Un prim comentariu despre protestul fermierilor români, cu extensie zile de-a rândul şi în Dolj, judeţ care contează în economia agrară a ţării, al preşedintelui Klaus Iohannis a fost făcut de la Bruxelles. „Culoarele solidarităţii nu afectează agricultura din România. Nu a fost afectată piaţa românească de produsele care tranzitează România. E o problemă rezolvată”. Cam bizară declaraţia. Mai ales că, în opinia preşedintelui nostru, fermierii români au în esenţă aceleaşi probleme cu fermierii din Franţa ş.a.m.d.. Rareori, Klaus Iohannis face referiri vizând agricultura românească şi n-ar fi exclus să fie beneficiarul unor informări mai vagi. Fiindcă problemele fermierilor români nu sunt deloc identice cu cele ale fermierilor francezi şi germani, comune nefiind nici ale acestora, ci multifactoriale, dar nu asta e problema. Pentru a calma furia fermierilor francezi, la care Klaus Iohannis a făcut trimitere, premierul Gabriel Attal, în cadrul unei conferinţe de presă, joia trecută, flancat de trei dintre miniştrii săi şi-a dat aprobarea, la majoritatea revendicărilor FNSEA, puternica federaţie agricolă, devenind apărătorul agriculturii productive ferită de „legile junglei”, anunţând sfârşitul regulilor de mediu, considerate prea restrictive. Mai mult, premierul francez a dat asigurări că va pune capăt transpunerii standardelor europene. Iar ministrul francez de resort Marc Fesneau, în tentativa soluţionării crizei agricole, a anunţat „pauză” în transpunerea planului Ecophyto, care vizează reducerea treptată, cu 50% a utilizării pesticidelor folosite, în combaterea bolilor şi dăunătorilor, stârnind furia ecologiştilor. În plan agricol, ecologiştii francezi rezonează cu sloganul campaniei prezidenţiale din 2022. „Acest mandat de 5 ani va fi ecologist sau nu va fi”. Fermierii români au avut alte revendicări, legate mai puţin de tranziţia ecologică, prevăzută prin Acordul Verde European, şi precumpănitor de costurile de producţie mai mari decât în altă parte, produsele lor nefiind bine poziţionate în raport cu cererea. Războiul din Ucraina a dus la creşterea costurilor de producţie, şi fermierii mari, dar şi cei mijlocii, se tem de ceea ce deja au resimţit pe piaţa externă. Neliniştea lor a devenit existenţială. Aşadar, dacă fermierii francezi sunt neliniştiţi de noul model de dezvoltare, prin aplicarea Green Deal -dificultatea concilierii apărării mediului cu menţinerea agriculturii diversificate-, fermierii români s-au văzut loviţi de concurenţa neloială a producătorilor ucrainieni. Aşadar, dacă „culoarele solidarităţii” n-au afectat fermierii români, pentru care motiv ministrul de resort a recunoscut că „fermierii români au avut de suferit din cauza exporturilor făcute de Ucraina şi ca atare vor fi despăgubiţi”. În spaţiul public, fermierii au acuzat deschis că guvernul a pus deasupra intereselor lor, pe cele ale Ucrainei, deşi Marcel Ciolacu s-a jurat că „nicio grână nu se vinde din Ucraina pe teritoriul României”. Trecem peste faptul că România s-a aflat printre statele care au cerut introducerea taxelor de import pentru cerealele din Ucraina invocând concurenţa neloială, cum a apărut în presa străină. Comisia Europeană a admis, după cum se ştie derogări (GAEC 8) pentru acest an, o reglementare impusă în Politica Agricolă Comună, iar Ursula von der Leyen s-a arătat înduioşată când a văzut Bruxelles-ul plin de tractoare. De ce şi-a neglijat România fermierii în avantajul Ucrainei rămâne o întrebare, pe care şi-au pus-o alţii. Mai ales că totul foloseşte… AUR.
Un articol de MIrcea Canțăr
