Stiti cine a pictat fresca urmatoare ? Stiti unde se gaseste ?

Nu, nu este Rafel, nu este Murilio, nu este Guido Reni, nu este in Italia….Este Gheorghe Tattarescu in Biserica Mănăstirii Bistrița

Am amintit deja ca Gheorghe Tattarescu a fost un mare pictor de arta sacra. Iata cele 52 de biserici pictate de acesta asa cum este prezentata de Wikipedia : Mitropolia din Iași (1884), Biserica „Curtea Veche”, Biserica „Sfânta Ecaterina”, Biserica „Gheorghe Nou”, Biserica „Răzvan Vodă”, Biserica „Zlătari” (1854), Biserica „Oteteleșanu”, Biserica Măgurele, județul Ilfov (1855), Biserica în stil gotic „Sf. Mihail și Gavril”, Clejani, jud. Giurgiu (1864)[13], Biserica „Cetățuia Râmnicului”, Mănăstirea Bistrița, Biserica „Banu” din Buzău (1884), Biserica „Cantacuzino” de la Florești (1887), Biserica „Fântâneanu” de la Stoicănești (1889), Episcopia de la Huși (1890), Capela Cimitirului Colentina (1891), Capela Cimitirului „Ghencea” (1891), Biserica din comuna Carol (1890), Biserica „Sf. Ilie” din Craiova (1892), Biserica „Buna Vestire” din Giurgiu (1867), Biserica Mănăstirii Bistrița, județul Vâlcea (1865), Biserica Mănăstirii Radu Vodă din București, Biserica Colțea din București (1871), Biserica „Sf. Pantelimon” din comuna Vedeajudețul Giurgiu (1874), Biserica „Sf. Vineri” din Ploiești (1880)

Gheorghe Tattarescu a fost considerat ca fiind un reformator în pictarea bisericilor. Direcțiile pe care a mers în inovare urmăresc în ansamblu trei capitole distincte. Primul îl reprezintă părăsirea în totalitate a obiceiului tradițional de realizare a unor scene din Vechiul Testament, abordând cu predilecție pe cele din Noul Testament, care sunt mai apropiate realităților vieții oamenilor – Isus pe Muntele Măslinilor, Răstignirea și Nașterea. Al doilea capitol este definit de renunțarea la scenele narative ce umpleau până atunci pereții edificiilor de cult prin suprapunerea până la cinci registre o dată. Obișnuința tradițională a unor astfel de reprezentări oboseau privirea prin succesiunea imaginilor și deconcentrau actul de rugăciune. Tattarescu a pictat adevărate tablouri murale care erau separate între ele prin spații largi folosind suprapunerea pe două rânduri sau maxim trei, atunci când pereții aveau o înălțime mai mare. Spațiile de distanțare le-a umplut cu motive decorative sau imitații de marmură. Această tehnică a fost adusă de artist din Italia și se regăsește și în cazul unor biserici din Rusia pe care le-a vizitat în perioada 1884 – 1885. A treia direcție pe care a abordat-o, a fost folosirea stilului realist și părăsirea picturii bizantine, care era caracterizată de Alexandru Xenopol de sentimentul „… de a fugi de expresia frumosului care leagă pe om de carne”. Astfel, Tattarescu a avut curajul să figureze pe pereții bisericilor chipul omului care răspunde la ideea clasică de frumusețe. 

În perioada 1852 – 1855, Tattarescu a lucrat la pictarea bisericilor Zlătari din București, Oteteleșanu din Măgurele, Ilfov, Cetățuia din Râmnicu Vâlcea, biserica Mănăstirii Bistrița și biserica Episcopiei Râmnicului. A lucrat la cinci biserici în patru ani, pe unele le-a terminat până în 1855, altele erau în curs de definitivare. Artistul muncea singur la zugrăvirea bisericilor, ajutoarele pe care le avea lucrau doar la prepararea pereților, trasarea chenarelor sau acoperirea fondului.

Iata cateva informatii despre Biserica Zlătari

Biserica Zlătari este un lăcaș de cult ortodox situat pe Calea Victoriei din București. În 1635 Matei Basarab a ridicat o biserică de zid înlocuind una din lemn. Aceasta a fost reconstruită de spătarul Mihai Cantacuzino în 1705. În jurul bisericii se afla hanul Zlătari, situat tot pe Calea Victoriei, între Lipscani și Stravopoleos.

