Partea a doua se poate gasi aici
III- Biografia asfaltului: De unde vin numele cartierelor tale și ce secrete ascund?
Bucureștiul este o colecție de sate care s-au „îmbrățișat” până când au devenit metropolă. Numele cartierelor de astăzi nu sunt simple coordonate GPS, ci capsule ale timpului care păstrează amintirea unor sfinți, a unor bătălii sau a unor negustori care au dat tonul vieții urbane.
- Ferentari: Soldații de elită ai Olteniei
Deși astăzi numele este adesea asociat cu problemele sociale, la origine, Ferentari are o semnificație eroică. Termenul vine din latinescul ferentarius și îi desemna pe soldații din infanteria ușoară. Legenda cea mai populară spune că aici a fost locul de tabără al ferentarilor lui Oltenia, trupele de elită ale lui Mihai Viteazul, care s-au remarcat în luptele împotriva otomanilor. Practic, pășim pe un fost câmp de onoare militară.
- Pantelimon: Sfântul vindecător de la marginea orașului
Numele cartierului din estul Capitalei este strâns legat de latura spirituală și caritabilă a Bucureștiului. Acesta provine de la Mănăstirea Pantelimon, ridicată de Grigore al II-lea Ghica în secolul al XVIII-lea. „Pantelimon” înseamnă în greacă „cel milostiv cu toți”. Lângă mănăstire a funcționat unul dintre primele spitale mari ale orașului, transformând zona într-un simbol al vindecării pentru cei care veneau din afara cetății.
- Drumețul: Popasul celor care veneau dinspre munte
În zona Drumul Taberei, numele Drumețul (devenit celebru datorită intersecției și restaurantului cu același nume) amintește de perioada în care Bucureștiul se termina brusc. Aici era punctul de intrare în oraș pentru călătorii și negustorii care veneau de pe „Drumul Sării”. Era ultimul loc de odihnă înainte de a intra în agitația târgului, un loc unde „drumeții” își adăpau caii și își scuturau praful de pe haine înainte de a ajunge la palat.
- Cotroceni: Locul unde te poți „cotroci”
Unul dintre cele mai elegante cartiere ale Bucureștiului are un nume surprinzător de… rural. Verbul vechi „a se cotroci” însemna a se ascunde, a se refugia. În trecut, zona era acoperită de Codrii Vlăsiei, o pădure atât de deasă încât era locul ideal pentru cei care doreau să dispară din calea autorităților sau a invadatorilor. De la ascunzătoarea haiducilor la reședința președinților, Cotroceniul a rămas, până astăzi, un spațiu al discreției.
- Balta Albă: Tragedia „ciumei lui Caragea”
Unul dintre cele mai sumbre nume aparține cartierului Balta Albă. În timpul epidemiei de ciumă din 1813 (Ciuma lui Caragea), morții erau aduși aici, la marginea orașului. Pentru a preveni răspândirea bolii, cadavrele erau aruncate în gropi comune și acoperite cu var nestins. Ploile de vară transformau aceste locuri în bălți albe de var, o imagine sinistră care a dat numele zonei, deși astăzi este un cartier vibrant și plin de parcuri.
- Colentina: „Colea-n-tină” sau ecoul unei bătălii?
Numele acestui cartier de răsărit este subiectul unei dispute lingvistice fascinante. Cea mai savuroasă variantă este cea populară: se spune că, pe vremea când zona era o mlaștină nesfârșită, un domnitor (unii spun că însuși Matei Basarab) ar fi întrebat unde a fost învinsă oastea inamică, iar răspunsul a venit scurt: „Colea-n-tină!” (adică „acolo, în noroi”).
Totuși, lingviștii oferă o explicație mai sobră: numele provine probabil din limba slavă, de la cuvântul „koleno” (genunchi/cot), făcând referire la cursul sinuos al râului Colentina, care formează numeroase coturi și meandre în această zonă. Indiferent de variantă, Colentina rămâne cartierul care s-a ridicat, la propriu, din mlaștinile care odinioară apărau Bucureștiul de invadatori.
Concluzie: Orașul ca o carte deschisă
Data viitoare când urcați în autobuz sau mergeți pe jos spre casă, amintiți-vă că fiecare nume de stație este un titlu de capitol dintr-o istorie de peste 500 de ani. Bucureștiul nu uită; el doar se acoperă cu straturi noi de asfalt.
moisali
