Domnule Viorel Manole, ca șef executiv al Patromil, Patronatul Industriei Militare, acum când am încheiat anul 2020, care vi se pare că a fost trendul Industriei de Apărare, atât cea deținută de statul român, cât și cea privată, dacă vreți să îmi spuneți două vorbe?

Vă mulțumesc pentru invitație și mă bucur să ne regăsim… pe calea undelor, din cauza pandemiei… Aș vrea să fiu echilibrat la început de an și să vă răspund că a fost bine, pentru că încă mai existăm… deci cu pandemia și cu… eu nu i-aș spune instabilitate politică dar, oricum, cu o conducere politică executivă în prag de alegeri, vă pot spune că 2020 nu a fost deloc un an bun, dar am reușit să supraviețuim. Ceea ce nu ne omoară ne călește, hai să spunem așa… Acuma, în afară de supraviețuire, trendul, vă spuneam, a fost unul negativ, chiar dacă reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale au avansat, chiar recent, sume precum 1,5 miliarde lei plătiți către Industria Națională de Apărare… E adevărat că dânșii, ca de foarte multe ori, când precizează anumite activități, să spunem pozitive sau neutre, nu specifică, chiar dacă am adresat întrebarea, de multe ori chiar și în scris, nu specifică unde s-au dus cei 1,5 miliarde. Acești 1,5 miliarde noi nu contestăm că au fost, să spunem, cheltuiți de Ministerul Apărării, dar marea, marea lor majoritate, s-au dus către industria cu capital de stat. Ceea ce, să zicem, pe de o parte, este în regulă, pentru că au reușit să își mențină, cât de cât, locurile de muncă dar, pe de alta, nu este în regulă… Anul trecut a fost primul an cu adevărat important pentru noua Comisie Europeană, pentru că nu avem noutăți numai la nivel național, avem și noutăți la nivel european, iar noua Comisie Europeană a stabilit și a confirmat clar care sunt obiectivele și capabilitățile prioritare în domeniul Apărării. Or, aceste capabilități prioritare pentru care Comisia Europeană, Uniunea Europeană e dispusă să se implice în special financiar, nu se găsesc în portofoliul operatorilor din industria cu capital de stat ci, din contră, exact dincolo și atunci, în loc să profităm de anul pregătitor al European defence fund, al Fondului european de Apărare, când au început să se contureze proiectele sau ghidurile care vor fi lansate, pentru că acolo este pe bază de competiție, nu am beneficiat de atenția și susținerea necesară. Pentru că în aceste inițiative europene, o condiție obligatorie necesară și eliminatorie este susținerea propriului Minister al Apărării. Fără această susținere nu te primește în niciun consorțiu și aproape în niciun proiect. Acuma, iarăși, ca să fiu foarte concret, legat de ce spun, că trendul a fost un trend negativ. Avem mari speranțe – mă refer la Industria de Apărare în ansamblul ei – aici nu mai vreau să fac diferențiere, pentru că de multe ori mi se impută acest lucru… În ansamblul ei, industria românească, deci inclusiv cea cu capital de stat, aștepta programul de corvete. Să fie lansat. Pentru că în programul de corvete, începând de la Șantierul Naval Constanța, continuând cu Electromecanica Ploiești din cadrul Romarmului, alte filiale ale Romarm, companii cu capital privat precum Pro Optica, Interactive, MarcTel, IVECO, STIMPEX și încă multe altele, au negociat deja cu integratorul Naval Group care va fi partea lor de participare. Și atunci normal că, după un an și ceva de plimbări prin instanțe, ne așteptam cu toții să se ia decizia, să fie semnat contractul. Nu a fost. Deci, trend negativ. Ne asteptam să dea drumul la programul esențial de securitate, trecut prin Parlament și prin Consiliul Suprem de Apărare al Țării, respectiv C4I, care a fost în 2017 lansat cu un proiect de hotărâre de Guvern, după care a fost blocat, nimeni nu a mai spus de ce. Nu a fost deblocat, nu a fost lansat, și aici iarăși era industria locală implicată. IAR 99 Șoim, Super Șoimul, știți foarte bine că a fost o întreagă susținere plină de declarații în care se spunea: da, dorim, la Craiova, să se facă… Până la urmă, iarăși am avut un moment festivist în care s-a anunțat că a fost semnat contractul cu Avioane Craiova, dar iarăși au fost găsite tot felul de probleme legate de finanțare, ceea ce a dus la nedemararea programului IAR 99. Deci n-ai corvete, n-ai C4I, n-ai IAR 99, toate programe prevăzute a fi pornite nu în 2020, anterior anului 2020. De asemenea vă spuneam că și-au dat seama toți, bineînțeles, inclusiv decidenții noștri, că activitatea de cercetare- dezvoltare-inovare este cheia continuității și evoluției. Iarăși, așteptăm, pentru că avusesem discuții, avusesem promisiuni, că vom avea un plan sectorial de cercetare-dezvoltare serios, decent la nivelul Ministerului Apărării Naționale și al unuia la nivelul Ministerului Economiei. Din păcate, la nivelul Ministerului Economiei nu a fost construit acest plan sectorial, iar cel de la nivelul Ministerului Apărării a rămas așa cum știam, de decor, până la urmă. Trendul a fost negativ, dar suntem căliți.

Da. Păcat de toate aceste rămâneri în urmă, ca să spun așa… Totuși, într-un interviu anterior cu liderul de sindicat de la Industria de Apărare, d-sa spunea că exista o planificare făcută de Ministerul Apărării pentru înzestrare, care ajunsese la Ministerul Economiei, doar că de acolo n-ar fi plecat mai departe către Industria de Apărare, către operatorii Industriei de Apărare. Știți de planul ăsta? V-a fost adus la cunoștință?

Iarăși ne întoarcem la dubla măsură. Au fost declarații oficiale ale d-lui ministru Ciucă, chiar în urma unei întâlniri la sediul Ministerului Economiei cu dl. Ministru Virgil Popescu, în care dl ministru Ciucă a declarat public că a transmis Ministerului Economiei programul cu principalele obiective privind dotarea/înzestrarea arrmatei române pe perioada 2020-2026. Dacă nu mă înșel. Lucru pe care, noi citindu-l în ziare… mă refer la Patromil, pentru că vorbesc în numele Patromil și al membrilor Patromil… Citindu-l în ziare și gândindu-ne că acest lucru a fost făcut în litera și spiritul Legii 232/ 2016, Legea Industriei Naționale de Apărare, lege care, vă reamintesc, a fost inițiată de Ministerul Apărării și Ministerul Economiei în anul 2016, promulgată de președintele Johannis în noiembrie 2016… Deci, vreau să spun că a fost inițiată de cele două ministere. În mod normal noi, acum, după respectiva declarație publică, ne așteptam ca acel document care a fost dat să fie transmis în spiritul cerinței legii, care spune, la unul din articole, că instituțiile publice din cadrul FSNA, Forțele Sistemului Național de Apărare, în care sunt și Ministerul de Interne, și Ministerul Apărării, SRI-ul, STS-ul, vor transmite cu trei ani înainte necesarul de tehnică și echipamente moderne pe care și le dorește, către ministerul de resort, pentru ca industria națională să se poată pregăti și să se poată moderniza, și să aloce investiții. Deci, am spus, este clar că dacă dl. ministru Ciucă face declarația publică, a fost transmis documentul, și imediat, vă spun personal, m-am adresat ministrului Virgil Popescu. Răspunsul a fost foarte elegant, dar neconstructiv. Ni s-a spus că documentul este clasificat și, din acest motiv, nu ne poate fi pus la dispoziție și să ne adresăm Ministerului Apărării. Vă specific că în Industria Națională de Apărare, atât în cea cu capital de stat, cât și în cea cu capital privat, prin natura obiectului principal de activitate și a legislației naționale europene și euroatlantice, personalul nostru, nu în totalitate, specialiștii, au certificate ORNISS, inclusiv NATO/SECRET. Inclusiv NATO/SECRET! Le-am explicat atât la Ministerul Industriei, la Ministerul Economiei, cât și la Ministerul Apărării, că avem asemenea personal, în condițiile în care dânșii oricum știau, că participăm împreună la activități NATO. Nu am reușit, după mai multe iterații, să intrăm în posesie… sau să ne fie pus în camera de studiu care se află în structura de securitate a oricărei instituții publice, să ni se pună, celor care venim cu certificatele ORNISS.. Așa că am rămas la informații de șezătoare.

Aveți o explicație, în afară de cea oficială, dată de minister? De ce? Că nu pot să cred că noi suntem scoși din acest joc pentru a avea acces un operator extern, de exemplu, care poate vine, poate nu, dar noi nu, în condițiile în care îndeplinim toate rigorile?

Sincer să vă spun, acuma eu nu-i suspectez… Sincer… Iarăși mi s-a mai reproșat că sunt destul de acid în unele declarații… Acuma, eu nu le reproșez că au făcut-o cu rea credință, dar se pare că și dânșii au o problemă de personal și de proceduri. Probabil că nu s-au mai confruntat până acum cu situații de genul: vine un operator român privat să-ți solicite un document care a fost emis de o altă structură și nu prea știi cum să i-l pui la dispoziție, cu toate că 585-ul spune foarte clar: există o cameră de studiu, se semnează, se studiază, se dă înapoi, nu ai voie să faci adnotări, nu ai voie să fotografiezi, mă rog, lucrurile sunt foarte clare. Mi-ați pus o întrebare, v-am răspuns. Liderul de sindicat a avut dreptate. De această dată.

Deci, există lista, dar nu puteți ajunge la ea. Din păcate. Nejustificat.

Din păcate nu pot ajunge. E adevărat că nu pot să declar că operatorii din industria cu capital de stat, să spunem Romarm, Romaero, IAR, Elicoptere Brașov, Avioane Craiova, n-aș putea spune că n-au primit, sau dacă au cerut. Nu dețin această informație.

Important e că totuși, o categorie foarte mare de operatori nu poate avea acces și din câte înțeleg vârful tehnologic îl găsim mai mult în zona privată.

Da, ăsta este adevărul, deci în zona privată care s-a modernizat ținând cont de prioritățile NATO și Uniunii Europene. Acolo s-a investit.

Trecând la ce se întâmplă în plan european, toate țările din jurul nostru și-au deschis diverse fabrici pe diverse componente. Ungaria pe transportoare, polonezii pe transportoare, armament de muniție și, mai nou, elicoptere… Deci, interesele de oportunitate pentru transferul tehnologic la noi în țară se cam închid, pentru că s-au mutat deja către țările din jurul nostru. Clar noi vom fi depășiți din punctul de vedere tehnologic al dotărilor pe care le poate pune la dispoziție Industria de Apărare autohtonă către MAPN. Dacă vor vrea, atâta vreme cât nimeni nu ia nicio măsură măcar de identificare a acestor oportunități pe care încă am putea să le luăm. Dumneavoastră unde credeți că ar mai fi aceste oportunități și ce anume credeți că îi diferențiază pe decidenții români de decidenții polonezi și unguri, pentru că noi nu suntem în stare să obținem asemenea succese economice?

