Am scris prima oară despre linia de producție a măștilor achiziționată de Romarm la începutul lunii aprilie 2020, ca urmare a laudelor excesive ale ministrului economiei promovate în toată presa din acea perioadă. Aflam, pe vremea aceea, că vom produce cel puțin 500.000 măști pe zi , producția urmând să asigure o bună parte din necesarul intern, conducând în același timp și la obținerea unui profit consistent pentru compania specializată, totuși, în producție și comercializare de armament și nu în croitorie…
De atunci și noi și alte instituții de presă au tot semnalat deficiențele legate de această achiziție, fără a înregistra, însă, o altă reacție a ministrului economiei, în afara șablonardului răspuns: ”Voi trimite corpul de control să verifice.” Și asta în ciuda faptului că domnia sa știe extrem de bine ce se întâmplă cu această achiziție, ceea ce îl face chiar și puțin complice, prin acceptarea stării de fapt.
Recent, am sesizat în presă, o nouă achiziție cu multe semne de întrebare, realizată de astă dată de Ministerul Afacerilor Interne. Este vorba de achiziția lansată vineri seara, cu termen de finalizare luni la prânz, pentru cumpărarea a 25000 de pistoale, sub condiția livrării în 60 de zile a aproape jumătate din cantitate. Ceea ce înseamnă că licitația se adresa de fapt unei firme care avea deja pe stoc cantitatea de armament solicitată. Sigur, era și condiția impusă de prețul cel mai mic.
Când am văzut că a câștigat draga noastră companie autohtonă Romarm, am sărit în sus de bucurie, gândind că are pe stoc noi modele de pistoale, nu învechitele Carpați, care se cereau înlocuite. Dezamăgire și surpriză, Romarm este doar reprezentantul companiei care comercializează pistoalele Beretta…
Și atunci, ne-am întors la ce s-a mai întâmplat cu linia de producție a măștilor, pentru a vizualiza ce s-ar putea întâmpla și cu livrarea de pistoale pentru oamenii ministrului Marcel Vela.
Iar ceea ce am aflat nu sună bine deloc…
Deci, contractul inițial nu a fost nici până în prezent finalizat, fiind întocmite deja două acte adiționale de prelungire a acestuia, sub diverse motive inventate.
În episodul următor o să analizăm articol cu articol din contract și cele două acte adiționale, pentru a evidenția lipsa de hotărâre a decidenților români în a finaliza în avantajul statului român acest contract.
De la inaugurarea și nu recepția (termen contractual) liniei, cu miniștri, prim ministru, directorime etc. vestita linie adusă din China ar fi produs, pe stoc, un milion de măști de protecție, deci cam echivalentul a două zile de producție, conform specificațiilor tehnice din contract, măști care nu pot fi comercializate întrucât nici la ora asta acestea nu ar fi obținut omologarea. Linia a fost omologată de laboratorul armatei, dar doar pe perioada stării de urgență, situație care a expirat cam de multișor…..
Italianul nostru, respectiv Andrea Barsanti, se pare că nu este interesat în remedierea deficiențelor apărute în funcționarea liniei, deși firma lui este responsabilă prin contract, cele doar două vizite la fabrica Dragomirești (una imediat după prelungirea contractului) fiind edificatoare în ceea ce privește buna credință.
Odată cu achiziția liniei a fost cumpărată și materia primă, tot de la italianul norocos, la prețuri de stare de urgență, nu oricum, cam de vreo 700.000 USD, dar cum rebuturile ar fi ajuns la aproape 70% din producție este greu să poți stabili un preț de producție cu care să poți ieși pe piață, mai ales că întreruperile de funcționare a liniei sunt la ordinea zilei.
Bine, ca actuala conducere să ofere o explicație în fața ministrului atât de înțelegător, s-a găsit și țapul ispășitor, respectiv directorul general de la Dragomirești, un profesionist recunoscut în cadrul companiei, dar cam neînțelegător cu întocmirea raportului de bună funcționare pentru a putea fi semnată recepția izbăvitoare…
Dar poate îl schimbă din funcție, că la asta se pricepe… Și la încălcarea regulilor de protecție a informațiilor clasificate. Altfel, cum să explici că dai interviu unei mari televiziuni în biroul directorului, considerat zonă de protecție clasa I, în condițiile în care ai spațiu special amenajat pentru astfel de activități în cadrul companiei…, dar să nu îi deranjăm pe cei responsabili cu astfel de verificări, deși pare incident de securitate.
Și acum să ne distrăm un pic! Pentru a nu se spune că am dat degeaba mai mult de un milion de dolari (linii și materie primă) pentru utilaje care nu funcționează conform cerințelor din contract, Romarm participă la licitații de achiziții măști organizate de diferite spitale. Cine vede spune, bravo domnule, uite că a meritat investiția, dar nu știe că de fapt marea companie de producție armament livrează măști achiziționate de la firma Taparo și de la SAPE (Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie S.A. ), organismul care ar fi trebuit de fapt să cumpere de la Romarm măștile, dar acestea nefiind omologate le cumpără din Vietnam, ghici prin cine?
Exact, prin intermediul norocosului italian Andrea Barsanti, respectiv firma INTERARMS, cea care a adus linia minune de producție a măștilor pentru ROMARM. Nu e sublim?
Să încercăm să fim mai clari! Romarm vinde măști cumpărate din Vietnam de către INTERARMS, aceeași firmă care i-a livrat linia, practic nefuncțională.
În curând Romarm-ul va începe să plătească ratele pentru respectiva linie către CEC, din ce bani nu știm, sigur că aspectul ăsta nu îl interesează pe ministrul economiei… Dar îl întrebăm dacă respectarea legii (legea 232/2016, art.12, alin 1, care specifică faptul că este necesară o vechime de minimum 5 ani în industria de apărare pentru funcțiile de conducere) la numirea unui manager în funcție în cadrul industriei de apărare nu ar trebui să fie, totuși, obligatorie și nu opțională? Întrebare valabilă pentru mai mulți directori de fabrici din cadrul Romarm…. indiferent că unii au lucrat pe la ADP, alții au fost instructori de schi ș.a.m.d…
În episodul următor o să vorbim și despre clauzele contractuale și modificarea acestora, zicem noi, în interesul furnizorului.
Încheiem azi cu semnalarea unui aspect, către ministrul Vela, dar și către ministrul Popescu, deși nu mai avem mari speranțe pentru a nu mai avea dezamăgiri, cum se spune…
În plus, este posibil ca pistoalele Beretta să nu poată fi livrate în timp util și cu tocurile aferente. Ar fi păcat ca polițiștii să le poarte în buzunare sau legate cu elastic, întrucât proiectul pentru tocuri nu a fost pus la dispoziție la timp firmei producătoare, de către norocosul italian, astfel că eventualele penalități le va plăti tot Romarm-ul….
Având în vedere că italianul a devenit omul de încredere pentru două ministere, acesta ar putea fi transferat/recomandat către restul guvernului, orice achiziție fiind la îndemâna acestuia..
Va urma
