În data de 13 August, pe site-ul Directiei Juridice din Ministerul Apărării, a fost publicat proiectul unei Hotărâri de Guvern, semnat de ministrul Ciucă, destinat a anula licitația începută în anul 2018 și de a desemna “Guvernul Statelor Unite” drept câștigător al programului pentru Achiziția bateriilor de coastă.
O formulare inedită, care însă, privită prin prisma legislației românești naște serioase semne de întrebare. Căci așa după cum am arătat, Bucureștiul, a scos în afara legii offsetul în așa zisele contracte “Guvern la Guvern”, motivarea, falsă de altfel, fiind ca “Guvernul american nu permite offsetul în achizițiile de tip LOA/FMS” pe baza căreia în România, MApN a introdus în legislație paragrafele care să le poată acorda derogare de la prevederile legislației de offset pentru acest tip de contracte :
Art. 61. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale este împuternicit să reprezinte Guvernul României pentru negocierea, semnarea şi derularea acordurilor sau contractelor privind asistența de securitate acordată de către guverne străine şi/sau organizații internaţionale.
(2) Achizițiile de produse, servicii şi/sau lucrări în cadrul acordurilor sau contractelor prevăzute la alin. (1) se desfășoară în conformitate cu procedurile specifice stabilite de guvernele străine şi/sau organizațiile internaţionale care acordă asistența de securitate.
(3) Produsele, serviciile şi/sau lucrările furnizate/prestate/ executate în cadrul acestor acorduri sau contracte sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranță națională, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 354/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceasta nouă Hotărâre de Guvern, escaladează metodele practicate până în prezent, de personalul din Ministerul Apărării pentru evitarea offsetului, care așa cum vom vedea a fost aplicat cu succces și în acest caz de…ați ghicit, tot Polonia. Polonia cu care, într-un interviu recent, ambasadorul român la Varșovia afirma că armata romana are un parteneriat strategic, care datează se pare de prin anii 2000. Total lipsit de conținut, în afara vizitelor și dezbaterilor protocolare, Polonia având o abordare total diferită de către România, folosind la maxim pârghia offsetului în negocierea obținerii unor condiții economice avantajoase.
In acest caz asa cum ne-a obișnuit și cum era și normal, Polonia a cooperat direct cu firma norvegiană Kongsberg, cea care a dezvoltat aceste rachete și care le comercializează pe piața locală și internațională, inclusiv în Statele Unite. Aceasta i-a permis să solicite și să obțină semnarea unui contract de offset consistent, la fel ca și în cazul celui obținut la achiziționarea sistemelor Patriot.
Ministerul Apărării din România vrea însă să achiziționeze sistemele de la firma Raytheon, care le integrează pentru piața americană, conform legislației americane ” buy american”, care cere ca un conținut de minim 50% din valoarea contractelor de achiziție să fie indigenizate. De fapt cca 70-75 % din sistem urmând, conform anunțului oficial, să fie furnizat de firma Kongsberg.
Vedem cum, în ciuda declarațiilor venite din partea ministrului Ciucă, a prim ministrului Orban, a ministrului Economiei, de susținere a industriei naționale, de revizuire a legislației, care să conducă conform afirmațiilor lui Orban, făcute recent la Craiova, cu ocazia mediatizării semnării unui contract de “modernizare” a bătrânelor avioane IAR-99 :
Odată cu acest program, obiectivul pe care îl urmărim este acela de a asigura dezvoltarea economică, de a dezvolta sau de a menţine capacităţi industriale, de a genera locuri de muncă, de a asigura transfer tehnologic, transfer de know-how, de asemenea, urmărim obiectivul de a obţine cât mai multe investiţii în cercetare, inovare, dezvoltare. Prin mecanismele gândite în cadrul contractelor pe care le vom face, de înzestrare, avem ca obiectiv clar stabilit acela de a crea cât mai multe locuri de muncă bine plătite pentru români. (…) Urmărim ca acest program de înzestrare şi alte programe ulterioare care vor veni, să permită un avans tehnologic important, care de asemenea să aibă efecte benefice şi pentru industria civilă, în mod evident”
Ludovic Orban-Prim Ministru
totul rămâne la nivel de declarații și se continuă pe linia pervertirii, evitării, anihilării offsetului, singura metodă de realizare a obiectivelor menționate mai sus.
NSM, cea mai bună rachetă antinavă din lume?
