Prezentare generală

Căderea lui Bashar al-Assad a declanșat o luptă geopolitică acerbă. Diferite puteri regionale și globale – de la SUA, care pledează pentru democrație, până la rivali regionali precum Turcia și Arabia Saudită, care susțin facțiunile concurente – fac tot posibilul pentru a influența viitorul Siriei. Se întrevăd atât oportunități, cât și amenințări, provocarea supremă fiind reconstrucția Siriei pe fondul tensiunilor sectare, amenințărilor extremiste și intereselor schimbătoare ale puterilor globale.

Căderea lui Bashar al-Assad a declanșat o schimbare bruscă, profundă și complexă în Orientul Mijlociu, declanșând o competiție cu mize mari pentru putere și influență asupra viitorului Siriei. Aceasta va influența profund geopolitica și stabilitatea regiunii.

Siria fragmentată de după dispariția lui Assad oferă atât oportunități cât și riscuri, deoarece puterile regionale cu interese conflictuale manevrează pentru a umple vidul de putere și a-și exercita influența asupra următorului guvern al țării.

Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Turcia și Quatar sunt, fără îndoială, dornice să-și afirme ascendentul. Fiecare națiune are propria sa viziune asupra viitorului Siriei, influențată de obiective regionale și poziții ideologice proprii.

Pentru Egipt și monarhiile din Golf, în special pentru Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, preocuparea principală este prevenirea ascensiunii grupurilor islamiste, pe care le consideră o amenințare pentru propriile lor regimuri.

Aceste țări au perceput, de multă vreme, Frăția Musulmană ca pe o amenințare existențială motiv pentru care, în Siria post-Assad, ele ar putea sprijini facțiunile rebele, capabile să reducă influența unor astfel de grupuri islamiste. Scopul lor este să îndrepte Siria într-o direcție care să reflecte propriile modele autoritare, ostile islamului politic.

În schimb, Turcia și Quatar au susținut și continuă să susțină Frăția Musulmană și pe afiliații acesteia. Ele vor milita pentru o Sirie care să găzduiască grupuri simpatizante ale cauzei lor.

Turcia, care este puternic implicată în conflictul sirian, va acorda prioritate combaterii influenței kurde și va continua să sprijine facțiunile rebele cu înclinații islamiste. Acest lucru ar putea duce la o alianță neplăcută a forțelor islamiste și naționaliste aliniate cu obiectivele regionale mai largi ale Turciei.

Ce vor Israelul și SUA

Israelul, care a încercat mereu să slăbească regimul trecut și pe aliații săi, în special Iranul și Hezbollah, va saluta căderea lui Assad. Cu toate acestea, Israelul va prefera ca Siria să rămână fără un guvern puternic, divizată între facțiuni rebele concurente, deoarece apariția unui vecin puternic și ostil la granița sa ar reprezenta încă o amenințare la adresa securității sale.

Israelul va iniția, probabil, operațiuni sub acoperire în Siria, vizând orice active ale Hezbollah sau iraniene rămase, precum și orice facțiuni percepute drept periculoase.

De asemenea, este de așteptat să își continue prezența militară în regiune, în special de-a lungul înălțimilor Golan, pentru a se asigura că niciun grup – fie acesta o facțiune rebelă sau un mandatar pro-iranian – nu își va putea consolida puterea până într-atât încât să amenințe interesele israelinene.

Statele Unite își au propriul set de priorități în Siria post-Assad, concentrate în primul rînd pe menținerea unui punct de sprijin în regiune și promovarea obiectivelor sale ideologice.

Washingtonul a fost un susținător puternic al forțelor conduse de kurzi, în special al forțelor democratice siriene (SDF). SUA îi consideră aliați esențiali în lupta împotriva ISIS, parte a eforturilor sale mai ample de a promova valorile democratice liberale în Orientul Mijlociu.

Cu toate acestea, SUA se vor confrunta cu un echilibru dificil. În timp ce pledează pentru o Sirie guvernată de principii democratice, prezența unor facțiuni islamiste precum Hayat Tahrir al-Sham (HTS) complică această viziune. SUA vor continua probabil să susțină grupurile care pot rezista islamismului, chiar dacă unele dintre aceste grupuri, cum ar fi SDF, sunt considerate drept adversari de către actori regionali precum Turcia.

Viitorul implicării SUA în Siria va fi determinat de necesitatea de a preveni renașterea ISIS sau a altor grupuri extremiste similare. Odată cu dispariția lui Assad și cu o Rusie preocupată de războiul din Ucraina, SUA ar putea încerca să-și consolideze influența asupra viitorului politici al Siriei, deși se vor confrunta cu provocări semnificative pe fondul peisajului fracturat al țării și al intereselor concurente ale mai multor actori mondiali și regionali.

Pe măsură ce euforia căderii lui Assad va lăsa loc realității și necesitatea reconstrucției Siriei va deveni tot mai evidentă, provocările vor deveni imense. Reconstruirea țării va necesita nu doar victorii militare, ci și reconstrucție economică, tranziție politică și reconciliere socială. Cu multiple facțiuni, diviziuni sectare profunde și amenințarea unor grupuri extremiste precum ISIS, calea către stabilitate va fi plină de dificultăți.

Este posibil ca națiunile occidentale, în special SUA, să fie solicitate pentru asistență în eforturile de reconstrucție ale Siriei, dar acest sprijin va depinde de direcția politică pe care o va lua țara.

Întrebarea cheie este dacă Siria va îmbrățișa valorile liberale, așa cum speră Occidentul, sau va opta pentru o guvernare islamistă. Direcția luată de noua conducere a Siriei, care poate fi dominată de grupări precum HTS, va juca un rol fundamental în modelarea viitorului țării.

Sancțiuni, diplomație și o nouă realitate

Una dintre cele mai presante probleme este conlucrarea comunității internaționale cu noii conducători ai Siriei.

Multe dintre facțiunile care controlează în acest moment țara (și în special cele legate de gruparea HTS) sunt considerate, de către SUA și aliații săi, organizații teroriste, ceea ce reprezintă o provocare semnificativă: SUA trebuie să echilibreze nevoia de stabilizare cu dorința de a evita consolidarea forțelor considerate teroriste.

Competiția geopolitică din Siria va implica Rusia și Iranul, a căror influență în țară a fost redusă semnificativ de prăbușirea bruscă a regimului Assad. Rusia, distrasă de războiul din Ucraina, va fi probabil mai puțin capabilă să-și afirme puterea în Siria.

Iaranul va avea, de asemenea, o influență mai slabă și va trebui să își recalibreze strategia, eventual prin sprijinirea anumitor facțiuni rebele sau negocieri cu noile autorități politice de la Damasc.

În timp ce căderea lui Assad marchează un moment istoric, viitorul Siriei rămâne extrem de incert. Adevăratul test va fi reprezentat de reconstrucția țării, din punct de vedere politic, economic și social.

Puterile regionale și globale au început să se poziționeze în vederea atingerii propriilor scopuri, ceea ce poate să destabilizeze și mai mult țara. Este deja limpede că drumul de urmat va fi turbulent din pricina luptelor pentru putere atât în interiorul Siriei, cât și în întreg Orientul Mijlociu.

Bahauddin Foizee este un analist de informații concentrat pe evaluarea amenințărilor/riscurilor investiționale, juridice, de securitate, politice și geopolitice. Articolele sale examinează aceste domenii, precum și problemele sociale, de mediu, financiare și militare din regiunil Asia-Pacific/Indo-pacific și Orientul Mijlociu.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici