Când ați mâncat ultima dată carne? Sau un ou? Sau brânză, sau unt, sau lapte? Cu doar câteva ore în urmă, probabil. În ciuda tam-tamului senzaționalist al presei occidentale (că a noastră, cu mici excepții, încă nu și-a luat avânt din acest punct de vedere), a captat doar o mică parte din populație.
Probabil și din pricină că, în ortodoxia noastră tradițională, în decursul unui an, avem Postul Paștelui ( șase săptămâni), Postul Crăciunului (40 de zile), Postul Sfintei Maria Mare (două săptămâni), Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel (din Duminica întâi după Rusalii, până în ziua de Sân-Petru) și posturile obișnuite de miercurea și vinerea (unii postesc și lunea), plus celelalte posturi de o zi (de Înălțare, de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul și în Ajunul Bobotezei) – așadar, pentru creștinii ortodocși, înfrânarea de la mâncărurile ”de dulce” (carne și pește, brânză, lapte, ouă, vin, grăsimi) este o faptă de virtute, un exercițiu de întărire a voinței, o formă de pocăință, mijloc de mântuire și faptă de cinstire a lui Dumnezeu. Deci, cum ar veni, dacă ne-am urma doar propria noastră tradiție, am avea, cu același prilej, timp berechet (și) de salvat planeta…
Ceea ce nu înseamnă că propaganda vegetarianistă nu-și face treaba și uneori chiar cu succes, pentru că… trebuie să recunoaștem… una este să postești ca în ”Evul Mediu”, împreună cu toți ”habotnicii”, beneficiind totuși de un regim omnivor capabil să îți asigure nutrienții și vitaminele de care sîngele, oasele și creierul tău au nevoie, și cu totul alta e să te manifești ca un individ ”responsabil” și ”empatic” nu doar cu soarta planetei, ci și cu aceea a Big Farma, care va avea în schimb grijă să îți asigure toate vitaminele și medicamentele necesare unei funcționări cât de cât normale…
Susținătorii vegetarianismului se prevalează de emisiile de metan ale bovinelor și alte gaze cu efect de seră implicate în lanțurile de aprovizionare cu carne. Preocupați de flatulența văcuțelor, ecologiștii fac un salt logic uriaș pentru a a-i demoniza pe amatorii de friptură.
Ca în aproape tot ce privește mișcarea ecologistă, himera vegetarianistă este, în cel mai bun caz, doar o jalnică simplificare excesivă și, în cel mai rău, o încercare deliberată de a rușina și induce în eroare oamenii să facă alegeri care sunt rele nu doar pentru ei, ci și pentru mediu.
Eliminarea totală a cărnii, a laptelui, a ouălor și a brânzei din alimentație înseamnă că va trebui să găsești alte surse de proteine or, în natură există foarte puține surse de proteine care nu provin de la animale. Sunt recunoscute, în acest sens fasolea, lintea și… soia. Tofu, tempe și alți înlocuitori de carne sunt făcute din boabe de soia, iar așa zisul ”lapte de soia” se numără printre principalii înlocuitori ai laptelui. Soia nu are gust de lapte, și nici de carne, dar opțiunile vegetarienilor sunt extrem de limitate. (Potrivit Sustainable Food Trust, numai britanicii mănâncă aproximativ două milioane de tone de soia în fiecare an.)
Ceea ce nu se spune niciodată este că influența culturilor de soia asupra mediului este mult mai nocivă decât aceea a bietelor văcuțe. Culturile de soia provoacă eroziunea solului, ocupă foarte mult teren, ceea ce dăunează ecosistemelor naturale, au nevoie de extrem de multă apă și adesea ocupă terenuri defrișate special în acest scop. În plus de asta, într-o epoca în care prevalează gargara despre egalitate, incluziune, antirasism ș.a.m.d., comunitățile foarte sărace, care supraviețuiesc bazându-se doar pe mediul înconjurător natural, sunt strămutate pentru a face loc marilor companii occidentale care vin să producă soia pentru a o vinde veganilor din Europa și din America.
Alternativele la laptele de soia nu sunt nici ele mai bune. Laptele de ovăz, de exemplu, conține adesea glifosat, un erbicid despre care tot ecologiștii care ne îndeamnă la veganism spun că este extrem de nociv, iar culturile de migdale necesită atât de multă polenizare încât ucid aproximativ o treime din albinele americane, în fiecare sezon.
Chiar dacă alimentele vegetale ar fi bune la gust și extrem de sănătoase, am avea dreptul să mâncăm carne și să bem lapte după pofta inimii, indiferent de obiecțiile vegetarienilor cu pretenții hipermorale. Dar, faptul că aceste produse sunt mai distructive pentru mediu decât carnea și lactatele, face ca vegetarianismul extremist să fie nu doar greșit, ci și dăunător.
Nedeea Burcă
