David P. Goldman

 

Fostul secretar de stat al SUA, în vârstă de 99 de ani, a dat un interviu amplu – dar prudent – principalului săptămânal de știri din Germania, Der Spiegel, despre războiul din Ucraina și consecințele acestuia.

Kissinger a apărat poziția pe care a promovat-o în mai la o teleconferință a Forumului Economic Mondial, pledând în continuare pentru negocieri de pace bazate pe status quo-ul existent înainte de invazia Rusiei în Ucraina, pe 24 februarie.

Numai că, de atunci încolo, Rusia a dobândit un teritoriu extins și pare să câștige întregul Donbas, cu un sfert din terenul Ucrainei și trei sferturi din capacitatea sa industrială. Ce se va întâmpla în cazul în care Rusia nu va reveni la linia de contact din 24 februarie? Ziaristul de la Der Spiegel nu a întrebat, iar Kissinger nu a făcut nicio referire la această posiblitate. Sau, în orice caz, nicio referire directă.

Fostul Secretar de stat ar fi putut fi întrebat ce părere are despre avertismentul președintelui sârb Aleksandar Vučić, reprodus pe 14 iulie de presa rusă: ”Știu ce ne așteaptă. De îndată ce Vladimir Putin își va îndeplini obiectivele la Seversk, Bakhmut și Soledar, iar apoi pe linia a doua, Slaviansk-Kramatorsk-Avdeevka, va veni cu o propunere. Și dacă ei [Occidentul] nu o vor accepta – și nu o vor face – atunci se va dezlănțui iadul”.

Dar Kissinger a făcut aluzie la un alt fel de iad, prin referirea sa la Războiul de 30 de ani din 1618-1648, care a ucis, probabil, două cincimi din populația Europei Centrale. Și a avertizat că Rusia ar putea să nu mai facă parte din istoria europeană, dacă conflictul va continua.

”Nu împărtășesc opinia conform căreia Putin vrea să recâștige tot ceea ce Moscova a pierdut după 1989, a spus Kissinger. Dar el nu poate fi de acord cu faptul că aproape tot teritoriul dintre granițele Rusiei și Berlin a căzut în mâinile NATO. Acesta este motivul pentru care Ucraina i se pare atât de apetisantă.”

Jurnalistul a făcut tot posibilul pentru a-l determina pe Kissinger să recomande Ucrainei concesii teritoriale, dar fără succes: ”Ați scris o carte nouă, iar primul capitol este despre Konrad Adenauer. Politica lui, scrieți dvs., <<s-a bazat pe considerentul că împărțirea țării este temporară.>> La asta v-ați gândit atunci când ați propus să se pună capăt războiului din Ucraina? La faptul că Ucraina ar putea să accepte o împărțire temporară a teritoriului său, edificarea unei națiuni pro-ocidentale, democratice, puternică din punct de vedere economic, într-o parte, așteptând ziua în care cealaltă fracțiune i se va putea alătura din nou?

Ziaristul a continuat să-l preseze: ”Ați spus, totuși, că dacă războiul ar continua dincolo de linia de contact din 24 februarie ”nu mai este vorba despre libertatea Ucrainei, ci despre un nou război împotriva Rusiei în sine.” Kissinger a evitat din nou întrebarea, răspunzând: Nu am spus niciodată că Ucraina ar trebui să renunțe la o parte din teritoriul său”.

Dar, mai târziu, când a fost întrebat dacă promovarea democrației ar trebui să fie un obiectiv al politicii externe americane, Kissinger a spus: ”Pentru mine, democrația este sistemul cel mai dezirabil. Dar când această preferință devine un scop primordial în relațiile internaționale ale lumii, așa cum se întâmpla în zilele noastre, ea se transformă într-un impuls misionar, care ar putea duce la un conflict militar precum Războiul de 30 de ani. De altfel, în ceea ce privește China, administrația președintelui Biden a declarat că nu are intenția de a stabili acolo un regim care să aducă schimbări. Este o problemă cu care se confruntă toți liderii marilor națiuni. Există, într-adevăr, situații în care există obligația de a apăra – și așa vede Europa conflictul din Ucraina. În orice caz, în această situație, politica de stat trebuie să țină cont, concomitent, de importanța istorică a echilibrului de putere, de importanța înaltei tehnologii, dar și de păstrarea valorilor esențiale. Aceasta este o provocare nouă”.

Jurnalistul a mai întrebat: ”Cum apreciați declarația lui Biden, conform căreia președintele Putin nu mai poate rămâne la putere?” Kissinger a răspuns: ” Nu a fost o declarație înțeleaptă”.

Apoi, intervievatorul a schimbat subiectul cu China, întrebând: ”Cursul războiului din Ucraina crește sau scade dorința conducerii chineze de a rezolva problema Taiwanului în favoarea lor?”

Kissinger a răspuns: ”Nici, nici. Este clar că Putin a subestimat rezistența pe care o va întâlni. Dar chinezii vor folosi forța totală împotriva Taiwanului doar dacă vor decide că o soluție pașnică a acestui conflict nu este posibilă. Nu cred că au ajuns în acel punct.”

Gazetarul a întrebat din nou. ”Dar dacă China ar ajunge într-o zi la această concluzie, în ce fel ar diferi acel conflict de conflictul actual din Ucraina?”

Kissinger a răspuns: Faptul că două puteri nucleare potrivnice duc un război convențional pe teritoriul unui stat terț care, desigur, are multe dintre armele noastre, este o particularitate militară a conflictului din Ucraina. Pe de altă parte, un atac asupra Taiwanului ar arunca, vorbind din punct de vedere legal, China și SUA într-un conflict direct încă de la început.”

Ziaristul a întrebat: ”Înainte de războiul din Ucraina s-a discutat dacă SUA ar trebui să caute relații mai strânse cu Rusia pentru a pune presiune asupra rivalei sale China… Întrebarea mea este dacă Washingtonul ar trebui să atenueze tensiunile cu Beijingul în fața amenințării ruse, așa cum ați procedat dvs. și Nixon acum 50 de ani? Sau, credeți că America este suficient de puternică pentru a-și înfrunta concomitent cei doi mari adversari?”

Și Kissinger a concluzionat:

Dacă asta ar însemna extinderea războiului din Ucraina și transformarea sa într-un război împotriva Rusiei, menținând totodată o atitudine ostilă față de China, atunci cred că ar fi ceva foarte nechibzuit. Sprijin eforturile NATO și ale Americii de a opri agresiunea Rusiei și de a readuce Ucraina la dimensiunile de dinainte de război. Înțeleg că Ucraina are și alte doleanțe. Această problemă ar putea fi rezolvată într-o perspectivă mai largă a relațiilor intenaționale. Dar, chiar dacă acest lucru va reuși, relația viitoare a Rusiei cu Europa trebuie să fie clarificată, adică întrebarea dacă Rusia va rămâne o parte a istoriei europene sau dacă va deveni un adversar permanent într-o alianță cu teritorii complet diferite. Aceasta va fi întrebarea centrală. Și va rămâne valabilă indiferent de rezultatul războiului din Ucraina, ale cărui posibile consecințe le-am subliniat de mai multe ori – și nu am spus niciodată că Ucraina ar trebui să renunțe la o parte din teritoriul său”.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici