Relatarea explozivă a lui Adam Entous, din New York Times, a confirmat ceea ce doar câțiva dintre noi am mai scris, la doar câteva săptămâni după începerea războiului – anume că Washington-ul s-a implicat ca un cobeligerant în toate, mai puțin cu numele.

Într-un articol ignorat în mare măsură, publicat la 19 aprilie, în Asia Times, notam că:

Implicarea SUA este profundă, depășind vânzările de arme și schimbul de informații. Un oficial de la Pentagon, care a solicitat anonimitate, mi-a spus că, ”avem, probabil, o participare limitată pe teren, în Ucraina, dar sub titlul 50, nu titlul 10[1], adică agenți de informații și paramilitari – dar nu militari obișnuiți”.

În aceeași relatare l-am citat pe Bruce Fein, un fost procuror general asociat din vremea administrației Reagan, care a descris comportamentul SUA și al aliaților săi drept ”încălcări sistematice, substanțiale ale obligațiilor de imparțialitate și neparticipare la conflict al unui neutru”.

Ca ultimă concluzie, relatarea lui Entous demonstrează amploarea îngrijorătoare a implicării noastre într-un război împotriva Rusiei posesoare de arme nucleare, dezvăluind accidental profunzimea înșelăciunii la care s-au pretat Joe Biden. Jake Sullivan, Lloyd Austin și Antony Blinken pentru a scoate implicarea Americii din atenția publică.

După ce a început un război despre care crede clar că a fost provocat*, după ce a fost indus în eroare de către Franța și Germania în timpul semnării Acordurilor de la Minsk (2015-2022), Vladimir Putin nu este dispus la compromisuri.

În timpul unei întâlniri cu marinarii de pe submarinul nuclear Arhangelsk, care a avut loc la Murmansk, pe 27 martie, Putin a vorbit despre starea războiului spunând, printre altele, următoarele:

Treptat, nu atât de repede pe cât și-ar dori unii, dar totuși cu perseverență și încredere, ne îndreptăm spre atingerea tuturor obiectivelor declarate la începutul acestei operațiuni.

De-a lungul întregii linii a frontului, trupele noastre au inițiativa strategică. Așa cum am mai spus: îi vom termina. Există motive să credem că îi vom termina.

Apoi, Putin a abordat ideea unui nou guvern în Ucraina ”în cadrul operațiunilor Națiunilor Unite de menținere a păcii ”.

”În principiu”, a continuat el, ”ar fi într-adevăr posibil să discutăm, sub auspiciile ONU, cu Statele Unite și chiar cu țările europene – și cu siguranță cu partenerii și aliații noștri – posibilitatea de a stabili o administrație temporară în Ucraina”.

În viziunea lui Putin, regimul Zelensky este, datorită legăturilor sale și, într-adevăr, a încrederii sale în milițiile neonaziste din țară, incapabil și lipsit de dorința de a acționa ca un interlocutor serios în discuțiile de pace. Conform unui număr mare de relatări, comentariile recente ale lui Putin despre Zelensky l-au înfuriat pe Donald Trump.

Un alt semn al unei implicări rusești de cursă lungă este efortul lor continuu de a-și consolida parteneriatul cu China. Acum câteva zile ministrul chinez de externe Wang Yy și ministrul adjunct de externe Liu Bin s-au întâlnit la Moscova cu Putin, cu ministrul de externe Serghei Lavrov și consilierul prezidențial Iuri Ușakov. Printre altele, a fost confirmată informația conform căreia președintele chinez Xi Jinping se va întâlni cu Vladimir Putin luna viitoare, tot la Moscova, pentru a marca Ziua Victoriei, ce-a de-a 80-a aniversare a sfârșitului celui de Al Doilea Război Mondial.

Atât Zelensky cât și Trump ar trebui să fie îngrijorați de faptul că Wang a spus publicației ruse RIA Novosti că, deși consideră eforturile lui Trump de a pune capăt războiului demne de a fi luate în considerație, în opinia sa pacea este deocamdată ”departe” și ”cauzele crizei sunt extrem de complexe”.

El a continuat:

Noi pledăm pentru eradicarea cauzelor crizei prin dialog și negocieri și,în cele din urmă, obținerea unui acord de pace echitabil, pe termen lung, obligatoriu, acceptabil pentru toate părțile implicate.

Visele lui Trump la un Premiu Nobel se vor ciocni de o serie de factori, inclusiv sprijinul Chinei pentru Rusia, faptul că Putin îl consideră pe Zelensky ilegitim și, nu în ultimul rând, realitatea de la fața locului – o realitate în dezacord cu narațiunile puerile elaborate de Pentagon (apoi spălate prin New York Times) care susțin că Rusia a pierdut peste 700 000 de oameni, iar economia sa se clatină pe marginea prăpastiei.

Nu există dovezi în sprijinul unor asemenea afirmații: în 2024, economia Rusiei a crescut cu 4,1%, economia UE a crescut cu 1%, iar o discuție realistă despre numărul victimelor poate fi găsită aici.

La urma urmei, Rusia câștigă războiul și cererea lui Putin de schimbare a regimului de la Kiev este una pe care Trump ar putea s-o accepte, dacă dorește ca luptele să se încheie curând. Dacă și cînd va fi scrisă o relatare sinceră a acestei perioade, Zelensky va apărea nu ca un Churchill al timpului său, ci ca un Diem al Europei de Est, un lider zadarnic, ținut ostatic al forțelor din țară și din străinătate, asupra cărora are puțin control.

Note: *Înainte de invazie, Putin a vorbit de nenumărate ori despre pericolul clar care crește la granița Rusiei cu Ucraina, vezi: „Now or Never” al lui Geffery Roberts: Decizia lui Putin de război cu Ucraina, link aici: https://jmss.org/article/view/76584/56335?s=03

James W Carden este fost consilier al Comisiei prezidențiale bilaterale SUA-Rusia din cadrul departamentului de Stat al SUA. În prezent este membru al Consiliului de Administrație al Centrului Simone Weil, precum și editorialist al Asia Times. Articolele și eseurile sale au apărut într-o mare varietate de publicații, printre care The Nation, The American Conservative, Responsible Statecraft, The Spectator, UnHerd, The National Interest, Quartz, Los Angeles Times și American Affairs.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

[1]În mod tradițional, armata SUA operează sub titlul 10 al USC, care conferă autoritatea de a folosi forța letală. În schimb, agenții precum CIA operează în temeiul titlului 50, desfășurând operațiuni de contrainformații și spionaj.