O carte despre pandemie al cărei autor este Anders Tegnell este un eveniment editorial major mai ales pentru cei care încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în acel răstimp de o stranietate absolută. Citind cu atenție măcar acest rezumat, dacă volumul în sine îmi este, cel puțin deocamdată, inaccesibil, înclin tot mai mult să cred că nebunia pandemică, așa cum ne-o amintim cu toții, a fost un fruct al ”globalizării”, vestitele ”măsuri și restricții” fiind concepute undeva sus, de birocrați din SUA și UE, și băgate ulterior pe gât autorităților din colonii. Din păcate, în mai toate țările, terenul a fost suficient de prielnic imposturii științifice și lașității politice. E de-ajuns să ne gândim la alde Vela, care s-a gândit să prevină răspândirea virusului scoțând tancurile în stradă și punându-ne să scriem vestitele declarații pe proprie răspundere ori de câte ori ieșim din casă, asta ca să nu mai zic de personaje chiar mai jalnice, precum Orban, Câțu sau Tătaru, fiecare dintre aceștia cu binecunoscutele lor contribuții la binele nației pe care au fost aleși (de noi, oare?) să o păstorească. I-am lăsat în mod special la urmă pe Arafat și Streinu Cercel care ar fi putut face, în acele momente, diferența, dar n-a fost să fie, caracterul nu este nici pe departe punctul forte al celor care ocupă poziții importante în România. În foarte mare parte din vina noastră, dar asta este deja o altă discuție.
Vreau să vin în întâmpinarea celor care spun că suedezii sunt altfel decât noi, sunt ”civilizați” și nu au nevoie de tancuri și declarații pe proprie răspundere, fiindcă fac totul din proprie inițiativă. Acesta e însă doar un clișeu de duzină. Să ne amintim! Întâi de toate, așa cum spune și Tegnell în cartea sa, suedezii nu au fost speriați și isterizați de autorități, lucru deosebit de important când e vorba de păstrarea încrederii. Cum să ai încredere și cum să asculți de unii pe care îi vezi că și-au pierdut orice control și aberează, bătându-și, pur și simplu, joc de oameni?! Al doilea, autoritățile suedeze nu au avut fantezii cu deportarea bătrânilor în locuri așa-zis ”sigure” (de altfel, exact vârstnicii deja separați astfel, cei internați în casele de bătrâni, au murit de covid în număr mare, atât în Suedia, cât și în toate celelalte țări”!), nu au conceput spitale-închisori pentru ”asimptomatici”, nu au închis parcurile și vai! cimitirele, ci dimpotrivă, au încurajat oamenii să se plimbe, să facă mișcare în aer liber, sfătuindu-i să stea în casă doar pe cei care au simptome. Adică ceva nespus de elementar – toți, dar absolut toți știm, încă din prima copilărie, că atunci când avem febră, dureri în gât și ne curge nasul trebuie să stăm acasă. Atât de simplu era! Și, desigur, nu în ultimul rând, nu au închis nici școlile, probabil pentru că, în ceea ce îi privește, viitorul țării e mai important decât epiderma gingașă a unor politicieni vremelnici. N.B.
Istoria își va aminti eroismul lui Anders Tegnell
Halvor Naess
După cum se știe, Suedia a gestionat pandemia de covid într-un mod diferit de restul lumii. Nu au existat închideri de activități economice sau școli și granițele naționale au fost menținute deschise. În timpul pandemiei, Anders Tegnell era epidemiolog de stat la Agenția de Sănătate Publică din Suedia (Folkhälsomyndigheten) și, fără a fi conducătorul ei de facto, a devenit interfața acesteia. Împreună cu jurnalista Fanny Härgestam, el a publicat o carte despre acea periodă, pe care vom încerca să o rezumăm pentru dvs.
