John Mac Ghlionn

În acest moment relațiile dintre China și Japonia se află la nivelul cel mai scăzut din ultimii 50 de ani. Fumio Kishida, prim-ministrul Japoniei, a acuzat recent China de încălcarea agresivă a suveranității Japoniei și de escaladarea tensiunilor în regiune. Acum, în timp ce ambele țări se luptă pentru influență în Asia de Est și nu numai, unii comentatori se tem că posibilitatea unui război între China și Japonia devine tot mai reală.

Au trecut deja 50 de ani de când cele două țări și-au normalizat legăturile diplomatice. Este, așadar, regretabil că, în China, ura anti-japoneză pară să fie în creștere. Potrivit unui sondaj realizat de un tink tank japonez și un editor chinez, aproximativ 66% dintre cetățenii chinezi au o impresie proastă despre japonezi, după cum, 90% dintre japonezi au o viziune nefavorabilă despre China.

De ani și ani de zile, Tokyo și Beijing se înfruntă în privința insulelor Senkaku (cunoscute drept insulele Diaoyu, în China), controlate de japonezi și revendicate de chinezi. Deși Japonia domină aceste insule nelocuite din 1895, Partidul Comunist Chinez (PCC) contestă în mod activ această stare de fapt. De ce, oare? Din cauza zăcămintelor de gaz din jurul insulelor.

În ultima săptămână a lunii noiembrie au fost observate în zonă câteva nave de pază de coastă chineze, inclusiv una echipată cu un tun de calibrul 76 mm. În același timp, China desfășoară exerciții militare în apele care se suprapun zonei economice exclusive a Japoniei, un stat suveran care are jurisdicție asupra resurselor sale.

Creșterea tensiunilor

În China starea de spirit s-a alterat până într-acolo încât au început să fie atacate chiar și cele mai mici semne ale culturii japoneze. Potrivit unor informații credibile, în august, o tânără ar fi fost arestată și reținută ore în șir pentru că s-a fotografiat pe străzile din Suzhou – un oraș aflat la vest de Shanghai – îmbrăcată într-un kimono japonez.

La trei zile după incident, Akiba Tekeo, șeful Secretariatului Național de Securitate al Japoniei, a zburat în China pentru a se întâlni cu Yang Jiechi, consilier senior pentru afaceri externe al Particului Comunist Chinez. Cei doi au discutat despre exercițiile militare chineze din jurul Taiwanului, în Zona Exclusiv Economică a Japoniei. Discuțiile au fost tensionate din toate punctele de vedere. Conform Vocii Americii, Yang i-ar fi spus lui Takeo că ”problema Taiwanului se referă la fundamentul politic al relațiilor chino-japoneze, la încrederea reciprocă și buna credință a celor două țări”. Cu alte cuvinte, Japonia ar trebui să subscrie la principiul ”o singură Chină”. Pentru a-și clarifica punctul de vedere, Yang a adăugat că ”Japonia ar trebui să… formeze o percepție corectă a Chinei, să urmărească politica pozitivă, pragmatică și rațională a Chinei și să susțină direcția corectă a dezvoltării pașnice”.

Spre deosebire de multe alte țări, Japonia nu recunoaște ”dreptul de proprietate” al Partidului Comunist Chinez asupra Taiwanului. Shinzo Abe, cel mai longeviv prim ministru al Japoniei, care a fost asasinat în iulie, a jucat un rol esențial în întărirea legăturilor dintre Taipei și Tokyo. Așa cum semnala la un moment dat Consiliul pentru Relații Externe, înainte ca Abe să devină prim ministru, ”oficialii japonezi se simțeau profund incomodați să vorbească despre o potențială intervenție a Chinei în Taiwan, despre implicațiile unei astfel de mișcări pentru securitatea japoneză și despre modul în care ar trebui Japonia să răspundă unei asemenea provocări”. Abe, însă, a recunoscut amenințarea emanată de Beijing. A început să reorienteze politica japoneză către insulă și, chiar mai mult decât atât, el a început ”să sublinieze în mod public valorile comune ale Japoniei și Taiwanului”, referindu-se la guvernul taiwanez ca la un ”partener important” și un ”prieten prețios”.

Abe a plecat dintre noi dar munca lui continuă să rodească. Oamenii din Taiwan nutresc o simpatie veritabilă pentru japonezi. Un sondaj realizat de o agenție de cercetare comandată de ambasada de facto a Tokyo din Taipei a constatat că 60% dintre taiwanezi consideră acum Japonia drept țara lor străină preferată, iar 70% dintre respondenți – un procent record – consideră relațiile Taiwan-Japonia într-o lumină favorabilă. Mai mult de trei sferturi dintre taiwanezi spun că au o afinitate cu Japonia.

Legătura strânsă dintre Taiwan și Japonia ar putea fi o explicație a sentimentelor antijaponeze ale chinezilor. O altă legătură strânsă, cea dintre Tokyo și Washington înfurie de asemenea Beijingul. În ochii PCC, un prieten al Statelor Unite este, implicit, un inamic al Chinei comuniste.

Japonia este membră a Quadrilateral Security Dialogue (QSD), o inițiativă strategică pe care Abe a introdus-o inițial în 2007. Printre ceilalți membri se numără Australia, India și SUA. În 2007, alianța a fost blocată, atunci când Kevin Rudd, prim-ministrul de atunci al Australiei, a devenit nervos din cauza tensiunilor tot mai mari dintre SUA și China. Blocajul a durat până în 2017 când Abe, noul premier australian Malcolm Turnbull, prim ministrul indian Narendra Modi și președintele Donald Trump au decis să o reînvie. În cei cinci ani de când grupul s-a reunit, o mare parte a dialogului s-a concentrat în jurul Chinei. Mai precis, a activităților Chinei în regiunea indo-pacifică.

Se pare că Japonia este ferm hotărâtă să contracareze amenințarea chineză. Dar japonezii nu o pot face singuri, QSD-ul trebuie să rămână puternic mai ales acum după întărirea axei emergente-China-Rusia-Iran.

În viitorul apropiat, un război între națiunile din Asia de Est este puțin probabil. Cu toate acestea, dacă relațiile contină să se deterioreze, perspectiva unui război viitor devine posibilă.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici

John Mac Ghlionn este cercetător și eseist. El abordează o tematică legată de psihologie și relații sociale, fiind puternic interesat de disfuncțiile sociale și manipulările mass-media. Printre publicațile care i-au tipărit scrierile se numără New York Post, The Sydney Morning Herald, Newsweek, National Review și The Spectator US.