„Eu construiesc linii și combinații de culori pe suprafețe plate, ca să exprim frumusețea generală cu conștiență maximă. Natura (sau ceea ce văd) mă inspiră și mă pune, ca orice alt pictor, într-o stare emoțională, facilitând venirea unei dorințe puternice care mă îndeamnă să fac ceva, dar veau să ajung cât de aproape e posibil de adevăr și să fac totul abstract de la acel punct, până când ajung la fundația (încă tot o fundație externă!) lucrurilor. Eu cred că este posibil ca, prin liniile orizontale și verticale construite cu conștiență, dar nu cu calculare, îndrumate de înalta intuiție și aduse la armonie și ritm, aceste forme de bază a frumuseții, suplimentate dacă este necesar cu alte linii sau curbe directe, pot să devină o lucrare de artă, atât puternică cât și adevărată.” ( Scrisoarea lui Piet Mondrian către H. P. Bremmer -1914 )
Compozitie cu plan mare rosu, galben,negru, gri si albastru -1921
Dar, să vedem cum s-a ajuns aici…
Piet Mondrian
Piet Mondrian (1872 – 1944) este un pictor neerlandez care a avut importante contribuții la mișcarea artistică de Stijl, fondată de Theo van Doesburg. Deși bine cunoscute, des parodiate și chiar trivializate, picturile lui Mondrian arată o complexitate mult mai adâncă decât simplitatea lor aparentă. Picturile netradiționale pentru care este cel mai bine cunoscut, alcătuite din forme rectangulare roșii, galbene, albastre și negre, separate de linii groase, negre, sunt de fapt rezultatul unei evoluții artistice care s-a întâmplat în cursul a aproape 30 de ani și care a continuat până la sfârșitul vieții lui Mondrian.
Scurtă biografie. Născut în Amersfoort în Țările de Jos, sub numele Pieter Cornelis Mondriaan, a devenit învățător după ce a terminat școala. În timpul liber picta. Majoritatea lucrărilor lui din acest timp sunt naturaliste și chiar impresioniste, constând din picturi realiste ale peisajului neerlandez. Mulți critici de artă susțin că picturile lui Mondrian din această perioadă au fost influențate semnificativ de pointilism și de culorile fauvismului.
Vederea dunelor cu plajă la Domburg – 1909
Moară în lumina soarelui – 1908
Multe lucrări din această perioadă se pot găsi la Gemeentemuseum în Haga, incluzând picturi post-impresioniste precum Moara Roșie și Pomi în Lumina Lunii. O lucrare semnificativă a acestei perioade este Avond (Seara), care ilustrează niște căpițe la apusul soarelui și este pictată aproape în întregime dintr-o paletă formată din roșu, galben și albastru. Deși această pictură nu este în nici un fel abstractă, Avond este prima din lucrările lui Mondrian în care se utilizează culorile primare.
Seara -1910
Drumul către abstract. Primele picturi ale lui Mondrian, care se apropie de forme abstracte, sunt o serie de canevasuri din 1905 până în 1908, care arată peisaje întunecate cu case indistincte, cu reflecții în apă care le face să apară ca niște pete de cerneală, în stilul testelor Rorschach.
Arta lui Mondrian a fost întotdeauna în mod apropiat legată de studiile sale spirituale și filozofice. În 1908, a devenit interesat de mișcarea teosofică lansată de Helena Petrovna Blavatsky. Blavatsky a crezut că este posibil să se obțină o cunoaștere a naturii mai profundă decât cea obținută prin forme empirice, și multe lucrări ale lui Mondrian au fost inspirate de căutarea sa pentru cunoștință spirituală.
Mondrian și lucrările lui mai târzii au fost adânc influențate de expoziția de cubism Moderne Kunstring, organizată în Amsterdam în 1911. Căutarea lui pentru simplificarea formei se poate vedea în cele două versiuni ale picturii sale, Stilleven met gemberpot. Versiunea din 1911 este cubistă, iar cea din 1912 este redusă la forme rotunjite cu triunghiuri și dreptunghiuri.
Natură statică cu ibric I – 1912
Natură statică cu ibric 2 – 1912
În 1912, Mondrian s-a mutat la Paris și și-a schimbat numele de la Pieter Mondriaan, la Piet Mondrian, semnându-și lucrările cu noul nume. Se zice că și-a schimbat numele ca să fie mai ușor acceptat în lumea artelor franceză și ca să reprezinte simbolic mutarea sa din Țările de Jos, atunci considerate nedezvoltate în lumea artelor. La Paris, Mondrian a fost influențat de Picasso și Braque, fapt care apare imediat în lucrările lui din această perioadă. Picturi ca Marea (1912) și diversele reprezentări ale copacilor desi inca realiste, sunt din ce în ce mai dominate de formele geometrice găsite în lucrările cubiste.
