Ted Galen Carpenter

Cei care își amintesc felul în care SUA și ceilalți membri NATO au determinat sprijinul public pentru un război proxy în Ucraina (împreună cu propagandiștii din mass media), experimentează, probabil, o senzație de déjà vu. Un efort similar se află acum în plină desfășurare vizavi de Niger și de alte țări din Africa de Vest. Washingtonul este supărat din pricina recentei lovituri de stat din Niger, soldată cu alungarea unui guvern prooccidental – cel mai recent eveniment de această factură din regiunea respectivă. Liderii americani sunt îngrijorați nu doar pentru că loviturile de stat au accentuat slăbirea influenței Franței, fostul stăpân colonial, ci și pentru că insurgenții au adoptat o atitudine prietenoasă față de Rusia.

Administrația Biden este deosebit de agitată deoarece Nigerul fusese până deunăzi punctul de sprijin al prezenței militare americane în Africa de Vest. Wahshingtonul a staționat acolo peste 1100 de militari și menține mai multe baze de drone, aparent cu scopul de a combate rebelii islamiști afiliați ISIS. De asemenea, în ultimii ani, SUA au oferit Nigerului un ajutor de securitate de peste 500 de milioane de dolari.

O condiție prealabilă esențială asigurării sprijinului populației pentru un război proxy – și cu atât mai mult pentru o intervenție militară directă – este exagerarea relevanței evoluțiilor în ceea ce privește securitatea și alte interese importante ale Americii. O sarcină conexă fiind aceea de a genera un sentiment de urgență. Acest efort a început deja, mass media mainstream jucându-și rolul obișnuit de slujnică a politicii guvernamentale.

Michele Kelemen, corepondent NPR, a deschis focul. Articolul ei, intitulat Iată de ce lovitura de stat din Niger este importantă pentru SUA, a reflectat fidel poziția administrației Biden. ”Nigerul este vital pentru eforturile SUA de combatere a terorismului în Africa. Este una dintre puținle țări din regiune care a acceptat să găzduiască baze de drone americane, sute de forțe speciale americane și experți în logistică, care sunt implicați în operațiuni de combatere a terorismului împotriva Boko Haram și afiliaților ISIS.” Dar, în fundal, pândește un pericol și mai mare. ”În acest moment trebuie să ne asigurăm că Nigerul rămâne un partener al SUA în eforturile de combatere a terorismului și nu va apela, pentru asistență de securitate, la grupul de mercenari ruși Wagner, așa cum au procedat alții din regiune”.

Doi oficiali ai guvernului nigerian înlăturat au primit imediat platforme proeminente pentru ofensiva de propagandă. Nu este surprinzător nici faptul că Washington Post, un purtător de cuvânt de încredere al birocrației de politică externă a SUA, a jucat un rol principal. La doar câteva zile după lovitura de stat, președintele demis al Nigerului, Mohamed Bazoum, a putut publica aici un editorial. Argumentele sale păreau ajustate pentru a se face ecoul acuzațiilor rusofobe ale guvernului SUA. ”În agitata regiune Sahel a Africii, Nigerul este ultimul bastion al respectării drepturilor omului în mijlocul mișcărilor autoritare care au pus stpânire pe unii dintre vecinii noștri. Deși această încercare de lovitură de stat este o tragedie pentru nigerieni, succesul ei ar avea consecințe devastatoare cu mult dincolo de granițele noastre. Beneficiind de invitația deschisă a puciștilor și a aliaților lor regionali, întreaga regiune centrală a Sahelului ar putea cădea sub influența Rusiei, prin intermediul Grupului Wagner, al cărui terorism brutal a fost pe deplin înfățișat în Ucraina.” A doua zi, Kiari Liman-Tinguiri, ambasadorul Nigerului în SUA a întărit aceste argumente în timpul unui interviu pentru Washington Post. Ambasadorul a afirmat că, dacă va fi tolerată, recenta lovitură de stat militară din țara sa ”va destabiliza lumea”.

