Vasili Kandinski ( 1866 – 1944) este un pictor de origine rusă, asociat cu mișcările artistice ale expresionismului și ulterior cu Bauhaus.
Viața și Opera
S-a născut pe 4 decembrie 1866, într-o familie de burghezi bogați și moderni din Moscova. Kandinsky făcea parte dintr-o familie bună, multiculturală, educată, înstărită și pasionată de călătorii. Străbunica pe linie maternă fusese o prințesă mongolă, iar tatăl său era originar din Kyakhta, un oraș siberian aflat în apropierea graniței chineze. Încă din copilărie, a fost familiarizat cu arta europeană, călătorind destul de des la Veneția, Roma, Florența, în Caucaz și Peninsula Crimeea.
În 1871, familia Kandinski părăsește Moscova și se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Vasili începe să ia lecții de pian și violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic și studiază desenul. În 1882, la vârsta de 26 ani se însoară cu verișoara lui, Anna Semiakina. În anul 1885, se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile facultății de drept și apoi lucrează ca profesor la facultate.
După absolvirea facultății și obținerea unei diplome de doctorat, Kandinsky a fost angajat pe un post de director al secției fotografice a unei tipografii din Moscova, iar în 1896, a refuzat oferta de a prelua o catedră de jurisprudență la Universitatea din Dorpat (mai târziu numită Tartu), în Estonia, preferând să plece Germania și să se dedice picturii.
În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri. După ce sosește în Germania, în decembrie 1896, începe să studieze între 1897 – 1899 la o școală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855 – 1905).
Înalt, purtând ochelari cu rame groase, îmbrăcat impecabil, Kandinsky avea o atitudine care impresiona. Părea că privește universul de sus. Și semăna, potrivit cunoscuților, cu un diplomat, om de știință și un prinț mongol. Toți aceștia la un loc. Dar era, pentru moment, doar un student care studia artele la o școală privată din München, școală condusă de pictorul realist Anton Azbé. Doi ani de studiu sub îndrumarea lui Azbé au fost urmați de un an de lucru individual și apoi de înscrierea la Academia din München în clasa lui Franz von Stuck. În 1900 a absolvit, cu diplomă, academia de arte, câștigându-și poziția, încet încet, de artist profesionist competent. În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase.
În primăvara anului 1901, înființează grupul „Phalanx„. Această societate, născută în spiritul opoziției față de academismul omnipotent și omniprezent în artă, organizează în cursul celor patru ani de existență un număr de 12 expoziții care luau apărarea curentelor cele mai novatoare. „Phalanx” își deschide propria școala, la care Kandinski devine profesor de desen și pictură.
În 1902 se îndrăgostește de una dintre elevele sale, Gabriele Münter (1877–1962).
Gabriele Munter,1905
Kochel – Gabriele Munter
Kochel – Gabriele Munter
În 1903, la Moscova, a avut prima sa expoziție personală, urmată în 1904 de alte două expoziții în Polonia. Între 1903 și 1908 a călătorit mult, din Olanda până în sudul Tunisiei și de la Paris înapoi în Rusia, oprindu-se pentru șederi de câteva luni la Kairouan (Tunisia), Rapallo (Italia), Dresda, Sèvres, suburbia pariziană, și Berlin. Iată urmarea…
Viața colorată – 1907 –
Sunet alb – 1908
Vedere din Murnau, 1908
În luna ianuarie 1909, Kandinski înființează împreună cu prietenii săi Neue Kunstlervereinigung (Noua Societate Artistică). Precum toți artiștii avangardiști, și ei sunt animați de același nonconformism față de arta oficială. Kandinsky este din ce în ce mai aproape de expresionism…
Peisaj de iarnă , 1909
Vedere din Murnau către calea ferată, biserică și castel – 1909
Case la Murnau,1909
În pictura lui Kandinsky apar accente suprarealiste…
Studiu pentru improvizație 3 – 1909
Murnau cu biserică II
Peisaj cu fabrică , 1910
Organizează expoziții care prezintă – pe lângă lucrările membrilor societății – operele unora dintre cele mai marcante personalități ale lumii artistice ale momentului: Picasso, Braque, Derain și alții. Aceste manifestări declanșează un scandal de proporții nu numai în rândul publicului, dar și în cercul criticilor.
Tânărul pictor Franz Marc va fi alături de Kandinski, ca unul dintre fondatorii noului grup Der Blaue Reiter (Călărețul Albastru), care apare la München în anul 1911. Despre Der Blaue Reiter , am mai vorbit…Vă amintiți ?
Der Blaue Reiter (Călărețul Albastru) a fost un nume dat de Wassily Kandinsky și Franz Marc activităților lor expoziționale și de publicare, în care ambii artiști au acționat ca unici editori ai almanahului cu același nume, publicat pentru prima dată la mijlocul lunii mai 1912. Echipa editorială a organizat două expoziții la München , în 1911 și 1912, pentru a-și demonstra ideile teoretice de artă prin intermediul operelor de artă expuse. Acestea au fost urmate de expoziții itinerante în orașe germane și europene. Der Blaue Reiter s-a desființat la începutul Primului Război Mondial , în 1914.
Franz Marc – Calul albastru , 1911
Se consideră că artiștii asociați cu grupul „Călărețul Albastru” au fost pionieri importanți ai artei moderne din secolul al XX-lea; au format o rețea laxă de relații, dar nu un grup de artiști în sens strict, precum „Die Brücke” din Dresda. Opera acestor artiști este considerată parte a expresionismului german .
Kandinsky se îndreaptă încet către suprarealism…dar, vom vedea perioada suprarealistă în articolul următor…
Rubrică realizată de Cezar Corâci – membru UZPR
