Ne place sau nu, ”transgenderismul” a devenit, aparent pe nepusă masă, ultima frontieră a drepturilor civile pretutindeni în lumea occidentală, iar numărul copiilor și adolescenților care suferă de disforie de gen este în continuă creștere.

În opinia, bine argumentată, a jurnalistului australian specializat pe probleme de bioetică, Michael Cook, toată această explozie năucitoare se datorează faptului că ”înclinația” ca atare a fost prezentă dintotdeauna în cultura vestică, ”ca un virus adormit, în așteptarea condițiilor ideale”. Și că H. G. Wells, celebrul autor al Omului invizibil nu doar că i-a prezis apariția dar, dacă ar fi trăit până azi, s-ar fi numărat printre cei mai eficienți propagandiști ai acesteia.

Wells este una dintre cele mai fascinante figuri ale literaturii universale. Părinții săi erau săraci și de extracție modestă, ceea ce nu l-a împiedicat să fie nominalizat de patru ori la Premiul Nobel pentru Literatură. A fost un adevărat vulcan literar, care a ”erupt” romane sociale și științifico-fantastice, nuvele, pamflete, lucrări de istorie, sociologie și viitorologie.

Multe din cărțile sale sunt tipărite în continuare, cu mare succes de casă, inclusiv bine cunoscutele Mașina Timpului, Războiul lumilor, Insula doctorului Moreau și, deloc în ultimul rând, Omul Invizibil.

Wells era un anticreștin și antireligios implacabil, cu idei ”progresiste” privitoare la căsătorie și sex, idei pe care, de altfel, le-a și pus în practică de-a lungul întregii sale vieți pline de turbulențe amoroase.

Majoritatea ideilor sale reprezentative (în tot ce avea el mai bun, dar și în tot ce avea mai rău), sunt expuse în romanul Lumea eliberată (The world set free), de o uluitoare clarviziune științifică și socială, scris în 1913, chiar înainte de începerea Primului Război Mondial, Wells prevăzând aici cele două conflagrații mondiale, bomba atomică, guvernul mondial, dominația lingvistică a limbii engleze, revoluția socială, guvernele seculare care grăbesc declinul credinței religioase și, desigur, transgenderismul.

Tema centrală a cărții (și, de altfel, ideea principală a tuturor scrierilor sale) este exprimată în propoziția de deschidere: ”Istoria omenirii este istoria cuceririi lumii exterioare.”

Cu alte cuvinte, nu suntem homo sapiens, ci homo faber, iar destinul umanității nu este înțelepciunea sau comuniunea cu Dumnezeu, ci dominarea naturii. O noțiune cât se poate de marxistă, Wells fiind, de altfel, așa cum știm, unul dintre cei mai fervenți socialiști ai vremii sale.

În zilele noastre, mișcarea ecologistă a diminuat entuziasmul pentru utilizarea tehnologiei în scopul dominării lumii naturale. Am înțeles, între timp, că omul face parte din natură și că exploatarea nemiloasă a acesteia poate deveni periculoasă. Cu toate acestea, ideea ”mântuirii” prin tehnologie ne stăpânește astăzi într-o măsură chiar mult mai mare decât pe vremea lui Wells.

”Vocea” naratorului din Lumea eliberată este reprezentată de un înțelept rus numit Karenin, un soi de Socrate care apare spre sfârșitul romanului și le vorbește discipolilor săi extaziați despre viitorul iubirii libere, una dintre ”cauzele” cele mai populare ale socialiștilor secolului al XX-lea.

”Știu că atunci când vorbești despre eliberarea lumii [îi spune Karenin unuia dintre învățăceii săi], tălmăcești asta prin eliberarea iubirii… această lume dură și veche se va dizolva în ceața luminoasă a dragostei sexuale. Apoi, întorcându-se complet înspre ascultătorul său, observă cu nemărginit dispreț: Adevăratele scopuri al umanității sunt eterna căutare a cunoașterii și marea aventură a puterii. […] Nu dau o copeică pe viitorul tău – ca femeie. Nu-mi pasă câtuși de puțin de viitorul bărbaților – ca bărbați. Vreau să distrug acest viitor particularizat. Îmi pasă doar de viitorul vostru ca inteligențe, ca părți și contribuții la mintea universală a rasei. Omenirea nu este doar în mod natural supra-specializată în acest tip de chestiuni, dar toate instituțiile și obiceiurile sale, totul exagerează și intensifică aceste deosebiri. Nu vreau să continuăm în același fel ca până acum, subliniind și întărind aceste distincții naturale. Nu le neg, dar intenția mea este să le reduc și să le depășesc. Nu e ceva nou. Platon își dorea aceleași lucru.”

Cu alte cuvinte, în viitoarea utopie, diferențele dintre sexe vor fi șterse. Desigur, Karenin își dorea ștergerea caracteristicilor feminine. Pentru că el era tot ce vrei și ce nu vrei, dar în niciun caz feminist.

” – Dar, Karenin, întreabă Rachel, asta vrea să înseamne că femeile vor deveni bărbați?

– Bărbații și femeile trebuie să devină ființe umane, răspunse magistrul.”

Acest dialog rezumă ideologia transgender. Omenirea se poate apropia de perfecțiune numai prin transcenderea diferențelor naturale caracteristice sexualității binare și prin îmbrățișarea rolurilor de gen care se autodefinesc.

Și Karenin continuă să explice că acest lucru este inevitabil, deoarece vocația lui homo faber este aceea de a-și domina propriul corp, la fel cum va domina și restul naturii.

”Dintr-o dată, toate aceste diferențe care par atât de fixe se vor dizolva, toate aceste incompatibilități vor funcționa laolaltă și vom sfârși prin a ne modela corpurile și tot ceea ce simțim în legătură cu acestea cu aceeași îndrăzneală cu care vom ciopli munții, înlocuindu-i cu mări, sau vom schimba direcția și intensitatea vânturilor și a curenților de aer. Nu îmi pot imagina nici o limită a puterii de automodificare a omului.”

Toate aceste fragmente ale unei cărți scrise cu mai bine de un secol în urmă – scrie Michael Cook – sugerează că, în ciuda aparentei sale noutăți, transgenderismul este adânc înrădăcinat în cultura occidentală, părând a fi concluzia întru totul logică a unei culturi post-creștine care se închină tehnologiei, repudiindu-l pe Creator.

În schema wellsiană a lucrurilor, puterea a înlăturat iubirea ca virtute supremă. Și, așa cum pentru creștini sexualitatea are sens doar privită prin prisma iubirii, pentru occidentalii post-creștini sensul sexualității derivă exclusiv din puterea de a remodela trupul omenesc conform proiectului transgender.

Așadar, dacă ”trangenderismul” vă provoacă greață și aveți de gând să îi rezistați, este bine să vă cunoașteți inamicul. Deoarece nu veți avea de luptat cu cine știe ce teorie a conspirației, nici măcar cu activiștii LGBT sau cu cu niscaiva hipoți îmbătrâniți în rele. Veți avea de luptat cu tot ceea ce a reprezentat H. G. Wells: cu metafizica marxistă, cu scientismul, cu educația și cultura occidentală.

Și nu uitați să vă puneți centurile de siguranță, va fi o călătorie periculoasă și plină de peripeții.

Nedeea Burcă