”Cu cât minți și trădezi mai mult și mai bine, cu atât ai mai multe șanse de a fi promovat”, a spus James Angleton, înainte de a muri.
Am respins, ani de-a rândul, teoria unei conspirații menite să-l ucidă pe JFK, deoarece păstrarea unui asemenea secret mi se părea cvasi imposibilă.
”Cineva ar fi vorbit până acum” – i-am spus la un moment dat unei rude care citise o mulțime de cărți pe acestă temă. ”Am fi avut măcar o mărturisire pe patul de moarte… Ceva… ”
La acea vreme nu realizam că asemenea mărturisiri nu au lipsit, totuși, fiind făcute chiar de către oameni din cadrul guvernului SUA. Cum ar fi, de exemplu, E. Howard Hunt (1918-2007), un spion legendar al CIA și unul dintre cei ”trei vagabonzi” care fuseseră fotografiați în preajma depozitului de cărți al școlii din Texas, în ziua asasinării lui Kennedy.
Cu puțin înainte de moartea sa, el a susținut într-un interviu publicat de Rolling Stone (2007) că CIA și mafia l-au ucis pe Kennedy și că printre complotiști se aflau Lyndon Johnson și ofițerul CIA Bill Harvey (așa numitul James Bond al Americii).
Îmi amintesc vag că am citit despre spovedania lui Hunt făcută pe patul de moarte, care oferea detalii ce nu fuseseră incluse în cartea sa de memorii, American Spy: My Secret History in the CIA, Watergate, and Beyond.
Mi-am propus ca în viitor să investighez toate alegațiile lui Hunt dar, înainte de asta, mă voi opri la o mărturisire pe care nu am mai auzit-o niciodată până acum.
James Jesus Angleton (1917-1987) a fost șeful de contrainformații al CIA și mâna dreaptă a directorului Allen Dulles. El a păzit cu strășnicie, ani de zile, secretele lui Dulles dar, simțindu-și sfârșitul tot mai aproape, a început, încetul cu încetul, să se elibereze, făcând destăinuiri neașteptate. Cea mai înfricoșătoare dintre acestea fiind descrierea atmosferei ce domnea în temuta instituție.
”Cu cât ai mințit mai bine și cu cât ai trădat mai mult, cu atât ai mai multe șanse de a fi promovat”, a spus Angleton, conform cărții lui Joseph Trento, The Secret History of the CIA. ”În afara duplicității, singurul lucru pe care îl aveau în comun era setea de putere absolută. Am făptuit lucruri pe care, privind în urmă, le regret. Dar am făcut parte din asta, și mi-a plăcut să fiu acolo.”
Care anume erau acele ”lucruri” la care se referea Angleton, nu este clar, dar David Talbot subliniază, în cartea sa, The Devil’s Chessboard, că printre obiectele stranii găsite după moartea lui, într-un seif, s-au numărat câteva ”fișiere legate atât de asasinarea lui Kennedy cât și de niște fotografii dezgustătoare de la autopsie, despre care se spunea că fuseseră arse imediat.”
Să fi fost vorba de niște ”suveniruri”, așa cum au susținut unii? Poate. Nu știm. Ceea ce știm este că anumiți bărbați din CIA îl urau pe Kennedy, care își exprimase dorința de sfărâma Agenția într-o mie de bucăți, spulberându-le în bătaia vântului.”
Dacă unii dintre ei au decis să se dispenseze de președinte, în numele unui ”bine mai mare”, rămâne deocamdată un mister. (De altfel CIA refuză să desecretizeze toate documentele legate de asasinarea lui). Dar muribundul Jim Angleton ne-a dat un indiciu despre ce fel de indivizi sunt avansați și urcă tot mai sus în aparatul de informații al SUA.
”Dacă te aflai cu ei în aceeași cameră, înțelegeai că ești într-un loc plin cu oameni despre care trebuia să fii sigur că vor ajunge, pe bună dreptate, în iad”, a spus Angleton. ”Cred că mă voi întâlni cu ei acolo, cât de curând.”
Jon Miltimore este directorul Fundației pentru Educație Economică (FEE). Scrierile au făcut obiectul unor articole de vânzare în Time, The Wall Street Journal, CNN, Forbes, Fox News și Star Tribune. Semnatura lui se regăsește în Newsweek, The Washington Times, MSN. Com, The Washington Examiner, The Daily Caller, The Federalist, The Epoch Times etc.
Traducere și adaptare: Nedeea Burcă
Sursa: aici
