS contează mult pe votul din diaspora și acest lucru este vizibil, dar în decembrie 2020 nu mai poate conta pe el la fel de mult ca în mai 2019, din motive ce țin de criza pandemică;

(vii) PMP poate fi perdantul scrutinului din decembrie dacă nu identifică o formulă prin care să-și crească șansele de a trece pragul electoral, chiar dacă poate conta pe ceva mai mulți primari și consilieri locali;

(ix) UDMR ne așteptăm să treacă pragul electoral.

Temele principale de atac ale trioului PSD – PRO-România – ALDE la adresa PNL vor fi proasta guvernare: gestionarea ineficientă a celui de-al doilea vârf pandemic și eterna poveste cu pomana electorală (chestiunea pensiilor, alocațiilor, acordarea de sporuri, creșteri de salarii).

Aparenta opoziție, sprijinită consistent de majoritatea din Parlament, îi dă PSD poziția vânătorului, iar PNL poziția mistrețului vânat privit prin luneta sondajelor de opinie.

Dacă PNL nu caută serios o cale politică pragmatică de a se alia cu USR-PLUS, PMP și UDMR, vor fi nu doar victime ale alegerilor, dar și principalii responsabili de readucerea PSD într-o poziție similară celei din 2016, de câștigător al alegerilor, cu un procent (după redistribuire) undeva în jurul a 40%.

Implicit și simetric este și responsabilitatea USR-PLUS și a PMP să caute căi de comunicare cu PNL, dacă-și cunosc interesele lor și ale electoratului lor și înțeleg cât cântărește o decizie politică curajoasă; urmând ca împreună să formuleze propuneri atractive și pentru UDMR.

Fără o politică activă pe eșichierul de centru-dreapta, pandemia și tema pensiilor, în tușele groase trasate de mass-media partizană a stângii, vor decide rezultatul alegerilor parlamentare din decembrie.

Pentru toți cei care au luptat în stradă în 2017 – 2018 și au votat împotriva abuzurilor PSD în 2019, inclusiv pentru românii din diaspora, ar fi o deziluzie greu de metabolizat, dar care mai poate fi încă evitată.

În caz contrar, rezultatul bun al centrului-dreapta de la București și din cele câteva mari municipii și județe smulse de la PSD vor fi consemnate de istorie ca simple victorii à la Pirus.

 

Un articol de Cristian Felea