Michael Cook

Un viitor în care dreptul la viață va fi bagatelizat într-un mod profund și inuman este expus în disputa dintre o adolescentă britanică și un spital din Marea Britanie.

Adolescenta ST, în vârstă de 19 ani, suferă de o boală mitocondrială extrem de rară, care provoacă degenerarea progresivă a tuturor organelor, cu excepția creierului. După ce a contractat covid 19 în august anul trecut, sănătatea ei s-a deteriorat și a fost internată la o unitate de terapie intensivă, unde supraviețuiește cu ajutorul unui ventilator și a unui aparat de dializă. Starea ei a continuat să se înrăutățească. Comunicarea cu ea este posibilă, dar dificilă.

Sprijinită de o familie iubitoare, este convinsă că s-ar putea însănătoși cu ajutorului unui tratament experimental, în Canda. Spitalul în care este internată spune că acest lucru este ”delirant”. Medicii ei sunt de părere că mai are de trăit doar zile sau săptămâni, cel mult luni, și călătoria transatlantică ar pute-o ucide oricum. Vor să-i scoată aparatul de dializă și să o transfere la îngrijiri paliative – unde ar muri în cîteva zile, din cauza insuficienței renale. Într-o hotărâre emisă miercurea trecută, doamna judecător Roberts, de la Curtea de Protecție, a decis în favoare condamnării la moarte (University Birmingham NHS Foundation trust v ST & Ors). Respingând opinia a doi psihiatri, judecătorul a constatat că ST este incapabilă psihic să ia decizii pentru ea însăși, deoarece nu crede ceea ce spun medicii despre starea ei.

”În opinia mea… ST nu poate lua o decizie pentru ea însăși în legătură cu viitorul ei tratament medical, inclusiv cu trecerea propusă la îngrijiri paliative, deoarece nu crede informațiile care i-au fost oferite de medicii ei.”

S.T.știe că tratamentul experimental ar putea eșua, dar a declarat clar: ”Aceasta este dorința mea. Vreau să mor încercând să trăiesc. Trebuie să încercăm totul.”

Judecătoarei i s-a cerut să stabilească dacă decizia tinerei este pe deplin autonomă, bine informată, rațională și trebuie respectată. Pagină după pagină, ea i-a analizat ”capacitatea mentală”. Raționamentele sunt subtile și distincțiile bune dar, cum necum, rezumatul este următorul: nu poate fi sănătoasă dacă nu este de acord cu medicii experți. După cum a remarcat în fața instanței unul dintre medicii spitalului, ST nu poate cântări avantajele și dezavantajele ”unei morți demne”. Ca atare, el crede că ea suferă de o amăgire care derivă dintr-o falsă realitate, în sensul că nu poate contempla propria-i moarte. ”Trebuie să scriem meniul, pentru ca ea să aleagă”, a spus el. ”Trebuie să îi oferim tratamentele adecvate și disponbile.”

Judecătoarea a fost de acord.

”Estimez că incapacitatea lui S.T. de a accepta realitatea medicală a situației sale, sau de a lua în considerare posibilitatea ca informațiile medicilor să fie exacte este, cel mai probabil, rezultatul unei deteriorări sau tulburări în funcționalitatea minții sau a creierului ei.”

După cum a observat Andrea Williams, de la Centrul Juridic creștin din Marea Britanie: ”Ce poate fi mai natural sau mai rațional pentru un tânăr de 19 ani, grav bolnav, decât să facă tot posibilul și să profite de orice șansă de supraviețuire?”

Asta nu este, însă, totul. ST și familia ei vor să strângă bani pentru a face posibilă călătoria ei în Canada. Dar cazul se află sub rigorile unei dispoziții judecătorești care interzice popularizarea sa în mass-media, ceea ce o împiedică pe S.T. și pe părinții ei să acorde interviuri sau să facă apel pentru fonduri. Ordonanța a fost emisă la solicitarea spitalului, fără niciun motiv, și solicitările repetate de ridicare a acesteia au fost ignorate.

Familia este tulburată:”Pentru fiica noastră este o chestiune de viață și de moarte să strângă bani pentru tratament în Canada, așa că aceste restricții arbitrare o ucid literalmente”, au spus ei.

Un precedent teribil

Implicațiile acestui caz ar trebui să fie alarmante, chiar și pentru persoanele din afara Regatului Unit. În primul rând deoarece apreciază dorința de a trăi ca fiind delirantă și dorința de a muri ca fiind naturală. Spitalul spune că S.T este ”pe moarte”. Dar… toți suntem pe moarte – omul este muritor și mormântul este destinul nostru suprem.

Cuvintele lui S.T., ”Vreau să mor încercând să trăiesc”, exprimă un adevăr moral profund. Sinuciderea asistată nu este (deocamdată) legală în Marea Britanie, dar ideea că unii oameni sunt mai buni morți decât vii pare să se impună printre medici. În cazul lui S.T., dacă ea se află, într-adevăr, în anticamera morți, de ce n-ar avea dreptul să lupte pentru viața ei atâta cât o vor lăsa puterile? Ar putea fi doar o chestiune de săptămâni sau de zile.

În al doilea rând, sugerează că ”autonomia” este respectată doar atunci când cineva o invocă pentru a cere moartea, nu însă și pentru viață. În Marea Britanie, se pare, libertatea de alegere se mișcă doar într-o singură direcție, înspre moarte.

Și, în al treilea rînd, implică faptul că dezacordul cu un consens medical este irațional și nedemn de respect. Adevărat, S.T. plutește între viață și moarte, dar ea vrea să trăiască. Este adevărat, tratamentul canadian poate să nu funcționeze, dar medicii recunosc că boala ei este atât de rară încât nu pot spune cu certitudine. E adevărat că medicii sunt experți, dar după doi ani de sfaturi medicale venite de la experții covid, oare mai poate cineva să creadă că medicii au intotdeauna dreptate?

Mesajul transmis de acest caz este extrem de sinistru: dacă nu ești de acord cu medicii guvernamentali, delirezi. Medicii știu mai bine. Chiar și atunci când vor să mori.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici