Atunci când dobândirea unui copil nu este diferită de achiziționarea unei mașini

Mark Twain este autorul unui schițe despre un avocat care și-a apărat cu succes clienții acuzați că ar fi jucat jocuri de noroc[^1] apelând la câțiva ”profesioniști”, care au convins juriul că meseria lor ține mai degrabă de știință decât de noroc. Desigur, aceștia au apelat la niște trucuri pe care jurații nu le le-au descoperit. Verdictul a părut legitim. Totuși, spiritul legii, care prevedea prohibiția jocurilor de noroc a fost încălcat, doar litera ei fusese (în aparență) respectată.

Mi-am adus aminte de această schiță citind un articol de Abigail Anthony, care scria pe site-ul National Review despre un serviciu oferit de firma din New York, Nucleus Genomics: secvențierea întregului genom al embrionilor fertilizați in vitro. Pentru doar 5.999 dolari, Nucleus preia datele genetice furnizate de compania de fertilizare in vitro aleasă de dvs., oferindu-vă informații despre peste 900 de afecțiuni și caracteristici diferite pe care le-ar putea avea copilul, de la Alzheimer până la probabilitatea de a fi stângaci.

Există și alte companii care oferă servicii similare, așa că nu o critic special pe cea mai sus pomenită.

Ceea ce mi se pare îngrozitor este că, în aceste condiții, dobândirea unui copil nu este diferită, în principiu, de achiziționarea unei mașini. Dacă mergeți la o reprezentanță auto și comandați o mașină nouă, puteți alege modelul, culoarea, o gamă de caracteristici opționale, iar dacă nu sunteți satifăcuți, puteți merge la o altă reprezentanță, unde vi se vor oferi și mai multe opțiuni.

Există totuși o diferență între a alege o mașină și a alege un copil: mașinile care nu vă convin vor fi vândute altcuiva. În schimb, embrionii pe care nu îi alegeți vor muri.

Am depășit deja ceea ce prevedea C.S. Lewis în eseul său premonitor din 1943, Desființarea omului. Lewis și-a dat seama că ceea ce se numea în mod convențional cucerirea naturii de către om se traduce, în realitate, prin exercitarea puterii de către unii oameni, împotriva altora.

Iar selecția embrionilor prin intermediul unor teste genomice sofisticate, cum ar fi acelea oferite de Nucleus, se constituie într-o excelentă exemplificare a unei asemenea puteri. În mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial, când era în joc însăși soarta civilizației occidentale, Lewis scria: ”dacă o epocă ajunge, prin eugenie și educație științifică, să aibă puterea de a-și genera urmașii care îi convin, toți oamenii care vor trăi după aceea vor deveni robii acelei puteri”.

Eugenia a fost un subiect extrem de popular și respectabil de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, când, în urma asocierii sale cu ororile Holocaustului comise de regimul nazist, a căpătat o pe deplin meritată proastă reputație. Metodele folosite de eugeniștii de atunci erau rudimentare: sterilizarea celor ”nepotriviți”, caz în care oamenii care decideau cine anume era ”nepotrivit” aveau întotdeauna o putere mai mare decât ”nepotriviții”, încurajarea claselor mai bogate să aibă copii, iar clasele indezirabile (cum ar fi negrii sau alte minorități) să aibă mai puțini; furnizarea de servicii de control al nașterilor și avort, în special claselor indezirabile (o politică onorată de Planned Parenthood până în ziua de azi); și, în cazul Germaniei lui Hitler, exterminarea în masă a oricui era considerat indezirabil de către regim: evrei, romi, homosexuali și așa mai departe.

Însă, așa cum avortul se ascunde în spatele unei fațade medicale curate și igienice, mascând faptul că este vorba despre uciderea unui bebeluș, videoclipurile de pe siteul Nucleus ascund faptul că, pentru a obține ”copilul ideal”, nenumărate alte ovule fertilizate trebuie „sacrificate” pe altarul perfecțiunii.

Oare dacă tehnologia ne oferă o putere care ne permite să evităm suferința, chiar trebuie să ne folosim întotdeauna de ea? Răspunsul depinde de acțiunile implicate în utilizarea acestei puteri.

Dacă testul Nucleus le-ar permite potențialilor părinți să prevină anumite boli la embrionul analizat, fără a-l ucide, nu ar exista nicio problemă. Dar, încă nu știm să facem asta și, prin însăși natura reproducerii, s-ar putea să nu știm niciodată. Alegerea se face prin producerea mai multor embrioni și eliminarea acelora care nu sunt satisfăcători.

Acum, la 6000 de dolari bucata, este puțin probabil ca cineva fără banii lui Elon Musk să tot încerce până în momentul în care va obține exact ceea ce își dorește. Dar implicația clară a promovării unor astfel de teste genomice ca o alegere este că nu trebuie neapărat să primești ceea ce îți oferă Natura (sau Dumnezeu). Dacă nu-ți place, poți să încerci altceva.

Și aceasta este, de fapt, problema: dacă ne recunoaștem finitudinea în fața lui Dumnezeu și aruncăm zarurile, așa cum am făcut-o dintotdeauna, sau dacă devenim niște trișori, folosindu-ne cărțile ascunse în mânecă, până când obținem ceea ce ne dorim.

Taina devenirii umane este atât de profundă încât cele 900 de trăsături analizate de Nucleus nu izbutesc nici măcar să zgârie realitatea nașterii și dezvoltării unui copil. Acest lucru este subliniat într-o poveste binecunoscută în lumea bioeticii:

Într-o prelegere despre etica medicală, profesorul își confruntă studenții cu un studiu de caz. „Tatăl familiei are sifilis, iar mama tuberculoză. Au deja patru copii. Primul este orb, al doilea a murit, al treilea este surdo-mut, iar al patrulea are tuberculoză. Acum mama este însărcinată cu al cincilea copil. Ar trebui sau nu să facă avort?” După ce studenții la medicină votează în mod covârșitor în favoarea avortului, profesorul exclamă: „Felicitări, tocmai l-ați ucis Ludwig von Beethoven!”

Kaydee a lucrat în industrie și ca inginer consultant. În prezent predă cursuri de inginerie la Texas State University, San Marco, Texas.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici