Ralph Schoellhammer

Capitalismul va cădea nu în urma vreunei revolte a clasei muncitoare nevoiașe, ci din pricina sabotajului ”superiorilor” plictisiți. Așa credea economistul austriac Joseph Schumpeter, în 1942. Anume, că la un moment dat, elitele educate nu vor mai avea pentru ce să lupte și atunci se vor întoarce împotriva sistemului care le-a creat.

Și, într-adevăr, nimic nu îl confirmă mai mult decât actuala mișcare pentru climă și acoliții acesteia. Mișcarea Verzilor nu este o reflectare a crizei planetare, așa cum preferă să o descrie instituțiile media și culturale, ci mai degrabă o profundă criză a sensului, care îi afectează pe cei bogați.

Să luăm, de exemplu, recentul interviu de 60 de minute, acordat CBS de către biologul de la Stanford, Paul Ehrlich, renumit pentru cariera sa de profet al dezastrelor. În prima sa carte importantă, The Population Bomb, ne-a oferit previziuni invariabil greșite – inclusiv aceea conform căreia până în anii 1980, sute de milioane de oameni vor muri de foame – pentru ca apoi să recidiveze de nenumărate ori. Ehrlich ne-a asigurat că, până în anul 2000, Anglia nu va mai exista, îngrășămintele moderne nu vor mai izbuti să asigure hrănirea populației și că energia termonucleară ne așteaptă imediat după colț.

Iar acum, când a împlinit recent 90 de ani și se află în poziția extrem de favorabilă de martor al eșecului tuturor predicțiilor sale, nu face decât să parieze pe ele din nou și din nou, astfel încât, pe parcursul celor 60 de minute, el a greșit cu privire la fiecare dintre problemele de politică publică propovăduite vreme de aproape 60 de ani. Cu toate acestea, mass media mainstream continuă să îl trateze ca pe un oracol modern.

Dar de ce, oare?

Cel mai bun răspuns la această întrebare ne survine prin amabilitatea parlamentarei Alexandria Ocasio-Cortez din New York, celebră prin afirmația sa din 2019: ”Cred că există o mulțime de oameni mai preocupați să fie corecți, din punct de vedere faptic și semantic, decât să aibă o îndreptățire morală”. Cu alte cuvinte, atâta vreme cât te simți ”îndreptățit moral”, realitatea și numărul prostiilor debitate nu mai contează nici cât negru sub unghie.

Asemenea oricărui profet mincinos, Elrich nu-și bate capul să explice lumea, ci doar să întărească viziunea favorită a clasei superioare despre aceasta și sfârșitul iminent care nu poate fi prevenit decât prin schimbarea fundamentală a modului nostru de viață. Dar, desigur, atunci când vine vorba despre asta, el se referă doar la cei din clasa muncitoare și clasa de mijloc, care se presupune că mănâncă prea multă carne, se plimbă prea mult cu mașina sau își rezervă ocazional câte un zbor cu avionul.

Acest lucru a fost concretiza perfect de către ”țarul climatic” și milionarul John Kerry care, în 2019, a luat avionul privat al familiei sale pentru a participa la o conferință din Islanda privind schimbările climatice. Și care, interogat de jurnaliști cu privire la legătura dintre activismul climatic și utilizarea avioanelor private, a răspuns ușor derutat că, ”la urma urmei, pentru cineva ca mine, care cutreieră lumea în scopul câștigării acestei bătălii, aceasta este singura opțiune existentă”.

Până și presupusele mișcări populare precum ”Just Stop OIL” sau ”Last Generation” (aceasta din urmă cunoscută, în principal, pentru atacarea tablourilor cu supă de roșii) sunt, de fapt, finanțate de milionari precum Aileen Getty, nepoata legendarului magnat al petrolului Jean Paul Getty, și de Fondul pentru urgențele climatice.

La fel ca și Kerry, Ehrlich și toți ceilalți nu sunt interesați cu adevărat de rezolvarea problemei schimbărilor climatice, promovând, de exemplu, cercetarea în domeniul energiei nucleare și al tehnologiilor de captare a carbonului, sau căutând mijloace de adaptare. În schimb, ei își ridică lupta la rangul unei religii ersatz, care le permite să se bucure de bogăția lor și, simultan, să dăscălească restul lumii dintr-o poziție de superioritate morală.

Așa cum a subliniat jurnalistul german Axel Bojanowski, ei investesc bani în aceste eforturi, într-o măsură care ar face lobby-ul petrolului să roșească. La Summitul pentru acțiune climatică din 2028, două duzini de fundații susținute de miliardari au promis 4 miliarde de dolari doar pentru lobby. Unele dintre acestea, cum ar fi Fundația Hewlett, finanțează direct jurnaliștii de la Associated Press pentru ”reportajele climatice”, în timp ce fundațiile asociate cu familiile Packard și Rockfeller au sprijinit efortul jurnalistic ”Covering Climate Now”, care finanțează și colaborează cu redacții din sute de instituții media în scopul creării unor povești cât mai impresionante despre climă.

S-ar presupune că o tagmă care se mândrește cu rostirea adevărului în fața puternicilor zilei ar evita orice tocmeală cu miliardarii dornici să-și promoveze interesele specifice, dar lucrurile nu stau deloc așa. Și are sens câtă vreme jurnaliștii contemporani se află în aceeași tabără ideologică cu bogătașii lumii – le place să dea lecții restului societății la fel de mult ca lui Elrich și acoliților săi.

Contrar predicilor extremiștilor climatici și setei lor de a-și trâmbița superioritatea morală, lumea pe care încearcă să o creeze ar fi, însă, devastatoare pentru cei săraci. Eliminarea mizeriei și îmbunătățirea condițiilor de viață sunt posibile doar prin accesul la energie sub toate formele sale și a proceselor petrochimice facilitate de combustibilii fosili – producția de îngrășăminte necesare culturilor și a materialelor plastice indispensabile echipamentelor medicale.

Just stop oil” ar putea pune capăt nu schimbărilor climatice ci, mai degrabă, chiar vieții umane Și, colac peste pupăză, activiștii de această factură nu manifestă nicio fărâmă de compasiune pentru imensa suferință pricinuită de proiectele lor favorite, de la munca copiilor în minele de cobalt (necesar pentru baterii) din Congo, până la munca forțată în procesul de producție a panourilor fotovoltaice din China și daunele asupra mediului cauzate de mineritul de litiu din Chile.

Nu este vorba despre planetă, ci doar despre plictisul marii bughezii, care trebuie ogoit indiferent cu ce preț.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Ralph Schoellhammer este profesor asistent în economie și științe politice la Universitatea Webster din Viena.