Radu Minea (Liderul Federaţiei Sindicatelor din Cercetare-Proiectare) : Domnule, asta sunt bijuteriile coroanei. Unde mai sunt institutele noastre?
Și până în cele din urmă?
M-am dus la domnul fost ministru Hurduc și i-am cerut: Domnule, hai să discutăm despre asta. Mi-a acordat o audiență de 20 de minute. Și i-am spus: Domnule, eu cred că nu înțelegeți prea bine, eu sunt partener social, nu sunt un petent care vine la d-ta.. Eu nu-ți cer nimic să-mi dai, eu îți cer să respecți legea! A mai ținut vreo două săptămâni, trei săptămâni..Acuma, suntem în martie, nu? Azi se pare că a apărut. Dar actul adițional conține iarăși niște… Deci, eu nefiind bugetar, eu îmi negociez salariile. Ei acuma vin și spun: Nu, nu mă interesează cum îți negociezi tu salariile, tu trebuie să fii cu salarizarea de la bugetari. Păi cum să fiu cu salarizarea de la bugetari? Dacă sunt cu slarizarea de la bugetari, nu e nicio problemă și dă-mi salariul indiferent dacă fac sau nu fac ceva. Că atunci sunt bugetar. Dar eu dacă nu sunt bugetar… Când ați făcut contractul cu Bechtel, că tot bani de la buget sunt, și se face autostrada, i-ați impus cum sa fie salarizarea sau ceva? I-ați lăsat și ați semnat contractul. De ce ? Dar eu, cu contract de finanțare, acuma îmi pui. N-am voie să depășesc 50%, care sunt cheltuielile de regie . Cheltuielile de regie ale unui institut de cercetare pot să fie mult mai mari și sunt mult mai mari de asta, nu 50%. Păi restul de unde îl suport? Doi, nu-ți dau nici salarizarea, dacă nu o faci după legea bugetarilor. Deci absolut incredibil, plus că aceste lucruri se schimbă în timpul jocului. Deci eu am un contract pe patru ani, în fiecare an îmi schimbi regulie și îmi mai bagi un codicil acolo, foarte interesant: se va plăti în limita alocațiilor bugetare.
Toate aceste economii pe care guvernele le fac la cercetare și la investiții, se pare că sunt de fapt un fel de a ne scumpi la tărâțe, așa cum zice românul. Totuși, încotro se îndreaptă cercetarea și economia românească?
Dacă ar fi să mă iau, că suntem țară europeană… Am și avut o discuție la Ministerul mediului de Afaceri , toată Europa a pornit pe reindustrializare. Cu cine să facem reindustrializarea? Cu cine a mai rămas? Institutele naționale care au dispărut, cum este IPM Ploiești? Deci institutul care a făcut sondele, platformele marine, care a făcut instalatii de foraj de înaltă performanță, care nu mai există? Iar ministrul nici nu știa și acuma bănuiesc că directorul sau secretarul de stat care se va ocupa de asta nu știe, că l-am și verificat. Nu știe nici măcar care sunt ultimele acte normative care au fost emise de minister… Mi-a spus că sunt pe agenda dumnealui, or ele sunt publicate din iulie anul trecut.
Acum câtva timp am avut o discuție cu regretatul academician Giurăscu care mi-a spus că intenționează să scrie o carte despre cum a dispărut industria românească. I-am spus că dacă se va uita în execuțiile bugetare, produsul intern brut pe ultimii ani, o sa vadă că rămâne totuși principala ramură a economiei și că probabil impresia pe care o are se datorește dispariției mărcilor și a produselor finite, pentru că industria românească atât cât mai există, a devenit o industrie care produce subansamble… intermediari… Oare acest lucru nu se datorește tocmai lipsei cercetării, a dezvoltării de tehnologii noi, de produse noi?
Normal că se face, fiindcă eu mă refer la un domeniu foarte sensibil și drag nouă, ca români, domeniul nuclear. Deci centrala de la Cernavodă, componente ale Centralei, au fost făcute de firme românești care erau acreditate cu AQ4, deci cel mai înalt grad de calitate, care mergeau după normele americane. Deci era fabrica de rulmenți, era fabrică de țevi, fabrica de teci pentru… care toate erau.
Unde mai sunt acum? Institutele de cercetare au devenit… Așa cum au venit patru domni o dată la noi, la Biroul Executiv al Federației, să ne propună să facem un târg cu privatizarea institutelor. Adică, noi să fim de acord și să îi convingem pe liderii noștri să accepte metoda MEBO, și ei avansează banii… și pe urmă vedem cum facem… S-a spus când a apărut privatizarea Institutelor de cercetare: Domnule, asta sunt bijuteriile coroanei. Unde mai sunt institutele noastre?
Proiecte imobiliare…
Alea. Și mall-uri, și așa mai deaprte. Ce facem cu ele? La Brașov era un institut de cercetări care era formidabil pentru construcții… aveau brevete, mori de ciment. L-au privatizat. MEBO. Nu sindicatul a fost de acord. Și s-au dus. Unde se duc arhivele care sunt? Mă întreb unde se duce arhiva ISPIF-ului, care are prospecțiuni pe toată zona țării, că s-au făcut irigațiile… și multe altele… Unde se duc aceste arhive? Unde se duce arhiva de la Ploiești, pe care dl. Ministru o și pierduse, nu mai era?… Vă spun eu unde este, este detașat total la IPCA, asta ca să salvăm niște oameni la momentul respectiv, că doreau să-și dea foc în fața primăriei din Ploiești… și m-am dus o lună de zile am stat tot timpul cu ei acolo ca să nu facă vreo tâmpenie. Câți au mai rămas? Mai nimeni. Asta este din păcate. Avem în domeniul aeronautic ( Citește și https://vocearomanului.ro/romania-a-devenit-membru-esa-european-space-agency-si-odata-cu-paticiparea-la-esa-e-evident-ca-avem-partea-noastra-de-integrare-in-programele-spatiale-europene-avem-componente-in-diversi-sateliti) avem o conducere care își face treaba, toată lumea vine, și de la ruși, și de la nemți și de la Airbus, toți vin să le facă câte ceva, fiindcă s-au dezvoltat, dar sunt niște rarități. Ceilalți se zbat în situația actuală. Și toată lumea întreabă… Măcar fărâma aia de program nucleu ca să pot să ies din început de an și să intru, că pe urmă particip și la alte competiții… competiții interne? Mi-a spus foarte degajat dl. secretar de stat numit proaspăt acuma, și care ar trebui să cunoască , că o să încercăm prin luna decembrie să deschidem un program, pentru tineri… Zic care tineri ? La ce să vină?
Sunteți membru al plenului CES. După cunoștința mea, CES ar trebui să aibă și dezbateri legate de programe strategice de dezvoltare a României. Credeți că CES s-ar putea implica într-un program de dezvoltare a cercetării și eventual, de retehnologizare a econnomiei românești?
Eu zic că s-ar putea. Și zic că am avea suficiente motive să facem. Dar, din păcate până acum, nu s-a făcut niciun demers din acesta, pentru un subiect de interes pe care noi să-l facem. Activitatea ne este mai mult decât încărcată cu proiecte de acte normative, de exemplu, la ultimele ședințe ale CES am avut în medie cam 60 de acte normative de discutat. Or, dacă le faci serios, 60 de acte normative însemnă ceva…. majoritatea inițiative parlamentare, pentru că fiind acuma în preajma alegerilor fiecare vrea să scoată câte ceva plus…
Nu credeți că soluția ar fi totuși aceea de a deveni pro-activi în loc de reactivi, așa cum dorește Guvernul să fiți?
Noi am fost tot timpul pro-activi.Noi, cel puțin, federația. Vreau să vă spun că am stat în fața Guvernului să vorbesc cu d-na Prim Ministru. Vreau să vă spun că acum, la începutul anului acesta am stat aproape trei săptămâni în fața guvernului ca să vorbesc cu domnul prim ministru. În sfârșit, nu știu prin ce miracol, am avut o discuție informală cu dumnealui, de aia am și ridicat pichetul din fața guvernului… N-am făcut cu tobe, n-am făcut cu vuvuzele, am stat acolo liniștiți, să ne vadă Și a rămas că o să avem o întâlnire oficială. Deci în cea informală eu i-am spus clar și i-am dus documentele pe care le avem, care sigur nu ajunseseră la dumnealui. M-am convins si s-a convins de chestia asta, că se uitaseră într-un sertar. Și așteptam azi mâine să stabilim. Pentru discuția de acolo noi avem o listă de revendicări, care este foarte clară, care înseamnă revenirea la minister… Dacă nu se poate, dar eu zic că se poate acest lucru… Revenirea la Ministerul Cercetării, curățarea personalului de acolo, fiindcă este o mafie care servește anumite interese, respectarea Cartei europene a cercetătorului, cercetarea să fie condusă de cercetător, nu de cei care o fac ca un hobby, cum sunt domnii din mediul universitar, care sunt profesori… Noi suntem destul de mari să ne ținem pe picioarele noastre fără nici un fel de probleme și respectarea domeniului nostru. Deci, suntem cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, inovare.
Partea I
Radu Minea (Liderul Federaţiei Sindicatelor din Cercetare-Proiectare) : Din 2000 până în anul de grație 2020, nu s-a depășit alocarea a 0,4% din PIB pentru cercetare și tot timpul s-a amânat respectarea angajamentului.
Domnule Radu Minea, reprezentați un domeniu care ar trebui să fie stategic în România, domeniul cercetării. În ce stadiu se află cercetarea științifică de la noi în anul 2020?
Ar fi bine să pot să vorbesc despre lucruri pozitive. Din păcate e, așa cum ați spus, nu doar domeniu stategic ci, în strategia de securitate națională, este prevăzut ca un domeniu de vulnerabilitate din punct de vedere al securității naționale. După ce acest domeniu care a beneficiat după ’89 de un Minister al Cercetării și Tehnologiei, care s-a desființat, a fost o Agenție, pe urmă guvernul Nastase părea că înțelesese, la vremea respectivă, necesitatea de a ne întoarce iarăși la Minister. Am dispărut complet în 2012, după ce Guvernul Ponta a desființat și Agenția și Autoritatea și a făcut o direcție în cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Avem, încă din 2000, documentul înaintat pentru pre-aderare la Uniunea Europeană, că se vor aloca fonduri de 1% din PIB pentru cercetare. Din 2000 până în anul de grație 2020, nu s-a depășit 0,4% din PIB și tot timpul s-a amânat respectarea angajamentului. După ce, în 2017, totuși ne-am întors la Ministerul Cercetării și Inovării, am constatat aceeași încercare de a lovi domeniul și în oameni. Am ajuns ca din 170 000 de salariați în cercetare, din care 60 000 cercetători atestați, în anul de grație 2019, conform Institutului Național de statistică, pe care l-am solicitat pentru ca să putem obține reprezentativitatea Federației, avem aproximativ 14 500 de salariați în cercetare. Dacă din aceștia mai scădem vreo 2000 și ceva de salariați, care reprezintă institutele de cercetare ale Academiei, vedem câți mai sunt în celelalte structuri. Vorbesc despre institute naționale de cercetare, instituții publice, unitați de cercetare-dezvoltare. În aceste condiții, mă întreb ce se urmărește, că eu din discuțiile pe care le-am avut, un domn premier mi-a spus că: dom’le, eu când mă întîlnesc cu d-ta, cred că vorbesc cu un ziarist. Mă uit, păi dvs. nu scrieți decât articole, ăștia din cercetare. Și i-am explicat d-lui prim ministru că astea sunt obligațiile pe care ni le dă prin contractul de finanțare, ce trebuie să facem. Că nimeni nu vrea nimic propriu zis concret, și trebuie să fie articole și citări, și după asta ne evaluează și atunci eu trebuie să fac, ca să pot să-mi iau banii…
Ca și în învățământul superior
Da. Tocmai pentru ca să se facă această suprapunere, că cercetarea… și aici este o aberație care apare în legea 1/2011 a învățământului superior, în care se spune negru pe alb, la Anexă, punctul 13 l-am învățat pe dinafară, că cercetarea științifică universitară înglobează cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică, creația artistică deosebită și performanțele sportive deosebite. Deci Anexa cu denumirile și definițiile. Am spus-o tuturor. Mai există 190 și 192, unde se vorbește de universități, acolo am avut altă surpriză, am aflat că universitatea nu este un loc de educație, este un loc de cercetare și educație, sau de cercetare avansată.
Normele de promovare în învățământul superior acum sunt bazate în proporție de 90% pe cercetare și nu pe activitatea didactică, ceea ce e discutabil.
În anii ’90, ’91, ’92 la noi pe platformă, la Măgurele, în contractul colectiv de muncă era prevăzut ca studenții din ultimii ani să vină să lucreze în laboratoare, pe teme pe care puteau să-și susțină lucrarea de licență.
Așa cum se întâmplă peste tot.
Dar nu-mi spui mie că poți să faci într-o facultate ceea ce faci într-un Institut.
Nu poți pentru că nu ai nici măcar baza materială.
Și baza materială a fost furată de dl Andrei Marga, și de d-na Ecaterina Andronescu. În ’90, noi am primit de la Banca Mondială o sumă foarte mare de bani, care era destinată cercetării, fără obligația de a o returna… Au cerut dumnealor să fie destinată cercetării universitare. Și fiindcă cercetarea universitară era sublimă, dar nu exista, că de aia s-au făcut platformele, cum e platforma Măgurele, atunci dl Marga, în caietul 13, că așa strângea dumnealui actele normative, a înființat cercetarea științifică universitară. Deci în caietul 13 sunt toate ordinele, și tot ce-a făcut, pentru ca toți banii aceia să se ghideze către universități. Și apoi am ajuns în anul 2000, când d-na Andronescu a dat o hotărâre de guvern că se mai prelungește termenul, că n-a apucat să consume toți banii, și mai avea nevoie. Dar la institutele de cercetare nu s-a dat un ban. Fiindcă nu erau universitari. Acuma ne-am pomenit în 2020, și am înaintat d-lui prim ministru sau președinte al PNL, d-lui Orban, i-am înaintat o notă… Când am văzut că se comasează, iar Ministerul Educației cu Ministerul Cercetării. Și i-am spus că este absolut aberant acest lucru, că putea să comaseze Ministerul Educației cu Ministerul Tineretului și Sportului, dar cercetarea e complet altceva. Ministrului dinainte, dl Hurduc i-am spus: Domnule, există manualul Frascati, care stă la baza tuturor normelor făcute de UE, în care sunt definiții, și sunt definiții clare. Am răspunsul, l-am înaintat și d-nei Prim Ministru Dăncilă… Mi s-a trimis un răspuns semnat de dl. Hurduc, în care mi-a spus că există manualul Frascati, care a fost reactualizat în 2015, atenție, dar că definițiile sunt… în limba franceză și engleză , nu sunt traduse în limba română. Și ca atare nu le poate aplica. I-am atras atenția și d-lui Orban că există Carta Europeană a cercetătorului, deci e o meserie de sine stătătoare, nu are nicio legătură cu altceva. M-am pomenit la Bruxelles că am avut un proiect pe euro cadre, care era tocmai cu privire la relațiile industriale pe cercetare… Și au venit cei de la Direcția de Cercetare să spună: Domnule, singura țară din UE care n-a transmis manualul tradus în limba națională, această cartă europeană a cercetătorului, este România. Și atunci i-am spus că în trei zile o are, că eu tradusesem pentru colegii mei. Și le-am transmis-o. Vreau să spun că acuma există, dar imediat după aceea, la vreo trei luni, a apărut o traducere și pe site-ul ministerului. Dar are niște mici scăpări. Am mai întâlnit aceste mici scăpări și într-un document foarte important… Era un chestionar al UE care întreba cum se obțin doctoratele, unde se obțin doctoratele.. O mică scăpare, într-un document oficial, atenție… Am atras atenția și atunci. Și acuma ne pomenim că suntem o Direcție care nici măcar nu este Direcție de cercetare științifică și inovare, ci Direcție de management a cercetării. Și i-am scris d-nei ministru, și am înregistrat la cabinet, fiindcă mi s-a atras atenția că anumite documente se mai uită prin sertare. Și i-am spus: Doamnă, e greșit. Zic: Dom’le, dacă tot doreați să comasați, de ce n-ați revenit la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, fiindcă aceea era o structură… Așa avem Direcție Generală în învățământ preuniversitar, avem Direcție Generală în învățământul universitar, numai la cercetare avem Direcția Management Cercetare. Și atunci, cum poți să preiei un minister, să-l desființezi și să pui o direcție acolo?
Ne putem imagina creșterea competitivității economiei românești și a industriei românești fără dezvoltarea cercetării? Pentru că avantajul comparativ pe care România l-a avut acum 20 de ani, a forței de muncă calificată și ieftină, a dispărut demult. Deci fără o creștere a competitivității, economia românească nu va evolua niciodată în interiorul spațiului economic al Uniunii Europene….
Ca să mă exprim și mai clar va involua, fiindcă … acuma, Brexitul ne-a mai arătat o cale. Nu am nevoie nici măcar de personal mediu calificat, am nevoie de personal înalt calificat… Dar noi acuma îi îndemnăm pe toți să plece. Asta este politica care se duce. Cum poate un tânăr să vină, mai ales conform Cartei Europene a Cercetătorului, care spune că cercetătorul și ai lui trebuie să fie oameni respectați în societate, să aibă o situație stabilă în societate… să se poată ocupa de cercetare. Și nu trebuie să fie neapărat universitar. Cercetătorii sunt o categorie profesională, numai că în practică se uită. În fiecare an făcusem un program nucleu care trebuia să sprijine institutele naționale de cercetare-dezvoltare, fiindcă ele nu sunt plătite cum sunt plătiți cei de la Insitutul Academiei Române, nu sunt plătiți cu un salariu indiferent ce fac, ca funcționarii. Eu trebuie să îmi câștig proiecte. Și ca să intru în competiție cu alții, eu pornesc cu un handicap. Și atunci era acest program-nucleu, care în viziunea noastră trebuia să fie înaintat de către institute, care să aibă prins în el ce vor să facă în continuare ca să fie o finanțare care vine de la Buget, și care permite ca eu când mă duc și fac un proiect mai mare sau particip și la UE, să am deja o idee despre fezabilitatea lui și posibilitățile pe care le are. În primul rând acest program nucleu a fost golit de conținut, că nu poți să semnezi un contract pe el, eu semnez un contract de finanțare… Care este, să zic, escrocheria aici: contractul de finanțare spune că eu, contractor, după ce se vor alege proiectele, după ce elimini pe unele care n-au trecut baremul de 80 de puncte sau așa mai departe, tu faci o ofertă, dar eu spun oferta mea este ”atât”. Dacă tu accepți oferta mea, bine, dacă nu, la revedere. Și atunci eu care să zic că oferta mea este cu 50% mai mare decât oferta lor, trebuie să semnez, că altfel nu am din ce trăi. Dar asta nu însemnează că îmi reduc din ceea ce am oferit că o să fac, că aia trebuie să fac și să respect și termenele. Ei nu respectă însă termenele de plată. De exemplu, anul trecut au fost trei luni de zile în care nu s-a finanțat programul, cu toate că era multi-anual deci era o continuare a programului . Nu s-a făcut actul adițional și trei luni au tot lălăit-o ei așa.
Va urma
Citește și Consiliul Economic și Social între legalitate și realitate