Washingtonul dă semne inconfundabile că flirtează cu opțiunea unui război proxy. Secretaul de stat Tony Blinken și-a exprimat sprijinul pentru vecinii Nigerului din Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), declarând că blocul ar putea interveni forțat pentru a restabili guvernul ales. ECOWAS impusese deja sancțiuni economice și restricții de călătorie asupra Nigerului, cu aprobarea Parisului și a Washingtonului.

Există o campanie concertată, aparent coordonată, pentru a sublinia presupusa importanță a Nigerului – inclusiv legătura sa cu interesele importante ale SUA. Scriind în The National Interest, François Baird, fondatorul mișcării comerciale Fair Play și co-președintele companiei internaționale de consultanță Baird’s CMC, prezintă un alai de potențiale orori, reușind să adune laolaltă sperietorile favorite ale Washingtonului. ”În prezent, este probabil ca America și Franța să-și piardă investițiile și bazele de combatere a terorismului din Niger. Rușii vor lupta pentru minerit și alte active. Insurgenții extremiști musulmani vor câștiga teren. Și China va câștiga bani și își va crește influența, totul datorită scăderii stabilității în Niger și Africa de Vest.”

Editorialistul Washington Post Ishaan Tharoor avertizează că ”Nigerul se îndepărtează de Occident”. El adaugă că ”criza în curs s-a transformat într-o conflagrație geopolitică”, unul din semnele deosebit de îngrijorătoare fiind acela că ”în special pe rețelele de socializare, susinătorii loviturii de stat au adoptat o linie izbitor de antioccidentală, socotind atât guvernul lui Bazoum, cât și pe apărătorii săi regionali, drept marionete ale puterilor imperialiste.”

Pentru oficialii americani, Rusia este principalul răufăcător desemnat – continuând să joace rolul care i-a fost atribuit în Ucraina și în restul Europei de Est, pentru a justifica un nou război rece. Atât Blinken cât și secretarul de stat adjunct interimar, Victoria Nuland, au declarat că sunt preocupați în principal de posibilitatea ca forțele ruse Wagner să se mute în Niger. Există, de asemenea, o dorință clară de a ține minele de uraniu ale țării (în mare parte deținute de francezi) departe de mâinile Moscovei sau a Beijingului.

Nici înainte Washingtonul nu a ezitat să orchestreze războaie proxy – unele de mare anvergură. A făcut acest lucru în Afganistan în anii 1980, iar efortul actual din Ucraina este un alt exemplu proeminent. Într-adevăr, practica a avut o istorie lungă și dezonorantă, de la începutul Războiului Rece, când Washingtonul a folosit această tehnică pentru a răsturna guvernul de stânga din Guatemala, pentru ca apoi să facă același lucru cu o armată de exil, pregătită de CIA, încercând să-l înlăture pe Fidel Castro.

Un proces similar poate avea loc în Africa de Vest. Pe 10 august, ECOWAS a anunțat activarea unei ”forțe de rezervă” în scopul unei posibile intervenții în Niger. Nu există nicio îndoială că mișcarea are sprijinul Washingtonului.

Poporul american trebuie să reziste eforturilor de inițiere a unui alt război prin procură, sponsorizat de SUA. Nu există nimic în Africa de Vest care să justifice o asemenea încurcătură, cu consecințe imprevizibile. Și, în special, este cu totul lipsită de înțelepciune folosirea Nigerului sau a altor țări din regiune ca pioni pentru o luptă urâtă între SUA și Rusia.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Ted Galen Carpenter este cercetător principal la Randolph Bourne Institute și la The Libertarian Institute. De asemenea, pe parcursul unei cariere de 37 de ani, el a ocupat diferite poziții de conducere la Cato Institute. Dr. Carpenter este autorul a 13 cărți și a peste 1 200 de articole de politică externă și afaceri internaționale.