În ceea ce privește sănătatea publică, Suedia este foarte diferită de alte țări, Folkhälsomyndigheten are o responsabilitate semnificativ mai mare și este de neconceput ca politicienii să decidă de capul lor cum trebuie să facă față unei pandemii. Totodată, spre deosebire de autoritățile de sănătate publică din alte țări, Folkhälsomyndigheten trebuie să aibă în vedere întregul, adică să dea importanță nu doar laturii epidemiologice, ci să se gândească foarte serios și la consecințele eventualelor măsuri care, conform legislației suedeze, trebuie să fie proporționale cu riscurile.
În februarie 2020, circa un milion de suedezi se aflau în vacanță, în Alpi, reprezentând un risc de infecție major la întoarcere, dar Folkhälsomyndigheten nu a vrut să-i constrângă la carantină deoarece, pe de o parte, pericolul nu a fost considerat suficient de mare și, pe de alta, Tegnell credea că suedezii vor face în în mod voluntar ceea ce trebuie făcut, lucru care, de altfel, se va dovedi adevărat.
Tegnell a înțeles imposibilitatea prevenireii răspândirii infecției. El scrie că testarea poate fi utilă măcar în faza inițială, scopul fiind acela de a rupe lanțurile de infecție, întârziind propagarea virusului un timp, astfel încât spitalele să se poată pregăti pentru un număr cât mai mare de internări. De asemenea, testarea oferă posibilitatea de a afla care este eficiența tratamentelor și care sunt grupele de risc.
Privind retrospectiv, Tegnell crede că este posibil ca măsurile să fi întârziat răspîndirea infecției cu câteva săptămâni, dar nu știe ce se poate face, în mod real, într-un timp atât de scurt… Din această perspectivă este deosebit de important ca restricțiile și măsurile luate să nu aibă consecințe sociale grave.
Tratarea adecvată a bolnavilor este întotdeauna mai importantă decât urmărirea infecției care devine oricum inutilă în momentul în care sunt infectați destui oameni.
Tegnell a fost sceptic cu privire la testarea în masă care a avut loc în Suedia și în alte țări, după ce infecția a devenit foarte răspândită. Nu a existat o discuție adecvată despre asta în Folkhälsomyndigheten. El crede că au existat motive politice pentru testarea extinsă și subliniază că un asemenea demers nu a figurat niciodată în vechile planuri privind o eventuală pandemie.
Pe plan internațional, presiunile făcute asupra testării în masă au fost colosale. Potrivit lui Tegnell, aceasta a devenit, pentru OMS o adevărată dogmă, așa că, după un timp a decis să renunțe la luptă. A fost o bătălie pe care nu a putut-o câștiga. Privind retrospectiv, este uimit că testarea a apărut ca o soluție la pandemie. Potrivit lui Tegnell, recomandarea făcută oamenilor, de a rămâne acasă atunci când au simptome, a întârziat raspândirea infecției în Suedia. Era important ca măsurile să nu distrugă funcționalitatea normală a societății.
Faptul că, în martie 2020, Danemarca și Norvegia au decis să închidă școlile a fost, pentru Tegnell un adevărat șoc. Conform informațiilor de la acea vreme, copiii nu răspândeau infecția decât într-o foarte mică măsură. În urmă cu câțiva ani, Tegnell fusese coautorul unui articol care analiza consecințele închiderii școlilor în timpul unei epidemii și concluzia a fost că efectele sunt limitate, în comparație cu consecințele negative ale unei asemenea măsuri.
Tegnell spune că lumea intrase în panică. El a încercat să informeze populația fără să o sperie, cooperarea benevolă fiind tipică muncii din sănătatea publică suedeză.
Suedia nu și-a închis niciodată granițele. Lumea depinde de comerțul internațional și de mișcarea oamenilor. Consecințele închiderii frontierelor ar fi fost enorme și se știa oricum că interdicțiile de călătorie au un impact mic, spre inexistent, asupra răspândirii infecției în timpul unei pandemii, scrie Tegnell.
Lockdown-ul nu a fost niciodată pomenit în legătură cu prevenirea răspândirii unei infecții și nici nu a fost folosit vreodată în vremurile moderne. Cu toate acestea, închiderile au fost vertiginos introduse într-o mulțime de țări. Principiul precauției, care nu există în Legea sănătății și a spitalelor, a fost folosit ca justificare.
Tegnell subliniază că principiul precauției poate fi interpretat în moduri diferite și, din punctul său de vedere, acesta sugera că măsurile nu trebuie să aibă costuri economice sau sociale excesive. Este prea simplu să îl aplici doar în ceea ce privește răspândirea infecției. Folkhälsomyndigheten a efectuat analize de impact cu privire la efectele și consecințele măsurilor, ceea ce puțini alții au mai făcut. Toate aceste probleme trebuiau rezolvate în mod responsabil.
Experiențele trecutului arătau că pandemiile sunt imposibil de oprit. Scopul său a fost să urmeze planurile deja existente, să mențină societatea cât mai funcțională și să asigure resurse suficiente pentru spitale. Faptul că Suedia a urmat planurile de pandemie din trecut a contrastat cu deciziile altor țări, care au investit unilateral în reducerea răspândirii infecției, indiferent cu ce preț. Noua Zeelandă, Australia, China și Corea de Sud sunt doar câteva exemple.Tegnell nu înțelege de ce unele țări au încercat, aparent, să scape complet de boală.
În Suedia s-a decis ca întrunirile să aibă maxim 500 de participanți. Tegnell scrie că nimeni nu știa care este plafonul rezonabil al numărului de participanți și admite că 500 era un număr arbitrar.
O întrebare importantă era aceea privitoare la rata mortalității. Din experiență, aceasta este supraestimată în faza incipientă a unei pandemii. Din China, se știa că riscurile cele mai mari erau ale celor în vârstă. Determinarea mortalității era importantă, dar dificilă. Diferite țări au avut modalități diferite de evaluare, iar în Suedia s-a decis înregistrarea mortalității în exces. Excesul de mortalitate generală mai fusese utilizat și înainte pentru determinarea mortalității gripei.
Înainte de pandemie, Folkhälsomyndigheten avea puțină experiență în ceea ce privește îngrijirea vârstnicilor, aceasta fiind o responsabilitate a municipalităților și a regiunilor. În 2020 au murit de covid în special cei internați în casele de bătrâni.
Tegnell subliniază că imunitatea de grup este un fenomen epidemiologic și nicidecum ”strategia” de care a fost acuzat. Termenul este folosit pentru a înțelege modul în care infecția se răspândește în populație. Imunitatea de grup apare atunci când, din cauza numărului mare de oameni deveniți imuni, boala nu se mai răspândește. El scrie că imunitatea de turmă se poate realiza rareori în lipsa vaccinării și nicio boală virală nu a dispărut, vreodată, de la sine. El subliniază că imunitatea la covid nu este niciodată perfectă și, prin urmare, imunitatea de turmă nu va fi obținută niciodată.
În Suedia, ca și în multe alte țări, conferințele de presă erau, în timpul pandemiei, zilnice. Tegnell crede că a fost excesiv și că numărul lor ar fi trebuit limitat la o singură dată pe săptămână. Cum era șeful departamentului care se ocupă de date și probleme epidemiologice, era firesc ca aceste conferințe de presă să îi revină.
Tegnell a fost sceptic cu privire la modelul de la Imperial College din Londra, pe care l-a studiat amănunțit. Acest model a fost probabil una din cauzele importante ale panicii care s-a răspândit în întreaga lume. Incertitudinea cu privire la diverse variabile nu este un simplu detaliu atunci când umează să fie calculate prognozele și poate duce la erori semnificative. Tegnell a văzut că unele cercuri academice credeau din toată inima în modelul Imperial College, în vreme ce altele, printre care și personalul Folkhälsomyndigheten erau sceptice.
Potrivit lui Tegnell, un model care, atunci când vine vorba despre contagiune, nu ține cont de numerele întunecate, este frivol. Există modele care privesc înainte, cum ar fi cel al Imperial College și modele retrospective. Ultimele încep din ultimele săptămâni și prevăd ceea ce se va întâmpla săptămâna viitoare. Folkhälsomyndigheten a folosit modele retrospective, dar acestea erau doar orientative și nu decideau niciodată introducerea de restricții.
Impresia lui Tegnell este că, de fapt, Comisia UE dorea ca toate țările uniunii să gestioneze pandemia în aproximativ același mod, folosindu-se de modele computerizate. Tegnel nu este de acord cu acest lucru și consideră că este foarte importantă cunoașterea propriei populații. Conform modelului Imperial College, în primăvara anului 2020, în Suedia, ar fi fost nevoie de 16000 de locuri de terapie intensivă, pe zi. In realitate, numărul maxim de pacienți/zi a fost 550. La început a existat temerea că Stokholmul nu ar avea suficientă capacitate de terapie intensivă și s-a decis construirea unui spital de campanie, care însă nu a fost folosit niciodată și a fost închis după câteva luni.
Folkhälsomyndigheten nu a dorit introducerea obligativității măștilor, deoarece nu existau dovezi științifice că acestea ar putea preveni infecția. În plus de asta, Tegnell se temea că masca ar putea da oamenilor un fals sentiment de siguranță și, prin urmare, ar neglija unele recomandări esențiale, cum ar fi să stea acasă atunci când au simptome. Nu existau dovezi științifice pentru acest sentiment de securitate, dar Folkhälsomyndigheten nu a dorit să își asume acest risc, cooperarea benevolă fiind un aspect esențial al gestionării pandemiei. Tegnell subliniază că suedezii trăiesc într-o societate liberă. Este cât se poate de limpede că, pentru el, acesta nu este un slogan, ci adevărul în care crede cu adevărat.
Se știa că infecția putea fi răspândită de persoanele care nu manifestau simptome dar și că aceasta a apărut în primul rând la persoane simptomatice. Întrucât scopul nu era eradicarea virusului, o imposibilitate, el a cerut persoanelor simptomatice să stea acasă, cu scopul de a preveni copleșirea spitalelor.
La sfârșitul primului val epidemic, Tegnell era conștient că vor exista valuri noi, a căror cauză s-ar putea datora unor mutații. În toamna lui 2020 a devenit însă destul de clar că virusul nu era la fel de contagios pe cât se credea, ceea ce a fost o veste bună și, totodată, una proastă. Putea însemna că măsurile luate în primăvara lui 2020 au avut efect, dar putea anunța și îmbolnăvirea unui număr mare de oameni în toamna lui 2020. În toamna lui 2020, Folkhälsomyndigheten a investit mai mult în măsuri locale. Ca și până acum, scopul principal a fost încetinirea ratei infecțiilor, astfel încât spitalele să nu fie copleșite.
Inițial Tegnell a crezut ca până la apariția unui vaccin vor trebui să treacă câțiva ani de zile. Și, după apariția vaccinurilor, datele venite din Israel dovedeau că acestea nu erau atât de eficiente pe cât s-ar fi crezut. În 2021, s-a văzut că infecția nu a putut fi oprită, totuși vaccinurile ofereau o bună protecție împtriva formelor grave ale bolii. Numărul de internați în unitățile de terapie intensivă a fost mai mic decât în 2020. Potrivit lui Tegnell a devenit clar că pacienții cu risc au nevoie de noi doze de vaccin, și că vaccinurile au reprezentat un punct de referință în managementul pandemiei.
Tegnell a demisionat din funcția de epidemiolog de stat în mai 2022. Ulterior, el a concluzionat că gestionarea Suediei, acțiunea prudentă și niciodată excesivă, au fost corecte. Ultimele studii arată că mortalitatea excesivă a Suediei este printre cele mai scăzute din Europa și în concordanță cu celelelte țări nordice, chiar dacă valul care a lovit Suedia în primăvara lui 2020 a fost mai puternic. Spitalele nu au fost copleșite. Iar studiile au arătat că școlile deschise nu au afectat răspândirea infecției.
Tegnell se teme că multe dintre consecințele pandemiei vor deveni evidente abia peste câțiva ani. Investigațiile privitoare la cancer au fost mai puțin deficitare în Suedia decât în alte țări. Pacienții cu boli cronice au încetat să mai meargă la controale și întrebarea este dacă nu cumva mulți dintre aceștia continuă să nu meargă. Mulți suferă de efecte secundare psihologice. În unele țări există o mortalitate excesivă pentru alte boli decât covid și închiderea școlilor a avut consecințe deosebit de grave pentru copii
Alte studii arată că persoanele care au murit de covid aveau oricum o speranță de viață scurtă. Potrivit lui Tegnell, datele din Suedia arată că, în Suedia, consecințele pandemiei sunt minime. Un raport al companiei de telecomunicații Telia arată că suedezii s-au deplasat mai puțin aproape în aceeași măsură ca cetățenii țărilor vecine, dar fără măsuri coercitive.
Țările sărace au avut de suferit cel mai mult de pe urma blocajelor, au crescut mult sărăcia și malnutriția. După redeschiderea școlilor, foarte mulți elevi au continuat să nu meargă la cursuri. În Uganda, unde pandemia a fost ușoară ca, de altfel, în majoritatea țărilor africane, școlile au fost închise timp de aproape doi ani. Numărul de adolescente însărcinate a crescut în Uganda cu 350%, iar violența domestică a afectat un sfert din gospodării, în timpul izolării.
Tegnell reflectă asupra acuzațiilor aduse Suediei, de a fi ales o strategie greșită. Cum s-ar putea pretinde că Suedia a ales bine, iar restul lumii greșit? El crede că răspunsul se află în politică. Gestionarea pandemiei era de o mare explozivitate politică și el consideră că multe guverne s-au simțit presate să acționeze pentru a proteja populația. El nu cunoaște motivul pentru care, în gestionarea pandemiei, a fost stabilită o abordare alb-negru.
Concluzii
În Suedia, măsurile au fost gestionate nu de politicieni, așa cum s-a întâmplat în aproape toate celelalte țări, ci de birocrații din Sănătatea publică. Un noroc în plus al Suediei a fost că acești birocrați, conduși de Tegnell, au fost personaje raționale, care și-au folosit propriile cunoștințe depre managementul epidemiilor și au evaluat efectele măsurilor antipandemice asupra societății, atât din punct de vedere economic, cât și social. O astfel de evaluare nu a fost făcută în alte țări.
Faptul că Suedia a fost capabilă să facă față criticilor copleșitoare, care veneau din toate părțile, este admirabil și se datorează pesemne în mare măsură caracterului puternic al lui Tegnell, înrădăcinat în știință și bun simț. Țara în care politicienii au avut cea mai mică influență asupra gestionării pandemiei s-a descurcat cel mai bine. Nu știu dacă, în cazul unei pandemii viitoare, politicienii ar trebui să abdice în favoarea birocraților de sănătate publică, dar, personal, cred că învățămintele pe care le putem trage din comportamentul Suediei sunt acelea privitoare la informația sobră și colaborarea voluntară a oamenilor, bazată pe încredere – factori decisivi în buna gestionare a unei pandemii.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
Halvor Naess este consultant superior al Departamentului de neurologie, Spitalul Universitar Haukeland, Bergen, Norvegia și profesor la Universitatea din Bergen. El este autorul sau coautorul a peste 200 de articole indexate PubMed, mai ales despre accident vasular cerebral și boli neurologice asociate. Începând cu martie 2020, a publicat multe articole, în ziare și pe saituri web norvegiene, care au criticat gestionarea pandemiei în Norvegia.
