Într-o seară a anului 1914, după ce Marea Britanie declarase război Germaniei, ministrul britanic de externe, Sir Edward Gray, se afla în biroul său parlamentar și discuta cu John Alfred Spender, editor al influentei The Westminster Gazette. ”Luminile se sting în întreaga Europă – spunea el cu tristețe – și vor rămâne așa pentru tot restul vieții noastre”.

Frază actualizată un sfert de secol mai târziu, chiar înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, de Winston Churchill, care vorbea, desigur, tot la figurat, referindu-se la ascensiunea lui Hitler.

Mult mai târziu, în anii 70, România, o țară est-europeană dintre acelea oferite pe tavă sovieticilor la sfârșitul conflagrației, de către același Winston Churchill, încerca să își asigure independența energetică față de URSS. Așa că, peste nici 10 ani, apăruseră deja atât hidrocentralele de pe Olt, Lotru și Bistrița, cât și amenajările hidrotehnice de la Bicaz, Porțile de Fier și Vidraru. Complexul nuclear a fost conceput în aceeași perioadă, două dintre structurile care găzduiesc reactoare nucleare alimentând, până în prezent, rețeaua electrică a țării, iar altele două aștepându-și, încă, finalizarea.

Dar, în vreme ce jurnaliștii străini (cei americani de la New York Times, de exemplu) își reamintesc eforturile și sacrificiile enorme ale bunicilor și părinților noștri – beneficiem, încă, din plin, de puținul ce nu a fost distrus în ultimii 30 de ani! – noi părem mult mai dispuși să bagatelizăm nu doar suferințele celor care au muncit pe brânci sperând ca măcar copiilor și nepoților să le fie mai bine, ci și rezultatele concrete ale strădaniei lor.

În această iarnă este, însă, din ce în ce mai probabil, ca luminile să se stingă pretutindeni în Europa. Și de data aceasta la propriu. Prețurile energiei electrice cresc preste tot și, spre deosebire de ultimele ideologii la modă, facturile la utilități sunt cât se poate de reale și trebuiesc plătite nu doar de germanii sau francezii nedeprinși cu frigul și întunericul, ci și de noi, românii, care speram că toate acestea aparțin demult trecutului.

În ciuda faptului că producem mai multă energie electrică decât consumăm, iar la gazele naturale suntem foarte aproape de asigurarea consumului intern, costul mediu lunar cu utilitățile în gospodăriile din România a fost, în 2021, în creștere cu circa 12% față de anul anterior, cea mai mare sumă fiind alocată pentru factura la gaze naturale. Iar acum suntem avertizați că ”ne așteaptă o iarnă grea, cu resurse puține.”

Acum câțiva ani, președintele american Donald Trump atrăgea atenția asupra pericolelor presupuse de modelul energetic de dependență aproape totală de energia furnizată de Rusia. Nemții i-au râs în față. Astăzi, populația Germaniei cutreieră pădurile după vreascuri, în Marea Britanie se estimează că 70% dintre pub-uri ar putea fi nevoite să se închidă, în Polonia lumea stă la rând la minele de cărbune și până și cumpătata Elveție va recurge la o reducere așa zis ”voluntară” a consumului de energie.

Ursula von der Leyen preconizează de asemenea reduceri, singurii care se opun pe față fiind liderii unguri, deloc dispuși să-și țină populația în frig și întuneric de dragul unor idiosincrazii și ”cauze” cu care n-au nici în clin și nici în mânecă.

Românii, a căror țară se numără printre puținele țări europene cu resurse naturale și care s-au strofocat pe bune pentru a-și asigura independența energetică față de ruși, vor fi obligați să-și manifeste solidaritatea cu ”Europa civilizată” (care, în anii 80-90, când noi tremuram de fig și de foame, se rezuma să ne căineze ipocrit de la Europa Liberă și Vocea Americii), în vreme ce ungurii își vor urmări doar propriile interese naționale, ca de obicei.

Sancțiunile UE împotriva Rusiei n-au făcut altceva decât să umfle pânzele Gazprom, care a înregistrat un profit de ”doar” 41 de miliarde de dolari în ultimele șase luni. În timp ce Europa este sufocată de inflație, în Rusia prețurile alimentelor sunt în scădere și, acolo unde britanicii se pot aștepta la o creștere medie de 80% a facturilor la combustibil în lunile imediat următoare, rușii se confruntă cu inconvenientul minor al unei creșteri de doar 10%.

Cehii sunt deja sătui până peste cap, au ieșit cu zecile de mii pe străzile Pragăi sfidându-și guvernanții care i-au numit extremiști pro-ruși, deși ei nu erau decât oameni săraci pe cale de a deveni și mai săraci din cauza unui conflict care nu-i al lor, dar pentru întreținerea căruia sunt somați să plătesacă.

Evident, vina este a unui singur om, Vladimir Putin Diabolicul. Confruntat cu NATO care a provocat Rusia ani de-a rândul, apoi cu ”sancțiunile” concepute de niște unii certați cu logica cea mai elementară, el amenință acum cu închiderea robinetului. Nord Stream 1 nu este o vreo racheta sau vreo altă armă a Apocalipsei, ci principala conductă de gaz care leagă Rusia de Europa și cum NATO continuă finanțarea și înarmarea Ucrainei, mâna lui Putin s-a încleștat puternic pe roata de manevră a țuțuroiului: ”Ne pare rău, dar s-a descoperit o scurgere de ulei și sunt necesare anumite lucrări de întreținere, vă rugăm să încercați mai târziu.”

Sancțiunile Occidentului rănesc Europa și nu Rusia, dar să nu ne imaginăm că liderii europeni s-ar putea răzgândi. Unul din primele anunțuri ale duduii Liz Truss a fost despre dublarea acestora, iar Boris Johnson a sugerat oamenilor să cumpere ceainice mai scumpe, care economisesc energia și care, sub presiunea inflației vor deveni și mai scumpe. Estimp, în Rusia, prețul samovarelor va rămâne neschimbat.

Dorința de expansiune nelimitată a Occidentului a pus Rusia cu spatele la zid. Sfătuitorii de taină ai lui Vladimir Putin, așa numiții siloviki, ofițeri care au lucrat în KGB, GRU sau FSB sunt băieți duri, buni jucători de șah și de poker, care probabil se tăvălesc de râs când le văd pe Ursula și pe Liz Truss condamnând invazia ”eșuată” a lui Putin. Ei fiind cei care pot stinge, de data asta la propriu, luminile în Europa. Bine, România îi are pe Ciucă și pe Ciolacu, așa că de noi nu vor îndrăzni să se atingă…

Nedeea Burcă