Kandinski a fost întotdeauna interesat să predea. Deși avea deja o reputație internațională ca pictor, a fost profesor de drept și economie imediat după obținerea diplomei universitare, apoi maestru al unei școli de pictură pe care a organizat-o la München, după care profesor la Universitatea din Moscova.

 

După 1912, Kandinsky se îndreaptă încet către suprarealism…

Composiție IV, 1911

 

Pata neagră , 1912

Perioada München

Pornind de la realismul specific secolului al XIX-lea, Kandinsky a fost influențat de impresionism și de efectele decorative ale Art Nouveau, de tehnica punctelor din neoimpresionism (sau pointilism), de culoarea puternică și nerealistă a expresionismului central-european și a fauvismului francez. A fost contemporan cu toate marile curente ale picturii moderne. A expus în cadrul grupurilor de avangardă și al marilor expoziții neacademice care au apărut în toată Europa – în cadrul grupului Phalanx din München (al cărui președinte a devenit în 1902), al grupului Sezession din Berlin, al Salon d’Automne și al Salon des Indépendants din Paris și al grupului din Dresda, care s-a autointitulat Die Brücke („Podul”).

 

Fugă, 1914

 

Dacă până în 1914, în lucrările realizate la Munchen mai puteau fi regăsite aluzii ocazionale la peisaj, pânzele și acuarelele din anii săi moscoviți arată o determinare către abstract și o tendință clară de abandon a stilului spontan, liric și organic de mai devreme în favoarea uneia mai deliberate, raționale și constructive

Moscova , 1916

 

Dacă până în 1914, în lucrările realizate la Munchen mai puteau fi regăsite aluzii ocazionale la peisaj, pânzele și acuarelele din anii săi moscoviți arată o determinare către abstract și o tendință clară de abandon a stilului spontan, liric și organic de mai devreme în favoarea uneia mai deliberate, raționale și constructive

 

Perioada rusă

După izbucnirea Primului Război Mondial este constrâns să părăsească Münchenul, fiind cetățean rus, deci persona non grata. Kandinsky   s-a despărțit de Gabriele Münter și a revenit în Rusia, în 1917 căsătorindu-se cu o moscovită, Nina Andreevskaia, o femeie mult mai tânără decât el, cu care a avut o relație reușită. În septembrie, se va naște primul lui fiu, Vsievolod. Din păcate, copilul va muri la doar trei ani.

În 1918, a fost angajat ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Moscova și a devenit membru al secției de artă a Comisariatului Poporului pentru Instrucție Publică. În 1919 a creat Institutul de Cultură Artistică, a devenit director al Muzeului de Cultură Picturală din Moscova și a contribuit la organizarea a 22 de muzee în Uniunea Sovietică.

În 1920 a fost numit profesor la Universitatea din Moscova și a fost onorat cu o expoziție personală organizată de stat, iar un an mai târziu înființează Academia de Știință și Artă.

Concepțiile lui Kandinski vor fi în scurtă vreme din ce în ce mai mult criticate. În decembrie 1921, a părăsit Rusia împreună cu soția lui, mutându-se la Berlin, perioadă care a marcat și transformări vizibile în pictura sa. Nu se va mai întoarce niciodată în Rusia.

În 1933, Kandinsky a emigrat la Paris, acolo unde a trăit 11 ani într-un apartament din suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine, devenind cetățean francez naturalizat în 1939.

 

Ultimii ani

În 1922, la Weimar este numit profesor la Bauhaus. După ce naziștii închid facultatea Bauhaus, în 1933 , la sfatul lui Marcel Duchamp, pleacă la Paris. acolo unde a trăit 11 ani într-un apartament din suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine, devenind cetățean francez naturalizat în 1939. Duce aici o viață liniștită, departe de lume, și,..pictează…

Compoziție 8 , 1923

Pe alb II , 1923

 

Compoziție IX , 1936

Galben Roșu Albastru – 1925

Compoziție X, 1939

 

În martie 1944, este diagnosticat cu arterioscleroză, dar va continua să lucreze până în iulie. Moare la Neuilly-sur-Seine, pe 13 decembrie 1944 ca urmare a unei hemoragii cerebrale.

 

Sursa datelor biografice : Wikipedia, Britanica

 

Despre stil

Kandinsky a fost unul dintre membrii fondatori ai grupului Der Blaue Reiter (Călărețul albastru), o asociație de artiști expresioniști care împărtășeau un interes pentru aspectele spirituale și mistice ale artei, numele fiind inspirat de una dintre picturile lui Kandinsky.

Picturile lui Kandinsky din această perioadă sunt caracterizate de culori îndrăznețe, forme geometrice și compoziții dinamice. Kandinsky credea că arta ar trebui să fie o formă de expresie care să transceadă lumea materială și să se conecteze cu privitorul la un nivel emoțional mai profund. A scris pe larg pe tema teoriei artei, iar cartea sa „Concerning the Spiritual in Art” este considerată o lucrare fundamentală în dezvoltarea artei abstracte.

 

După ce, în 1909, a cumpărat o casă în orășelul Murnau, în sudul Bavariei, lucrând o parte din timp acolo, Kandinsky a început procesul care a dus la apariția propriului său stil și, în cele din urmă, la descoperirea istorică a picturii pur abstracte.

Kandinsky a abordat pictura printr-o varietate de tehnici, pictură în ulei, acuarelă și gravură. Kandinsky însă, nu era genul de pictor care să se piardă doar în proprietățile fizice ale uleiului și ale pigmentului pe care le folosea pentru tablourile sale. Artistul își dorea un tip de pictură în care culorile, liniile și formele puteau evolua într-un „limbaj” vizual capabil – așa cum era, pentru el, „limbajul” abstract al muzicii. Kandinsky dorea să exprime idei și să evoce emoții profunde. Proiectul nu era ceva complet nou, analogiile dintre pictură și muzică fiind exploatate cu mult înaintea lui de gânditori care încercaseră să codifice presupusa expresivitate a culorilor, liniilor și formelor, astfel că Vasili Kandinsky nu poate fi numit, așa cum s-a întâmplat adesea, „fondatorul” picturii nonfigurative, ci un pionier important al acesteia.A ținut cursuri despre elementele formei, a predat un curs de culoare, a condus atelierul de pictură murală, iar în 1925, când școala s-a mutat de la Weimar la Dessau, a ținut un curs de pictură „liberă”, neaplicată. Faptul că era foarte interesat de teorie s-a cocretizat în publicarea, în 1926, a celui de-al doilea tratat important al său, Punkt und Linie zu Fläche („Punct și linie în plan””).

În primul său tratat, „Despre spiritual în artă”, Kandinsky vorbea despre expresivitatea culorilor, comparând galbenul, de exemplu, cu sunetul agresiv al unei trompete trompetei și albastrul cu sunetul ceresc al orgii. În cel de-al doilea tratat, analiza presupusele efecte ale elementelor abstracte ale desenului, interpretând o linie orizontală, de exemplu, ca fiind rece și o linie verticală ca fiind fierbinte.

 

Pictura ultimilor ani ai săi de viață a preferat să o numească mai degrabă „concretă” decât „abstractă”, limbajul său vizual devenind reprezentat de colecții de semne care arată ca niște mesaje aproape indescifrabile scrise în pictograme și hieroglife; multe dintre semne părând a fi un fel de larve acvatice, din când în când introducând și o mână figurativă sau un chip uman lunar. Lucrările cele mai cunoscute din această perioadă sunt : Violet Dominant, Dominant Curve, Fifteen, Moderation și Tempered Élan.

 

Destin Postum

 

În martie 2023, Kandinsky obține un record, la Licitația Sotheby’s Londra . pictura „Murnau mit Kirche II”, ajunge după o avalanșă de oferte, la 37,2 milioane de lire sterline.

Murnau cu bisercă II

 

Pictura a fost creată în 1910, când Kandinsky a început să treacă de la figurativ la abstracție, croind o nouă cale experimentală în cariera sa deja remarcabilă.

Pictura a avut o istorie deosebită. Confiscată de naziști de la propietari, pânza a fost returnată recent moștenitorilor proprietarilor originali, Siegbert și Johanna Margarete Stern, care au fost colecționari și membri respectați ai cercului cultural berlinez din anii 1930, alături de Franz Kafka și Albert Einstein.

 

Pictor și profesor, fondator al Academiei de Știință și Artă din Rusia, , contemporan cu toate marile curente ale picturii moderne, trecând el însuși, de la expresionism, la pictura abstractă, considerat cofondator al acesteia,  Kandinsky a fost apreciat în timpul vieții, deși a fost obligat să emigreze , întâi din Germania în Rusia și apoi, din nou, din Rusia în Franța.

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci – membru UZPR