 

Biserica Zlătari fotografiată catre 1920

În urma stricăciunilor din timpul cutremurelor din 1802 și 1838, atât biserica cât și hanul au fost reconstruite de egumenul Calistrat Livis după planurile arhitectului Xavier Villacrosse și biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu.

Biserica a fost restaurată din nou în 1907-1908, de arhitecții Jean Pompilian și Gr.Cerkez.

Pe data de 6 ianuarie 1932, în jurul orei 11, în biserică a fost oficiată slujba religioasă de Bobotează, la care au participat regele Carol al II-lea, principele moștenitor Mihai, patriarhul Miron Cristea și președintele Consiliului de Miniștri, Nicolae Iorga, împreună cu membrii guvernului său. După slujbă s-a format un cortegiu care a pornit până la Dâmbovița, unde conform obiceiului, o cruce a fost aruncată în apă, pentru a fi scoasă de un tânăr.

În 1971-1973 a fost reparată din nou, pentru că la cutremurul din 1940 îi căzuseră turlele. A fost apoi din nou reparată după cutremurul din 1977.

Biserica Zlătari este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din București la poziția B-II-m-B-19844.

Iata cateva picturi ale lui Gheorghe Tattarescu : Sfantul Anton, Sfantul Dimitrie, ambele picturi in ulei si fresce din interior…

Câteva cuvinte despre Manastirea Bistrita (Valcea)

Mănăstirea Bistriţa, ctitorie a boierilor Craioveşti (BarbuBanul Craiovei şi fraţii săi Pârvu vornicul, Danciu armaşul şi Radu postelnicul), a fost zidită între anii 14921494. Ea se află în satul Bistriţa aparţinând de comuna Costeşti din judeţul Vâlcea, pe valea râului cu acelaşi nume.

În urma cutremurului din anul 1810, lăcaşul este afectat serios, lucru ce face ca în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei, între anii 1846 – 1855 mănăstirea să fie rezidită, in ultimii ani fiind sub îndrumarea arhitectului Carol Benesch.

În anul 1959, mănăstirea este desfiinţată şi călugăriţele trimise „acasă”. Însă în anul 1984, prin străduinţa Preasfinţitului Gherasim, episcopul Episcopiei Vâlcii, Argeşului şi Oltului, pentru viaţa monahală a acestui aşezământ s-au ivit noi orizonturi, acesta reuşind să reînoade vechiul fir, reînfiinţând mănăstirea. A refăcut clădirile şi sub pretextul infiinţării unui muzeu al tipografiei, încet, încet aşezământul a fost repopulat. După anul 1989, viaţa monahală a căpătat noi valenţe.

Din anul 1999, stăreţia mănăstirii a luat sub conducerea ei şi Mănăstirea Arnota, prin transformarea acesteia din mănăstire de călugări în mănăstire de maici.

Mănăstirea Bistriţa este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI VL-II-a-A-09666

Biserica Manastirii Bistrita are o valoarea nepreţuită si datorita picturilor interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarescu în anul 1855. Pe pereţi se află pictaţi ctitorii: Barbu Craiovescu, Constantin BrâncoveanuMaria DoamnaDespina Doamna şi Barbu Ştirbei.

Francezul Theodore Margot a adus comentarii laudative picturilor realizate de artist la Episcopia Râmnicului și la Bistrița în lucrarea intitulată O victorie în cele șaptesprezece districe ale României, antiquități și curiozități naturale, situe, orașe, monumente, date istorice, usuri și moravuri care a apărut în anul 1859 la tipografia C.A. Rosetti din București.

Au existat numeroase astfel de mărturii documentare despre aprecierile la adresa picturii lui Gheorghe Tattaraescu. Așa este și cea a starețului Roman Erei al Mănăstirii Bistrița care i-a scris artistului o lungă scrisoare în care a spus că „… încă din minutul ce v-am văzut în anul pasat, nu am avut nici pînă acum așa norocire ca să vă slujesc; nu gîndiți poate că vă laud… dar arta meșteșugului d-voastră este un ce rar. Dorința mea au fost și este să admir pe un artist ca d-voastră… faceți ca penelul din mîinile d-voastră să corespunză în secolii viitori, ca a lui Moise de Michel Angelor la Roma și alții ca d-voastră”.

Din momentul în care s-a întors de la studii din Italia până în 1858, Tattarescu s-a ocupat doar de pictura religioasă, asta și din cauza Războiului Crimeii care s-a terminat în anul 1856. Pictura de șevalet, portretele sau scenele istorice, nu a reprezentat un punct de interes pentru comanditarii săi. Astfel, în această perioadă, artistul a devenit cel mai important pictor bisericesc din Țara Românească, el fiind asaltat de o mulțime de comenzi. Ca urmare, Tattarescu a fost preocupat să-și formeze o echipă de colaboratori care să-l ajute în munca sa. În acei ani, pictorul a început să șe gândească să-și atragă un cerc de tineri pe care să-l instruiască și să-l plătească. Urmărindu-și scopurile artistice, el și-a cumpărat în anul 1857 o casă pe actuala stradă Domnița Anastasia nr. 7 din București, actualul Muzeu Gheorghe Tattarescu, pe care o renovează și o amenajează cu un atelier de pictură și odăi în care să-și cazeze elevii.

În anul 1858, artistul a primit comanda să picteze Biserica Sfântul Spiridon din București. A lucrat timp de doi ani pentru realizarea picturilor murale și la încheierea proiectului a trecut imediat la pictarea Bisericii Kretzulescu de pe Calea Victoriei nr. 47.

Cateva cuvinte despre Biserica Crețulescu

Biserica Crețulescu, cunoscută și sub grafia Biserica Kretzulescu este un lăcaș de cult ortodox din București. Biserica Crețulescu, considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale orașului de la sfârșitul perioadei brâncovenești, a fost ridicată în anii 1720 –1722 prin grija marelui logofăt Iordache Crețulescu și a soției sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar cu ocazia restaurării efectuate, în anii 19351936, sub îngrijirea arhitectului Ștefan Balș, el a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pridvor este cea originală, dar cea din interior aparține lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizată între anii 1859 – 1860.

Biserica a fost reparată și între anii 19421943, din cauza cutremurului din 1940. În perioada comunistă se preconiza dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată datorită arhitecților, dintre care o amintim pe doamna Henriette Delavrancea. A fost realizată o nouă restaurare atât la exterior cât și la interior, atât după cutremurul din 1977 cât și după revoluția din 1989. Toate aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul preotului Paroh Vasile Răducă. Restaurarea a început în 1996 și a durat până în anul 2003, atunci când pictura veche a fost parțial spălată.

Din pacate a ramas putin din picturile murale în ulei realizate de Gheorghe Tattarescu în anul 1860. Iata cateva fresce cu Familia Kretzulescu

Lucrarea de la Kretzulescu a realizat-o în același timp cu paraclisul de la Mănăstirea Antim și cu picturile murale de la Biserica Sfântului Luca din Brânceni, Teleorman. Astfel, Jacques Wertheimer-Ghika a concluzionat că Tattarescu a reușit să picteze la cinci biserici în decursul a doar patru ani, luînd-o în considerare și pe biserica aflată pe moșia Băleni, Dâmbovița unde a lucrat în parteneriat cu Nicolae Teodorescu. Din analizele ulterioare ale istoricilor de artă a rezultat pentru perioada 1857-1862, că artistul a pictat circa 10 biserici (vezi lista bisericilor de mai jos). În 1859 a realizat douăzeci și patru de icoane pentru biserica Episcopiei Râmnicului pe care o pictase în perioada 1854-1855. Prețul negociat pentru aceste icoane a fost doar de 216 galbeni, adica de doar 9 galbeni pentru o icoană de 28×21 cm, un preț modest prin comparație cu cele zece peisaje, mai mari, pe care le-a vândut Henric Trenk în anul 1857 pentru o sumă de 600 de galbeni.

Vom continua sa va prezentam alte biserici pictate de Gheorghe Tattarescu si sa vorbim despre stilul sau inconfundabil, dar asta…saptamana viitoare…

Rubrica realizată de Cezar Coraci