Neoplasticismul. Spre deosebire de cubiști, Mondrian încerca șă își împace pictura sa cu filozofiile sale spiritualitate și în 1913 a început să își combine arta cu studiile teosofice, formând o teorie care a reprezentat ruptura finală de la pictura sa reprezentațională.
Cartea Neoplasticismul de Piet Mondrian (1920)
Primul Război Mondial a început în timp ce Mondrian era în vizită acasă, și artistul a fost forțat să rămână în Țările de Jos până la terminarea războiului. În această perioadă Mondrian a stat la colonia de artiști din Laren, unde s-a întâlnit cu Bart van de Leck și Theo van Doesburg, ambii artiști progresând spre reprezentație abstractă. Folosirea de către van der Leck a culorilor primare a avut o influență semnificativă asupra lui Mondrian. Cu Theo van Doesburg, Mondrian a fundat revista De Stijl (Stilul în neerlandeză), în care a publicat primele sale eseuri despre teoria sa, pe care a numit-o neoplasticism.
Compoziție cu Oval în Culori în Plan II -1914
Compoziția 10 în Negru și Alb -1915
Când s-a terminat războiul în 1919, Mondrian s-a întors în Franța, unde a rămas până în 1938. Arta sa a înflorit în contextul inovației artistice, care a luat loc în Paris după război. Mondrian a beneficiat de libertatea intelectuală a timpurilor ca să adopte un stil de artă pură abstractă, un stil care l-a menținut pentru toată viața după acest punct. Mondrian a început să producă picturi aliniate după niște „grilaje” negre în 1919, și, în 1920, stilul pentru care este recunoscut astăzi a început să apară.
În primele picturi ale acestei perioade, ca și Compoziția A (1920) și Compoziția B (1920), liniile care delimitează formele dreptunghiulare sunt relativ înguste și sunt gri, nu negre. În plus, liniile tind să se decoloreze (adică, culoarea lor progresează spre alb) spre marginile canevasului. Formele geometrice sunt mai mici și mai numeroase decât în picturile mai târzii și există mai puțin spațiu alb pe canevas.
Sursa biografiei : Wikipedia
Începând cu sfârșitul anului 1920 și începutul anului 1921, picturile lui Mondrian au ajuns la ce se poate vedea ca formă definitivă și matură a stilului său. Formele geometrice sunt, în aceste picturi, separate de linii groase negre. Dreptunghiurile sunt mai mari și mai puține la număr și există mai puțin spațiu colorat și mai mult loc alb pe canevas.
Compoziție cu roșu, galben și albastru – 1921
În picturile sale din 1921 un număr semnificativ al liniilor negre tind să se oprească înaintea marginii canevasului. În următorii ani Mondrian a început să extindă toate liniile la marginile canevasului și a început să folosească tot mai puține forme colorate, înlocuindu-le cu spațiu alb.
Aceste tendințe sunt cele mai evidente în picturile sale în formă de romb, pe care Mondrian a început să le producă cu frecvență la mijlocul anilor 1920. Aceste picturi sunt canevasuri pătrate întoarse la un unghi de 45°, formând un romb. Cea mai tipică lucrare din această serie este Schilderij Nr. 1: Romb cu două linii și albastru (1926), cunoscută și ca Compoziție cu albastru, sau Compoziție în alb și albastru, care este la ora actuală la Muzeul de Artă din Philadelphia (SUA). Această lucrare este printre cele mai simple și minimaliste picturi ale lui Mondrian, fiind constituită doar din două linii negre perpendiculare și o formă mică triunghiulară, colorată albastră. Liniile se extind până la marginea canevasului, creând impresia că pictura este un fragment al unei lucrări mai mari.
Cu trecerea anilor, liniile au început să aibă prioritate față de formele geometrice în picturile sale. Spre sfârșitul anilor 1930, Mondrian a început să folosească linii mai înguste sau linii duble cu mai multă frecvență, iar formele geometrice au devenit din ce în ce mai mici. Liniile duble i-au plăcut în special lui Mondrian, pentru că a crezut că ele dau picturilor un dinamism nou, pe care artistul a fost nerăbdător să îl examineze.
Compoziție cu Roșu, Albastru și Galben – 1930
Compozitie cu Roșu, Gri, Albastru, Galben și Negru -1925
Piet Mondrian moare în 1944. Casa de naștere a lui Mondrian în Amersfoort, a fost transformată în muzeu dedicat artistului.
Un articol de Cezar Corâci
