Medea Benjamin și Nicolas J.S. Davies

Când Japonia i-a invitat pe liderii Braziliei, Indiei și Indoneziei să participe la summitul G7 de la Hiroshima, au existat licăriri de speranță că aceste puteri economice în devenire ale Sudului Global ar putea discuta cu țările occidentale bogate aliate militar cu Ucraina, și care au rămas până acum surde la solicitările de pace.

Însă… n-a fost să fie. În schimb, liderii Sudului Global au fost forțați să asculte ultimele planuri ale gazdelor privitoare la înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei și la escaladarea războiului prin trimiterea avioanelor americane F-16 în Ucraina.

Summitul G7 s-a aflat în contrast puternic cu eforturile liderilor din întreaga lume, care încearcă să pună capăt conflictului. În trecut, liderii Turciei, Israelului și Italiei făcuseră un pas înainte, încercând să medieze, iar eforturile lor au dat roade încă din aprilie 2022, fiind însă blocate de Occident, în special de USA și Marea Britanie, care nu doreau ca Ucraina să încheie un acord de pace independent cu Rusia.

Acum, că războiul se prelungește de peste un an, fără nicio speranță de a se sfârși curând, alți lideri au făcut un pas înainte, încercând să împingă părțile beligerante la masa negocierilor. Într-o desfășurare inedită a lucrurilor, Danemarca, o țară NATO, s-a oferit să găzduiască discuțiile de pace. Pe 22 mai, la doar câteva zile după întrunirea G7, ministrul danez de externe Lokke Rasmussen a declarat că țara sa va fi pregătită să găzduiască un summit de pace în iulie, dacă Rusia și Ucraina ar fi de acord să discute.

”Trebuie să depunem efort pentru a crea o înțelegere globală în vederea organizării unei astefel de întâlniri”, a spus Rasmussen, menționând că acest lucru ar necesita sprijin din partea Chinei, Braziliei, Indiei și a altor națiuni care și-au exprimat interesul în medierea discuțiilor pentru pace. Existența unui membru al UE și NATO care promovează negocierile poate reflecta o schimbare a felului în care văd europenii calea de urmat în Ucraina.

Această schimbare este reflectată, de asemenea, și de o relatare a lui Seymour Hersh (d-sa citează surse de informații americane), conform căreia liderii Poloniei, Cehiei, Ungariei și ai celor trei state baltice, toate membre NATO, discută cu președintele Zelensky despre necesitatea de a pune capăt războiului și de a începe reconstrucția Ucrainei, astfel încât cele cinci milioane de refugiați care trăiesc acum în țările lor, să se poată întoarce acasă. Pe 23 mai, președintele Ungariei, Viktor Orban a remarcat că, atâta timp cât NATO nu este pregătită să trimită trupe, este evident că bieții ucrainieni nu pot spera la nicio victorie pe câmpul de luptă”, opinând că singura modalitate de a pune capăt conflictului o constituie negocierile Washingtonului cu Rusia.

Între timp, în ciuda agitației SUA, inițiativa de pace a Chinei a progresat. Li Hui, reprezentantul special al Chinei pentru afaceri în Eurasia și fost ambasador în Rusia, s-a întâlnit cu Putin, Zelensky, ministrul de externe al Ucrainei, Dmîtro Kuleba, și cu alți lideri europeni, pentru a duce dialogul mai departe. Având în vedere poziția sa de principal partener comercial atât al Rusiei, cât și al Ucrainei, China se află într-o poziție bună pentru a angaja un dialog cu ambele părți.

O altă inițiativă a venit din partea președintelui Braziliei, Lula da Silva, care creează un ”club al păcii”, in care țări din întreaga lume încearcă să lucreze împreună pentru rezolvarea conflictului din Ucraina. El l-a numit pe renumitul dipolomat Celso Amorim drept trimis pentru pace. Amorim a fost ministrul de externe al Braziliei între 2003 și 2010 fiind numit, în revista Foreign Affairs, ”cel mai bun ministru de externe din lume” și a fost, de asemenea, ministru al Apărării din 2011 până în 2014. Acum este consilierul principal pentru politică externă al președintelui Lula. Amorim a avut deja întâlniri cu Putin la Moscova, și cu Zelensky la Kiev, fiind bine primit de ambele părți.

Pe 16 mai, președintele sud-african Cyril Ramphosa și alți lideri africani au intervenit în discuție prezentând cât de grav afectează creșterea prețurilor la energie și alimente economia globală. Ramphosa a anunțat o misiune la nivel înalt a șase președini africani, conduși de președintele Macky Sall al Senegalului. El a servit, până de curând, ca președinte al Uniunii Africane și, în această calitate, a pledat puternic pentru pace la Adunarea Generală a ONU din septembrie 2022.

Ceilalți membri ai misiunii sunt președinții Nguesso din Congo, Al-Sisi din Egipt, Musevini din Uganda și Hichilema din Zambia. Liderii africani cer o încetare a focului în Ucraina, care să fie urmată de negocieri serioase în vederea stabilirii unei păci durabile. Secretarul general al ONU, Guterres, a fost informat cu privire la planurile lor și ”a salutat inițiativa”.

Papa Francisc și Vaticanul încearcă, de asemenea, să medieze conflictul. ”Să nu ne obișnuim cu conflictele și violența. Să nu ne obișnuim cu războiul”, a spus Papa. Vaticanul a contribuit deja la facilitarea unor schimburi reușite de prizonieri între Rusia și Ucraina, iar Ucraina a cerut ajutorul Papei pentru reunirea famililor care au fost separate de conflict. Un semn al implicării Papei a fost numirea de către acesta a veteranului negociator, cardinalul Matteo Zuppi, ca trimis pentru pace. Zuppi a jucat un rol esențial în medierea discuțiilor care au pus capăt războaielor civile din Guatemala și Mozambic.

Va da roade vreuna dintre aceste inițiative?

Posibilitatea de a determina Rusia și Ucraina să discute depinde de mulți factori, inclusiv de percepția lor privitoare la potențialele beneficii ale continuării luptei, de capacitatea lor de a păstra provizii îndestulătoare de arme, precum și de creșterea opoziției interne. Dar, depinde și de presiunea internațională, astfel încât eforturile externe sunt decisive. Opoziția SUA și a țărilor NATO privitoare la aceste discuții trebuie cumva contrabalansată.

Respingerea inițiativelor de pace de către SUA ilustrează prăpastia dintre două abordări diametral opuse ale soluționării disputelor internaționale: diplomație versus război. De asemenea, ilustrează deconectarea dintre aversiunea publică tot mai mare vizavi de război și determinarea factorilor de decizie din Statele Unite (inclusiv majoritatea democraților și a republicanilor), de a-l prelungi.

O mișcare spontană în continuă creștere încearcă să schimbe această realitate:

  • În luna mai, câțiva experți în politică externă și activiști locali au publicat reclame plătite în The New York Times și în The Hill în scopul de a impulsiona guvernul SUA să caute soluții pentru pace. Anunțul The Hill a fost susținut de 100 de organizații din întreaga țară, iar liderii comunităților s-au organizat în zeci de districte ale Congresului pentru a transmite anunțul reprezentanților lor.
  • Liderii creștini (dintre care peste 1000 i-au adresat o scrisoare președintelui Biden, în decembrie, cerând un armistițiu de Craciun), își arată sprijinul pentru inițiativa de pace a Vaticanului.
  • Conferința Primarilor din SUA, o organizație care reprezintă aproximativ 1400 de orașe din întreaga țară, a adoptat în unanimitate o rezoluție prin care cere Președintelui și Congresului să ”maximizeze eforturile diplomatice pentru încheierea războiului cât mai curând posibil, colaborând cu Ucraina și Rusia pentru încetarea imediată a focului și, având în vedere că riscurile extinderii războiului cresc tot mai mult, să negocieze cu concesii reciproce, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite”.
  • Principalii lideri de mediu din SUA au recunoscut, la rândul lor,cât de dezastruos este acest război, cu atât mai mult cu cât nu poate fi exclusă nici posibilitatea unui război nuclear catastrofal, sau a unei explozii într-o centrală nucleară. Ei au trimis președintelui Biden și Congresului o scrisoare în care îndeamnă la un acord negociat.
  • În perioada 10-11 iunie, activiștii americani se vor alătura luptătorilor pentru pace din întreaga lume în Austria, la Viena, unde va avea loc un Summit Internațional pentru Pace în Ucraina. Unii dintre candidații la președinția SUA, atât din partea democraților, cât și din a republicanilor (inclusiv Robert F. Kennedy și Donald Trump), susțin negocierile pentru pace în Ucraina.

Decizia inițială a Statelor Unite și a țărilor membre NATO de a încerca să ajute Ucraina să reziste invaziei ruse a avut un larg sprijin popular. Cu toate acestea, blocarea negocierilor de pace promițătoare și prelungirea deliberată a războiului în scopul de a ”presa” și ”slăbi” Rusia a schimbat natura războiului și rolul SUA, transformându-i pe liderii occidentali în beligeranți activi, în condițiile în care nici mcar nu și-au pus propriile forțe în joc.

Este oare nevoie ca liderii noștri să răspundă apelului internațional pentru revenirea la masa negocierilor doar după ce vor fi așteptat ca un război de uzură să ucidă o întreagă generație de ucrainieni, lăsând Ucraina mai slabă decât era în aprilie 2022?

Sau este nevoie ca, înainte de a permite încetarea focului și negocierile pentru pace, liderii noștri să ne ducă în pragul celui de-al treilea război mondial, periclitându-ne viețile într-un război nuclear total?

Medea Benjamin este cofondator al CODEPINK for Peace și autoarea mai multor cărți , printre care Inside Iran: The Real History and Politics of the Islamic Republic of Iran.

Nicolas J.S. Davies este jurnalist independent, cercetător la CODEPINK și autorul cărții Blood on Our Hand: The American Invasion and Destruction of Iraq.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici