„Am acordat diploma unui nebun sau unui geniu. Timpul va spune”.
Barcelona
Barcelona este capitala Cataloniei, o comunitate autonomă din nord-estul Spaniei. Este de asemenea al doilea cel mai mare oraș al Spaniei, după Madrid. Barcelona se află pe coasta Mediteranei, 160 km sud de lanțul muntos Pirinei, care reprezintă granița cu Franța. Populația orașului este de aproximativ 1,6 milioane, iar a zonei metropolitane de aproximativ 3 milioane.Barcelona a fost locul în care s-au desfășurat Jocurile Olimpice de vară din 1992. În vara lui 2004 Forumul Internațional al Culturii s-a desfășurat în acest oraș.
Legenda atribuie cartaginezilor întemeierea localității Barcino, în special lui Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal. Mai târziu, romanii au transformat orașul într-un castrum (o bază militară romană) centrat pe Mons Taber, un mic deal în apropierea locației primăriei din ziua de astăzi (Plaça de Sant Jaume). Această organizare este încă vizibilă și astăzi pe harta centrului istoric prin fragmentele rămase din zidurile romane. Rămășițe romane importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu d’Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerită de vizigoți în secolul al V-lea, de către mauri în secolul al VIII-lea, recucerită în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985.
Orașul a fost devastat după Republica Catalonă din 1640 – 1652 și în Războiul Spaniol de Succesiune din 1714. La începutul secolului al XX-lea, Barcelona a redevenit un centru cultural și politic după o reînviere a culturii catalone.
În același secol, în timpul Războiului Civil Spaniol, Barcelona a fost un refugiu al cauzei anarhiste, dar s-a predat forțelor Generalului Franco în 1939. În anii 1970, din nou, Barcelona a reînviat, devenind orașul prosper de azi, unul dintre cele mai prețuite orașe din Spania și Europa.
Barcelona oferă o oportunitate unică pentru turiști, de a se plimba de la rămășițele romane spre cetatea medievală, și spre orașul modern cu bulevardele sale deschise și toate intersecțiile lăsate largi de colțurile clădirilor tăiate în mod unic. Centrul istoric al orașului este aproape plat, în timp ce orașul modern se întinde spre dealurile înconjurătoare, având străzi ce cresc în altitudine, ce aduc aminte de San Francisco.
O trăsătură notabilă este La Rambla, o serie de bulevarde care pleacă din centrul orașului. La Rambla se termină în portul vechi, unde o statuie a lui Cristofor Columb indică spre mare. În apropiere se află Museu Marítim (Muzeul Maritim) care prezintă istoria vieții din Mediterană. Clădirea muzeului este fostul șantier naval, unde erau construite vasele ce navigau Mediterana. Vechiul port oferă felurite splendori, incluzând și cel mai mare Acvariu din zona mediterană.
Remarcabilă este moștenirea orașului de la arhitectul Antoni Gaudí, care a locuit și a lucrat la Barcelona, și care a lăsat lucrări faimoase ca Palau Güell, Parc Güell și imensa, dar încă neterminata biserică Sagrada Família, care este în construcție din 1882, fiind finanțată din bani publici ca și catedralele din Evul Mediu. Se așteaptă să fie terminată până în 2026. Despre acesta vom vorbi azi…
Vizite de artă includ muzeul Fundației Joan Miró, unde se găsesc mai multe picturi și sculpturi ale artistului, împreună cu lucrari si opere împrumutate de la alte muzee din lume. Există de asemenea un muzeu ce conține lucrări mai puțin cunoscute ale lui Pablo Picasso din tinerețea sa.
Pentru cei interesați de artă, Muzeul Național de Artă al Cataloniei merită vizitat. Conține picturi pe pereți din biserici și capele romanice din Catalonia, care au fost transferate muzeului. De asemenea un alt muzeu ce merită văzut este Muzeul de Artă Contemporană, nu doar pentru picturile și sculpturile sale, ci și pentru arhitectura sa, clădirea fiind proiectată de arhitectul american Richard Meier.
În districtele moderne ale orașului se află mai multe bulevarde pe care se află magazine ale unor companii internaționale de îmbrăcăminte, bijuterii, bunuri din piele și altele. Cel mai elegant bulevard este Passeig de Gràcia, unde se află două clădiri de ale lui Antoni Gaudí, Casa Milà (La Pedrera) și Casa Batlló.
Barcelona este vizitată anual de peste 5 milioane de turiști printre care si foarte multi romani.
Sursa : Wikipedia
Antoni Gaudí
Antoni Gaudí, numele la naștere, Antoni Placid Gaudí i Cornet (1852 – 1926) a fost un arhitect catalan faimos atât pentru stilul său unic cât și pentru proiectele sale puternic individualizate.Deși a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a creat un stil original absolut unic.
Antoni Placid Gaudí i Cornet s-a născut la 25 iunie 1852 la Reus, Catalonia, dar și-a realizat studiile și operele la Barcelona, în Catalonia.
Ca tânăr arhitect, Gaudi a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele gotice și remarcându-se prin originalitatea și fantezia sa.
El a fost susținut de către Eusebi Güell, un industriaș bogat, pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) – clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO, împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 și 1914).
În 1883 a început construcția unei catedrale dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família, catedrală finanțată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa, survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai).
Acest monument mai este și astăzi în lucru, finanțat din donații publice. Finisarea sa este preconizată pentru anul 2026.
Scurta biografie. Născut la Riudoms, un sat situat la 4 kilometri de Reus, provincia Tarragona, Antonio Gaudi este al cincelea și ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) și al Antòniei Cornet i Bertran (provenind și ea dintr-o familie de arămari). Această circumstanță îi influențează traiectoria profesională, după cum declară Gaudí însuși la bătrânețe. Arhitectul susține că a descoperit sensul spațiului în atelierul tatălui său, prin țevile ondulate pe care le manevra părintele său.
Gaudí nu se bucura de o sănătate prea solidă. Încă din copilărie, fusese diagnosticat cu reumatism. Problemele de sănătate îl împiedicau să se joace cu alți copii, însă îi prilejuiau numeroase plimbări, obicei pe care l-a păstrat până la sfârșitul vieții sale. Această imobilitate la care era condamnat a fost cea care i-a oferit ocazia de a-si dezvolta simțul observației și de a descoperi, cu o mare fascinație, marele spectacol al naturii, principala sursă de inspirație pentru decorațiunile tuturor operelor sale și pentru soluțiile numeroaselor probleme apărute în proiecte.
Un alt aspect important al copilăriei sale, menționat de numeroși autori, este originea sa tarragoneză. Tenacitatea, caracterul puternic și dificil reprezintă trăsături ale locuitorilor regiunii natale. Aceste calități i-au dat perseverența în proiectele sale atât de controversate, întrucât o mare parte a criticilor și clienților săi nu vedeau cu ochi buni originalitatea operelor lui.
Cât despre frații săi, doi au murit la vârste fragede, respectiv la 2 și 4 ani. Un alt frate mai mare, Francesc, a murit în anul 1876 din cauze necunoscute, puțin după ce obținuse diploma în medicină, moartea lui este urmată de cea a mamei. De asemenea, sora lui mai mare, Rosa, a decedat în anul 1879, lasându-și fiica în responsabilitatea lui Gaudí, singurul frate rămas în viață. Ca urmare a celor întâmplate, viitorul artist s-a mutat la Barcelona, împreună cu tatăl și nepoata sa. Tatăl său s-a stins din viață în anul 1906, la vârsta de 93 de ani, iar nepoata sa, având o sănătate precară, a murit la vârsta de 36 de ani.
Formare profesionala. La vârsta de 18 ani și-a început studiile ca arhitect la Barcelona .Din punct de vedere academic, Antoni Gaudí nu era un elev eminent, însă era un excelent desenator și multe din lucrările sale universitare demonstrau deja o creativitate ieșită din comun.
Iata cateva din desenele sale….
Gaudi găsea cele mai potrivite soluții la problemele de arhitecutră publicate în cărți și dovedea aceeași iscusință la începutul carierei sale (obligat să muncească pentru a se întreține, dar și pentru a învăța meseria), lucrând ca ucenic la diverși arhitecți pentru care a desenat și a plătit astfel studiile. A dezvoltat un gust pentru istorie, economie, geometrie, filozofie și estetică. Va fi un student mediu, dar nu unul nesemnificativ. Directorul său va avea această frază celebră la ceremonia de absolvire: „Am acordat diploma unui nebun sau unui geniu. Timpul va spune”.
Titlul de arhitect l-a obținut în 1878, un an important de altfel în viața sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societății Cooperative „Obrera Mataronese”; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; Manuel Vicens îi cere să proiecteze prima sa casă; îl întâlnește pe Eusebi Güell i Bacigalupi (1846-1918), care urmează să-i devină protector.
Desi, Gaudí participa la reuniuni catalane cu caracter anticlerical, deși dobândea pe zi ce trecea o mentalitate din ce în ce mai religioasă.
S-a intalnit cu Eusebi Güell i Bacigalupi, o intalnire providentiala pentru artist. Bogatul industriaș văzând una din vitrinele originale ale lui Gaudí, a fost fascinat de talentul tânarului artist. Dorind să-l cunoască, l-a invitat în casa lui și a început astfel o relație de sinceră prietenie și admirație, care a durat până la moartea bogătașului. Acesta i-a oferit arhitectului posibilitatea financiară de a realiza cele mai importante opere ale sale: Palatul Güell, Parcul Güell, Cripta Güell, Pavilionul Güell.
Sursa : Wikipedia- Broșura „Gaudí”, Editorial Escudo de Oro
Arhitect și designer, Antoni Gaudí a fost în fruntea mișcării Art Nouveau din Spania. Munca sa din Barcelona a dus la crearea unora dintre cele mai notabile repere ale orașului. Gaudí a fost un pionier în domeniul său folosind culoarea, textura și mișcarea în moduri neimaginate până acum. Lucrările sale, atât terminate, cât și neterminate, stau ca mărturie a geniului său.
Cea mai faimoasă lucrare a lui Gaudí este, fără îndoială, Sagrada Família . Bazilica nu este doar simbolul Barcelonei, ci și cel mai vizitat monument din Spania.
Lucrarile lui Gaudi in Barcelona
Fântâna Cascada la Parc de la Ciutadella
Nu în ultimul rând, este unul dintre primele proiecte ale lui Gaudí – fântâna situată în Parc de la Ciutadella, unul dintre cele mai faimoase parcuri din Barcelona. Cascada a fost proiectată de Josep Fontseré în 1881, special pentru expoziția universală din 1888, cu tânărul Gaudí ca asistent. Inspirația pentru Cascada a fost faimoasa Fântână Trevi din Roma, Italia.
Parcul de la Ciutadella ( „Parcul Cetății”) este un parc de la marginea de nord-est a Ciutat Vella , Barcelona , Catalonia , Spania . Timp de decenii după crearea sa la mijlocul secolului al XIX-lea, acest parc a fost singurul spațiu verde al orașului. Terenul de 70 de acri (280.000 m 2 ) include grădina zoologică a orașului Palau del Parlament de Catalunya , un mic lac, muzee și o fântână mare proiectată de Josep Fontserè. (cu contribuții ale tinerului Antoni Gaudí ).
Cascada este situată în colțul de nord al parcului, vizavi de lac. A fost inaugurat pentru prima dată în 1881, fără sculpturi sau detalii minuțioase și, prin urmare, a fost criticat de presă, după care acest arc de triumf a fost complet modificat prin adăugarea unei fântâni și a unor atribute minore, care au necesitat șase ani de construcție din 1882 până în 1888. , și de atunci a fost expusă la Expoziția Universală și până acum nu a fost reproiectată. A fost ridicat de Josep Fontsére și cu contributia lui Antoni Gaudí , care la acea vreme era încă un student necunoscut de arhitectură. Fontsére și-a propus să-l facă să semene vag cu Fontana di TreviRoma . Două clești enorme de crabi gigantici servesc drept scări pentru a accesa un mic podium situat în centrul monumentului. În fața ei a fost amplasată o sculptură (proiectată de Venanci Vallmitjana) a lui Venus stând pe o scoică deschisă. Întreaga cascadă este împărțită pe două niveluri.
Sursa : Wikipedia
Casa Vicens
Casa Vicens este o clădire modernistă situată în cartierul Gràcia din Barcelona . Este opera arhitectului Antoni Gaudí și este considerat a fi primul său proiect major. A fost construită între 1883 și 1885, deși Gaudí a întocmit planurile inițiale între 1878 și 1880. Lucrarea aparține stilului orientalist , deși interpretată în felul personal al lui Gaudí, cu o unicitate pe care numai el a știut să o adauge proiectelor sale. În această lucrare, și pentru prima dată, Gaudí a conturat câteva dintre resursele sale constructive care aveau să devină caracteristici obișnuite pe parcursul apariției modernismului. Lucrarea a fost larg discutată când a fost construită și a făcut furori în rândul publicului larg la acea vreme.
Casa Vicens
Perioada Eusebi Güell
Gaudi a fost mult timp asociat cu un industriaș bogat, Eusebi Güell. O adevărată prietenie, admirație reciprocă și o epocă de inflorire în economia țării au dat naștere unora dintre cele mai frumoase lucrări ale arhitectului: Finca Güell (1884-1887), Palatul Güell (1885-1889), Cripta Colonia Güell ( 1898-1915) și în cele din urmă Parcul Güell (1900-1914).
Palatul Güell -fatada
Construit între 1886 și 1888, Palau Güell a servit ca reședință de palat a familiei Güell. Este situat în Cartierul Gotic, chiar lângă populara La Rambla , care este una dintre cele mai bune zone pentru cazare din Barcelona .
Exteriorul prezintă o fațadă sobră care nu seamănă cu alte proiecte realizate de Gaudí, dar ne oferă totuși câteva indicii ale stilului său cu utilizarea intrării în arc parabolic și a figurilor de mozaic pe acoperiș.
Pe atunci, oaspeții intrau în casă cu trăsuri trase de cai prin porțile frontale de fier concepute special pentru arcul parabolic unic.
În timp ce exteriorul este destul de sobru, interiorul și acoperișul compensează lipsa elementelor „gaudice” de pe fațadă.
Livingul central are o cupola parabolica neobisnuita, iar tavanul lounge-ului este perforat de cercuri care, sub lumina zilei, dau tavanului aspectul de planetariu.
Parcul Güell
Casa Batlló
Casa Batlló este o clădire din centrul Barcelonei . A fost proiectat de Antoni Gaudí și este considerată una dintre capodoperele sale. O remodelare a unei case construite anterior, a fost reproiectată în 1904 de Gaudí și a fost renovată de mai multe ori după aceea. La proiectul de renovare au contribuit și asistenții lui Gaudí Domènec Sugrañes i Gras , Josep Canaleta și Joan Rubió .
Numele local al clădirii este Casa dels ossos (Casa Oaselor), deoarece are o calitate organică viscerală , scheletică . Este situat pe Passeig de Gràcia din cartierul Eixample și face parte dintr-un șir de case cunoscut sub numele de Illa de la Discòrdia (sau Mansana de la Discòrdia , „Blocul Discordiei”), care constă din patru clădiri după notele Arhitecții moderniști din Barcelona.
Ca tot ceea ce a proiectat Gaudí, Casa Batlló este identificabilă doar ca Modernism sau Art Nouveau în sensul cel mai larg. Parterul, în special, are tracerări neobișnuite , ferestre ovale neregulate și lucrări de piatră sculptată curgătoare. Există puține linii drepte, iar o mare parte a fațadei este decorată cu un mozaic colorat din plăci ceramice sparte ( trencadís ). Acoperișul este arcuit și a fost asemănat cu spatele unui dragon sau al unui dinozaur . O teorie comună despre clădire este că trăsătura rotunjită din stânga centrului, care se termină în vârf într-o turelă și cruce, reprezintă lancia Sfântului Gheorghe(sfântul patron al Cataloniei si al casei lui Gaudí), care a fost înfipt în spatele dragonului.
În 2005, Casa Batlló a devenit un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO printre celelalte lucrări ale lui Antoni Gaudí și este vizitată de oameni din întreaga lume.
Casa Batlló
Casa Milà
Casa Milà cunoscută popular sub numele de La Pedrera sau „Cariera de piatră”, o referire la aspectul său neconvențional, grosolan, este o clădire modernistă din Barcelona , Catalonia , Spania . A fost ultima reședință privată proiectată de arhitectul Antoni Gaudí și a fost construită între 1906 și 1912.
Clădirea a fost comandată în 1906 de către Pere Milà şi soţia sa Roser Segimon . La acea vreme, era controversată din cauza fațadei ondulate din piatră, a balcoanelor din fier forjat răsucite și proiectată de Josep Maria Jujol . Mai multe inovații structurale includ o fațadă de piatră autoportabilă și un etaj în plan liber, garaj subteran și terasa spectaculoasă de pe acoperiș.
Gaudí, un catolic și un devotat al Fecioarei Maria, a plănuit ca lucrarea Casa Milà să fie un simbol spiritual. Elementele religioase clare includ un fragment din Rozariul de pe cornișă și statuile planificate ale Mariei, în special Maica Domnului a Rozariului , și doi arhangheli , Sf. Mihail și Sf. Gavril .
Cu toate acestea, Casa Milà nu a fost construită în totalitate conform specificațiilor lui Gaudí. Guvernul local a ordonat demolarea elementelor care depășeau standardul de înălțime pentru oraș și a amendat Milàs pentru multe încălcări ale codurilor de construcție.
Casa Milà
După Semana Trágica , un izbucnire de anticlericalism în oraș, Milà a decis prudent să renunțe la statuile religioase. Gaudí s-a gândit să abandoneze proiectul, dar un preot l-a convins să continue.
Sursa : Wikipedia
Casa Milà – coridor
În 1984, a fost declarata Patrimoniu Mondial de către UNESCO . Din 2013 este sediul Fundației Catalunya La Pedrera care gestionează vizita la clădire, expoziții și alte activități culturale și educative la Casa Milà.
Recunoasterea.
La începutul secolului, Gaudi era un arhitect de renume, implicat în multe proiecte. În 1900, a primit premiul pentru cea mai bună clădire a anului pentru Casa Calvet (1898-1900). Casa Bellesguard, restaurarea Catedralei Santa Maria de Palma de Mallorca și două dintre cele mai emblematice lucrări ale acesteia, două case: Casa Batlló (1904-1906) și Casa Milà (1905-1907), sunt rezultatul unui deceniu de splendoare .
Săptămana viitoare vom intra in atelierul lui Antoni Gaudi si vom vedea cea mai importanta creatie a sa Sagrada Familia….
Rubrica realizată de Cezar Coraci