Sau cel putin așa pretinde firma Kongsberg, câștigătoarea recentei licitații, împreună cu firma Raytheon de echipare a noii clase de Littoral Combat Ship ( LCS). Afirmația pare să se sprijine exclusiv pe o pretinsă caracteristica “stealth”, datorată tipului de senzor de detecție a țintei folosit, de tip pasiv cu camera în infraroșu, spre deosebire de celelalte tipuri de rachete aflate pe piață, Boeing Harpoon Block 2 si MBDA Exocet Block 3 fiind cele mai cunoscute alături de RBS-15 Block 3 al firmei Saab, care folosesc radarul ca mijloc de localizare a țintei și de “homing”, odată aflate în faza terminală.
O analiză comparativă și o evaluare a performanțelor noii rachete ale firmei Kongberg ar fi prematură având în vedere puținătatea datelor existente. Ar fi deasemenea lipsita de obiect atâta vreme cât nu se cunoaște care este strategia de utilizare în luptă și care sunt tipurile de amenințări. Dacă ar fi să ne gândim la tipurile de nave din flota Mării Negre a Marinei ruse,se poate vedea că dacă luam corvetele de exemplu, atât cele din clasa Buyan cât și cele din clasa Karakurt, acestea vor fi echipate cu complementul radar Agat 5P-10-03 si CIWS-ul PANTSIR-M sau actualul Kahstan. O amenințare care poate fi neutralizată cu un număr suficient de salve pentru a satura apărarea acestora, diferențele între probabilitățile de distrugere Pk ale diferitelor tipuri de rachete, ducând în cele din urmă la costuri diferite necesare neutralizării fiecărui tip de amenințări.
Voi menționa însă câteva aspecte ciudate legate de licitațiile la care a participat această rachetă și pe care una a câștigat-o și cealaltă a pierdut-o.
În 2017, atât Boeing cât și Lockheed Martin decid să-și retragă ofertele pentru echiparea LCS-urilor. Lockheed Martin, cu LRASM-ul la 3 milioane de dolari bucata, ar fi fost o ofertă clară în afara competiției, atât ca preț cât și ca performanțe, fiind o rachetă cu o rază de acțiune de cca 500 km menită distrugerii unor ținte din categoria distrugătoarelor sau portavioanelor.
Surprinzătoare a fost însă decizia Boeing care deși cu un preț estimat a fi competitiv, 1.2 milioane de dolari, a decis să se retragă, acuzând Marina că ar fi schimbat specificația tehnică , pentru a scoate din ea criteriul de “all weather”. Ori, în acest caz, la fel ca și în cel polonez, există destule date și argumente științifice, pentru a contesta capabilitatea “all weather” a capului de căutare pasiv, în infraroșu al rachetei NSM ceea ce poate indica o preferință a Marinei pentru acest tip de rachetă care poate deveni un candidat pentru înlocuirea Harpoon-ului pe toate tipurile de nave…
Și dacă Boeing nu a contestat licitația, nu același lucru a făcut firma SAAB în cazul licitației din Polonia, care a contestat în instanță decizia comisiei de evaluare, contestație respinsă de Curtea poloneză pe baza datelor furnizate de firma norvegiană ?
Doar că în 2019 vine surpriza. Deși Patria, firma de stat finlandeză, deține 51 % din Kongberg Aerospace, NSM alături de Harpoon, Exocet, RBS-15 pierde o licitație extrem de dură chiar în Finlanda, câștigată de racheta Gabriel-V a firmei IAI, cea care seamănă ca două picături de apă cu AGM-84 Harpoon a firmei Boeing, fiind însă cu cca 30-40 % mai ieftina. Aceasta, ca și Harpoon-ul având un cap de căutare cu radar activ…..
Lecția poloneză
În Decembrie 2014 Polonia semna deja al doilea contract pentru achiziționarea unui nou batalion format din 6 aruncătoare, fiecare cu câte 4 canistre, 3 centre de comanda, 3 radare. Contractul era de valoare apropiată primului contract care inclusese și 48 de rachete (12+36) , 174 milioane de dolari, iar în paralel urma să fie implementată și componenta de offset semnată încă din 2010 odată cu suplimentarea primului contract de achiziție. Aceasta urma să includă pe lângă stabilirea unui centru de întreținere și transferul fabricării, de rachete așa cum vom vedea în continuare, la momentul respectiv fiind doar menționată de Președintele Kongberg, Harald Annenstad, drept o “expansiune într-o arie tehnologica mai largă.”
Făcând socoteala însă, vedem ca muniția ar fi fost total insuficientă, după o salvă, două, camioanele Jelcz, pe care erau încărcate lansatoarele ramânându-le doar alternativa de a face stânga-mprejur și de a o lua la sănătoasa. Așa cum le va rămâne bateriilor românești de Patriot, Himars si NSM, dacă bugetul statului român nu-și va desface larg baierele să cumpere sutele și în cazul HIMARS-ului miile de rachete necesare purtării unui război în caz de nevoie.
Deloc surprinzător, după anunțul privind transferul de tehnologie și stabilirea unei fabrice de rachete SkyCeptor în Polonia, pentru sistemele Wisla-Patriot, Ministrul Apărării Polonez, Mariusz Blaszczak anunța în cursul unei ceremonii desfășurate în urma cu un an, începerea lucrărilor la nou fabrica destinată fabricării rachetelor NSM, de către firma poloneza WZE, aceiași care urmează să fabrice și rachetele Skyceptor.
De menționat că încă de la primul contract încheiat în 2008, sistemul polonez a inclus radarul TRS-15C 3D, fabricat de firma poloneza PIT RADWAR, aparținând de concernul polonez BUmar care a fost inclus în numeroase program de offset.
România, repetenta “clasei”
“You will not find it difficult to prove that battles, campaigns, and even wars have been won or lost primarily because of logistics.“
Dwight D. Eisenhower
Cu excepția “all weather capability” față de care am îndoieli, este posibil ca racheta NSM să aibe o probabilitate de distrugere a țintei mai mare decât rachetele competitoare. Finlandezii însă au ajuns la o concluzie diferită.
Însă în cele din urmă nu este un concurs de genul “bradul meu e mai frumos împodobit ca al tău”. Este o problemă de câte salve e nevoie pentru a lovi țintele și a le anihila. Care se traduce într-o problemă de logistică. Câte baterii și mai ales câte rachete poți să furnizezi acestora. Dacă e numai pentru o salvă, două, sau dacă probabilitatea de supraviețuire în cazul unui atac surpriză sau prin saturație este foarte redusă și în adâncime nu ai rezerve, este game over.
România a preferat să cumpere “de pe raft”. Fără programe de cooperare, industrializare, transfer de tehnologie, fără a fabrica “muniția” respectiv rachetele pe plan local. Fără implicarea industriei autohtone s-au pierdut surse de venit care să asigure viabilitatea economică și ceea ce militarii numesc “securitatea aprovizionării” care s-a văzut cât este de importantă în confruntarea cu o amenințare reala cum este recenta pandemie cu COVID-19. Atunci când mai mult ca oricând trebuie să te bazezi pe resursele proprii, altfel nu iți va veni nimeni în ajutor în timp util. Cum a spus Foreign Office-ul in ’45 despre celebrul aranjament de la Ialta, “am cedat ceea ce nu aveam” referindu-se la România.
Este de notorietate că sistemele și tehnica militara ajung să fie perimate tehnologic la intervale tot mai scurte de timp. Este ceea ce am văzut la achiziția sistemelor Patriot, și vom vedea curând când mă voi referi la costisitoarele achiziții de sisteme Spike.
Sunt motive pentru care toate țările, inclusiv Statele Unite, Germania sau Franța, insistă pe implicarea industriei naționale. Iar cele mici pe utilizarea offsetului pe care până nu demult, mijlocul anilor 90, inclusiv țări ca Franța l-au folosit intens.
Dintre toate, doar România este altfel și ceea ce deja are un impact negativ asupra capacității de a menține volumul achizițiilor, a satisfacerii nevoilor diverselor categorii de forțe, și care va genera o rămânere în urmă tot mai accentuată, în pofida unui efort inițial considerabil care însă nu se regăsește și în creșterea capacității economice a industriei proprii, atât cea de apărare cât și industriile cu un caracter dual.
Iar acest lucru nu poate sa aibă decât un impact negativ asupra capacității de apărare și a securității și suveranității României.
(4) https://www.raytheonmissilesanddefense.com/news/feature/missile-us-navy
(8) PGZ-WZE SA –https://www.wze.com.pl/systemyrakietowe/
Poza coperta : Lansator NSM cu racheta Kongsberg-NSM instalat pe sasiu Jelcz