O să încerc să vă răspund cât mai la obiect. Ați pomenit Ungaria și Polonia și aveți perfectă dreptate, dar nu numai elicoptere și transportoare cum spuneați, pentru că polonezii, cel puțin, deja s-au dus puternic către aviație și către optronică. Ei se orientează foarte bine, pe capabilitățile… știți există o Biblie, cum le spun eu decidenților noștri și colegilor, ”capability development priorities”. Prioritățile planului de dezvoltare a capabilității. Ei s-au uitat care sunt cele 11 capabilități prioritare stabilite de țările membre prin Ministerul Apărării, inclusiv de Ministerul Apărării din România. Adică, și Ministerul Apărării a votat și a achiesat la aceste capabilități, pe care le cunoaște foarte bine. Sunt persoane, în zona d-nei secretar de stat Simona Cojocaru, foarte bine puse la punct cu partea aceasta de Industrie europeană a Apărării. Deci ei s-au uitat – că ne întrebați ce ne diferențiază – ei s-au uitat la Biblia ”capability development priorities”, noi doar am votat-o și am uitat-o. Ei au tratat cu foarte mare resposabilitate cooperarea industrială și transferul tehnologic de tip offset, noi, din contră, am băgat într-o lege veche privind offsetul în România, este vorba de ordonanța guvernamentală 189, care este dinainte de aderarea României la NATO și la UE. Cred că suntem singura țară din UE care avem o legislație de cooperare industrială și de compensare dinainte de a fi membri NATO și UE, și nu numai că n-am actualizat această lege de, spunem noi, simplu, offset, ca să se înțeleagă, noi am înrăutățit-o, în sensul că în 2012, din proprie inițiativă, am eliminat contractele guvern la guvern de la obligația de a face offset. Și după cum vedeți noi avem majoritatea contractelor de achiziții militare cu SUA, toate sunt guvern la guvern și, așa fiind, nu au obligație de offset. Cu toate că în SUA, apropos de elicoptere în Polonia, ei beneficiază de cooperare industrială. De asemenea pe aviație, pe F16, beneficiază de cooperare industrială. Patriotul, Raytheon, același Raytheon care este și furnizorul nostru, are cooperare industrială. Deci, atâta timp cât noi avem o lege veche pe care în loc să o îmbunătățim, ne dăm singuri la glezne, atâta timp cât avem un comportament să spunem, nu știu cum să zic…

Slugarnic!

Spre umilință. Deci nu avem un comportament de partener. Avem un comportament de vasal. Și ne comportăm ezitant. Uitați-vă la cazul cu Rheinmetall. Am spus că ne trebuie un transportor 8X8, pe care să-l facem la Moreni și să fie flotabil, după care am spus că nu mai trebuie. Am spus că facem Super Șoimul IAR 99, îl facem avion de pregătire a piloților pentru F16… Am zis: hai să o facem în etape. Astea nu sunt lucruri care să permită o predictibilitate, un curaj al investitorilor, nici măcar al celor români, pentru că investești cu o perspectivă. Iarăși, avem problema aceasta, mă refer între polonezi, unguri și români, că asta a fost întrebarea… ei alocă din ce în ce mai mulți bani cercetării-dezvoltării. Noi, din nefericire, facem declarații…Am văzut Carta Albă aprobată acuma de dl. Orban, în care iarăși sunt câteva lucruri care pur și simplu ne excită. Sunt nemaipomenite, respectiv că se va acorda planului sectorial de cercetare-dezvoltare al armatei 2%, din 2% pe care-i are armata. Asta ar însemna undeva spre aproximativ 500 de milioane de lei, lucru care, dacă se va întâmpla, va ridica Ministerului Apărării Naționale mari probleme, pentru că ei până acum se învârteau undeva la 10-20-50 de milioane, e deja un alt ordin de mărime. Noi n-am făcut-o, sperăm să o facem. Mi-ați mai pus întrebarea în ce domenii credem că, chiar cu aceste bâlbe, am putea conta, așa ca Polonia și Ungaria, nu?

Cum am mai putea conta pe piața externă, chiar așa în condițiile astea grele? Unde am mai putea conta? În ce domenii?

Să știți că din fericire chiar contăm! Noi acum, eu mă plâng de colaborarea nu foarte bună, sau nu foarte eficientă la nivel intern, dar noi, dacă am supraviețuit cum v-am spus, inclusiv sectorul de stat, nu doar privații, am supraviețuit din exporturi. Deci la nivel extern suntem cunoscuți, recunoscuți și folosiți.

În ce zone?

Imediat! Imediat vă spun. Cu dovezi clare, nu declarații, cum fac unii. Deci suntem din ce în ce mai buni în zona optronică. Deci, intensificatoare de imagine de ultimă generație, sisteme de conducere a focului de pe transportoare, de pe blindate…Avem de exemplu niște produse fantastic de bune în zona lui Pro Optica, dar și a IOR… aici este o colaborare foarte bună între zona privată și zona de stat, încât firme mari, jucători mari precum Thales, Rafael și alții încep să piardă licitații internaționale. În favoarea noastră! Avem de exemplu, capabilități foarte bune, apreciate în cadrul exercițiilor NATO de tip CWIX, de exemplu, la care participăm alături de armata română în zona de comandă-control. Cei de la HarrisL3, SUA, subcontractează în România, la Interactive, dar nu numai, nu puține proiecte pe care le au în terțe țări. Suntem foarte buni pe cyber security, e adevărat, aici tot pe zona privată…Avem aici firme precum certSIGN, Safetech… Apropos, Safetech, pentru că mi-ați spus că vom discuta și despre privatizare, Safetech care este o firmă privată foarte bună pe zona de cybersecurity, a făcut un IPO, deci o lansare inițială pe bursa de la București, pe platforma AeRO, în care a fost suprasubscrisă oferta de vreo cinci ori, și o creștere în prima zi de peste 15%. În condițiile în care noi nu avem o bursă fantastică, care să atragă, dar este clar că cei care trebuie să cunoască, cunosc. Și bursa de la noi este o bună formă de finanțare. Deci pe cyber security iarăși suntem foarte buni. Suntem foarte buni pe CBRN, deci pe bacteriologic, pe nuclear, avem aici… eu vă dau și nume, e normal să fac și reclamă la membrii Patromil, ca să se știe. Deci avem de exemplu pe MarcTel, care este o îmbinare de capabilitate pe comunicații, pe electronică și pe CBRN, care i-a permis să fie prima firmă din România, și asta vă spun, acum vreo 15 ani, care a semnat un Basic Ordering Agreement cu NATO. Cu NC3A la vremea aceea, cu NCIA, deci este vorba despre comunicații, nu este vorba de fiare. Deci pe CBRN suntem foarte buni. Suntem buni pe infrastructuri critice, avem foarte multe firme din România care sunt chemate pentru sisteme din porturi, din aeroporturi, inclusiv noi avem Transelectrica de exemplu… pe rețeaua Transelectrica e o infrastructură critică, sunt firmele membre Patromil, nu sunt din afară. Avem zona laserului, avem cel mai mare laser de aici și avem o cultură și o istorie a laserilor în care, iarăși, suntem competitivi. Suntem destul de buni, hai să ne uităm, totuși, la IAR Brașov, pe partea de elicoptere… Ei au făcut un elicopter naval prin concepție și inovare proprie… Și nu este ușor lucru, mă uit acum la turci, care sunt foarte mult înaintea noastră, care se cam chinuie să facă o variantă navală pentru corvete și pentru fregate. Suntem buni, incredibil, în zona spațială. Avem, de exemplu, o firmă, Terrasigna, care este una dintre cele două firme contractate de Agenția Spațială Europeană, într-un proiect extrem de dificil și de complex. Și au fost alese două firme. Cea elvețiană și Terrasigna de la noi. Deci, avem. Avem și eu sunt convins că și în zona de stat, în zona de muniție inteligentă, cu investiții și cu parteneri serioși cred că s-ar putea merge mai departe. Deci, încă vom conta, dacă vom colabora onest si vom implica pe criterii de meritocrație manageri si administratori competenți, necontroversați si Patrioți!

Va urma

Interviu  realizat de Cornel Moisă