Societățile occidentale s-au remarcat, cel puțin până de curând, prin clamarea neostoită a principiului potrivit căruia viața socială este deschisă tuturor cetățenilor, indiferent de culoarea pielii, a credinței, a istoriei personale sau a orientării politice, cu singura condiție a respectării câtorva reguli și convenții sociale elementare.

Totodată, dreptul natural al fiecărei persoane de a beneficia atât de un spațiu de libertate personală, cât și de încrederea că este capabil să-și gestioneze responsabil detaliile vieții de zi, părea atât de la sine înțeles încât, de-a lungul timpului, a fost încălcat doar în lagărele de concentrare, în gulagurile siberiene, în azilurile psihiatrice sau în unele închisori.

Reacția majorității guvernelor occidentale (în cea mai mare parte a Europei și a Americii de Nord) la pandemia de covid 19 amenință profund toate aceste principii de bază. Așa cum am putut constata cu toții, libertatea noastră personală se transformă din ce în ce mai mult în obligația de a ne supune orbește la tot soiul de edicte guvernamentale arbitrare și coercitive, în vreme ce mult trâmbițatul până deunăzi concept al unei societăți deschise și incluzive a fost înlocuit, pe nepusă masă, cu ”punctul de vedere” al diverselor ”autorități publice” conform căruia doar cei care fac anumite alegeri în ceea ce privește propria lor sănătate merită să beneficieze de un acces deplin la viața socială.

Restricțiile sunt unele mai stranii decât altele. Astfel, în unele părți oamenii sunt obligați să poarte măști pe care să le ridice și să le coboare la fiecare înghițitură, atunci când mănâncă sau beau o bere la o grădină de vară, sau, dacă vor să cineze la restaurant trebuie să-și rezerve și cameră la hotel. Iar în ceea ce ne privește pe noi, românii, se pare că atât ideea închiderii cimitirelor în perioada stării de urgență, cât și aceea a înmormântării decedaților de covid în saci negri, asemănători celor de gunoi, sunt găselnițe autohtone 100%. (Oricum, nu știu să fi explicat cineva, nici până astăzi, logica unor asemenea decizii care frizează demența.) La școală copiii stau cu nasul și gura acoperite.

Întreprinderile, școlile, universitățile și localurile sunt mereu în pericol de a fi închise sau considerate responsabile pentru activarea câte unui ”focar covid”, motiv pentru care respectă orice reglementări guvernamentale, oricât de iraționale, contradictorii sau inumane ar fi acestea.

Sănătatea publică se bazează din ce în ce mai mult pe impuneri coercitive de sus în jos, pe controlul celor mai intime aspecte ale vieții noastre private și reducerea unei game largi de libertăți civile, dintre care cele mai afectate sunt libertatea de exprimare, libertatea de mișcare și libertatea credinței.

Cel mai recent pas în eroziunea libertăților civile sub pretextul așa zisei protecții a sănătății publice este introducerea certificatelor și pașapoartelor de vaccinare. Dacă nu suntem vaccinați și dorim să călătorim în țările Uniunii Europene, trebuie să prezentăm un test covid negativ recent, obținut pe cheltuială proprie.

Mai mult decât atât, în Irlanda, Austria și Danemarca vaccinarea este o condiție legală care condiționează accesul în restaurante, baruri și alte locuri publice, președintele Macron a implementat certificate de vaccinare în toată Franța, iar guvernul britanic, după ce inițial renunțase la instituirea lor, și-a declarat recent intenția de a le introduce până la sfârșitul lunii septembrie.

Măsuri care s-au dovedit controversate, provocând proteste uriașe, în mai multe orașe europene importante, inclusiv Dublin, Paris și Atena. Astfel, de exemplu, la scurt timp după ce președintele Macron și-a anunțat intențiile, peste 100 000 de cetățeni francezi au mărșăluit pe străzile Franței, scandând lozinci precum “Liberté” și “Passe de honte” (Pașaportul rușinii).

Persoanele care protestează împotriva certificatelor și pașapoartelor de vaccinare nu o fac neapărat din motive științifice sau strict medicale – chiar dacă dovezile reale privitoare la eficacitatea acestora lipsesc cu desăvârșire – ci mai degrabă pentru a atrage atenția asupra impactului negativ al unor asemenea măsuri asupra libertății și situației sociale a celor nevaccinați.

Chiar dacă certificatul de vaccinare nu implică obligativitatea vaccinării, acesta face viața socială și călătoriile mult mai anevoioase și mai împovărătoare pentru cei care optează, pe baza propriilor preferințe sau pe aceea a evaluării riscurilor, să refuze vaccinul. Vorbim așadar despre o constrângere medicală aflată în conflict direct cu dreptul la consimțământul informat pentru tratamentele medicale, unul dintre cele mai importante principii de etică medicală.

Deși există un dezacord politic și filozofic semnificativ cu privire la limitele autonomiei raționale a unei persoane, există totuși un larg consens privitor la dreptul adulților sănătoși la minte de a refuza intervențiile medicale nedorite.

De altfel, este un lucru știut că supunerea oamenilor la tratamente medicale la care aceștia nu au consimțit este un semn distinctiv al societăților care au luat-o pe calea celor mai josnice politici rasiste și eugenice.

În al doilea rând, este vorba despre problema discriminării. Discriminarea prin vaccin nu este mai acceptabilă din punct de vedere etic decât discriminarea pe bază de rasă, sex, etnie sau religie.

Cum, oare, s-ar putea justifica închiderea sistematică a ușilor barurilor, restaurantelor, cinematografelor în fața unor oameni care, dintr-un motiv sau altul, au decis să refuze un vaccin?

Inițiativa de a pedepsi un adult sănătos la minte pentru că vrea să decidă singur în privința corpului său, precum și faptul că guvernele Europei și SUA încearcă să transforme cetățenii nevaccinați în indivizi ”inferiori”, obligați chiar să poarte semne distinctive, ne arată că liderii politici occidentali nu au învățat nimic din experiența lui Hitler și a acoliților săi.

Nedeea Burcă