Curiozitatea și dorința de a înțelege sunt nucleul de foc al științei. Știința nu este o instituție și, cu atât mai puțin, o autoritate. Adevărurile științifice nu sunt pecetluite o dată pentru totdeauna. Întrebările stau la baza progresului științific și la baza tuturor cercetărilor. Iar contestarea conceptelor existente face parte, dintotdeauna, din chiar procesul sinuos al cunoașterii. Cenzurarea vocilor dizidente blochează mecanismul de corectare a erorilor și împinge omenirea înapoi, în epocile întunecate.

Metoda blocajelor agresive a fost, de la bun început, îndoielnică. În iunie 2020 existau deja dovezi conform cărora acestea, precum și alte intervenții non farmaceutice, nu au niciun efect asupra reducerii numărului de decese.

Eram conștienți cu toții de faptul că lockdown-urile vor avea un impact economic teribil și totuși am acceptat deoarece ni s-a spus că în felul acesta vom salva vieți. Oricum, era vorba doar de câteva săptămâni, pentru a aplatiza curba infecțiilor și a evita colapsul sistemelor de sănătate. Jaloanele s-au îndepărtat însă tot mai mult, iar prejudiciile au devenit deja uriașe: șomajul și sărăcia, sinuciderile, crizele de sănătate mintală, inclusiv printre copii și adolescenți, fac ravagii aproape pretutindeni în lume.

Răspunsul la pandemie a fost disproporționat.

Mortalitatea medie a infecției covid 19 este similară cu aceea a gripei, 0,15%, la nivel global.

De ce a evidențiat OMS, în martie 2020, cifra de 3,4%?

Cazurile luate în considerare atunci au inclus doar indivizii cu risc ridicat din spitale, cu o probabilitate de mortalitate mult mai mare decât aceea a restului populației.

Această cifră nu includea toate infecțiile care au dus la îmbolnăviri ușoare și nici cazurile asimptomatice. Nu includea  persoanele care  beneficiau  de imunitate preexistentă  și, cu siguranță, nu reflecta faptul că vârstnicii foarte bolnavi sunt de câteva mii de ori mai predispuși să moară decât restul oamenilor. Până și dr. Anthony Fauci prezicea, în martie 2020, că efectele clinice ale covid 19 ar putea fi până în cele din urmă mai asemănătoare cu acelea ale unei gripe sezoniere severe.

Și atunci de ce am tratat infecția covid 19 ca și cum ar fi fost ebola?

De infinit mai mult bun simț ar fi fost concentrarea eforturilor și resurselor pe protejarea grupurilor cu risc ridicat (persoanele cu vârste peste 60 de ani, care suferă de alte afecțiuni) tratarea lor timpurie și, de asemenea, reducerea deceselor.

A spune oamenilor ”nu faceți nimic până în momentul în care vă simțiți foarte rău și trebuie să fiți spitalizați” este criminal.

Acum sunt disponibile tratamente ieftine, generice, sigure și eficiente, cum ar fi ivermectina, care salvează vieți. De ce sunt acestea ignorate, suprimate și atacate? De ce mass media și oficialii din domeniul sănătății publice nu informează publicul despre ele?

Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor, OMS și ”experții” s-au sucit de nenumărate ori. În februarie 2020, Fauci spunea că: ”În toată istoria virușilor respiratori de orice tip, transmiterea asimptomatică nu a fost niciodată motorul focarelor. Cei care îi transmit sunt întotdeauna persoanele simptomatice.” Cu toate acestea, toate măsurile antipandemice s-au bazat pe presupunerea că oamenii sănătoși ar putea fi bolnavi fără să știe.

La 8 iunie 2020, Maria Van Kerkhove de la OMS a declarat că răspândirea asimptomatică a covid 19 este foarte rară. A doua zi, ea și-a retras afirmația, spunând că studiile, bazate pe modelarea computerizată, nu pe datele din viața reală, arată că răspândirea simptomatică este un motiv de îngrijorare. O lucrare de analiză sistematică și meta-analiză, publicată în decembrie 2020, a contrazis această ipoteză. Pur și simplu, răspândirea asimptomatică  nu este îngrijorătoare, transmisia în aer liber   fiind chiar mai puțin alarmantă, probabil sub 0,1% din toate tipurile de transmisie. Cum se poate cineva infecta doar trecând pe lângă alți oameni pe stradă? Din păcate CDC a supraestimat răspândirea în aer liber, susținând că reprezintă 10% din cazuri. O exagerare folosită pentru a justifica obligativitatea purtării măștilor în aer liber. Ulterior, și-a recunoscut eroarea. Prea puțin și prea târziu!

De ce testăm încă oamenii sănătoși și închidem pe toată lumea în case?

CDC și OMS ne-au zăpăcit cu recomandările lor: ”Măștile sunt inutile pentru oamenii sănătoși.” Toată lumea trebuie să poarte măști, chiar și pe stradă.” Ar trebui să purtați două măști.” ”Chiar dacă sunteți vaccinat, trebuie să purtați în continuare mască.” Și, în cele din urmă: ”Dacă sunteți vacinați, puteți să nu purtați mască.”

Revista CDC, Emerging Infectious Diseases, a publicat în februarie 2020 o lucrare în care se spune: ”Nu am găsit dovezi că măștile faciale de tip chirurgical sunt eficiente în reducerea transmiterii gripei confirmate de laborator.” OMS a publicat, de asemenea, un ghid provizoriu  în iunie 2020, afirmând: ”În prezent nu există dovezi directe cu privire la efiacitatea mascării persoanelor sănătoase din comunitate”, iar emailurile lui Fauci au arătat că nici el nu crede în eficacitatea măștilor.

El i-a scris, în februarie 2020, Sylviei Burwell: ”Masca tipică pe care o cumpărați în farmacie nu este cu adevărat eficientă pentru a evita virusul, care e suficient de mic pentru a trece prin material.”

Și atunci, de ce au făcut obligatorie purtarea măștilor, în ciuda faptului că datele științifice le demonstraseră ineficiența? (pdf).

OMS s-a răzgândit cu privire la definiția imunității de grup, care se instaurează atunci când majoritatea populației devine imună la boala care, astfel, încetează să mai fie un motiv de îngrijorare. Au eliminat imunitatea naturală din definiție și au limitat imunitatea de grup doar la aceea atinsă prin vaccinare. Și, după ce acest amestec grosolan în legile naturii a provocat revolta oamenilor,  s-au sucit încă o dată, incluzând ambele forme de imunitate, așa cum era, de altminteri, firesc.

Mai mult decât atât, și-au schimbat recomandările privitoare la testele PCR, permițând mai întâi praguri de ciclu foarte ridicate, de 45, recomandând diagnosticarea cazurilor pe baza unui test PCR pozitiv, indiferent de simptome, lucru nemaiauzit până în acel moment în întreaga istorie a medicinei. Ulterior, OMS și-a rectificat poziția, clarificând faptul că diagnosticarea cazurilor necesită simptome clinice și că pragurile ridicate ale ciclului au dus la rezultate fals pozitive.

De ce a făcut OMS recomandări contrarii practicii medicale stabilite pentru bolile infecțioase? Testul PCR nu a fost conceput pentru a diagnostica infectiozitatea. Acesta doar detectează materialul genetic viral, mort sau viu. Studiile indică faptul că, pentru detectarea unui virus infecțios, sunt suficiente 25 de cicluri.  Cât de mult au influențat rezultatele fals pozitive numărul de cazuri? Dar numărul de decese? Câte decese au fost atribuite în mod greșit covid, în loc de alte boli?

Știința adevărată nu se sucește și răsucește în acest fel. Politica, da. Știința a devenit politizată, manipulată, pentru a servi agendelor politice și corporatiste.

Oricine critică ”știința” este redus la tăcere.

Oamenii sunt ființe inteligente cărora, dacă le oferi informații exacte, pot lua singuri deciziile corecte pentru ei și pentru comunitățile lor. Din păcate, ei sunt acum dezinformați și înfricoșați de nesfârșita raportare a unor decese problematice, de așa zisa dispariție a imunității și pericolul a noi și noi variante.

Frica are consecințe dezastruoase asupra imunității și capacității noastre de a gândi rațional.

Pentru a o calma, trebuie să știm că numărul de ”cazuri” detectate în acest fel este lipsit de relevanță, că numărul deceselor este, de asemenea, supraestimat și că imunitatea, indiferent dacă naturală sau indusă de vaccin, este de lungă durată, putându-ne proteja și de variantele viitoare.

Variantele nu apar doar în cazul covid. Toate virusurile respiratorii mutează. Sistemul nostru imunitar recunoaște variantele și ne protejează. Este ca și cum prietenul tău și-a pus o pălărie nouă. Îl mai poți recunoaște?

Exact în același mod, sistemul dvs. imunitar recunoaște și variantele. În aceste condiții, de ce ne-am lăsa înspăimântați, în continuare?

Felul în care am reacționat la infecția covid 19 a ajutat sănătatea publică sau dimpotrivă? A fost leacul mai rău decât boala? Acum este momentul să ne corectăm erorile.

S-o luăm de la capăt, punând totul la îndoială: carantinele, transmisia asimptomatică, afirmațiile presei și oficialilor despre imunitatea de scurtă durată și variantele înspăimântătoare. A venit vremea trezirii. A venit vremea să ni se răspundă la întrebări.

Abir Ballan

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici