Vom vorbi mai intâi despre una din puținele femei pictor din epoca marilor curente din pictura sfarșitului secolului XIX si începutul secolului XX : Suzanne Valadon

Suzanne Valadon

 Valadon și-a început cariera ca model în 1880 la Montmartre, la numai 15 ani.  A fost modelat timp de mai bine de zece ani pentru : Berthe Morisot, Pierre-Cécile Puvis de Chavannes , Théophile Steinlen , Pierre-Auguste Renoir , Jean-Jacques Henner și Henri de Toulouse-Lautrec.  Numele de model a fost „Maria” .A fost numită „Suzanne” de către Toulouse-Lautrec, după povestea biblică a Susannei și a bătrânilor . A fost iubita lui Toulouse-Lautrec timp de doi ani, care s-au încheiat când a încercat să se sinucidă în 1888. Valadon a învățat pictura observând tehnicile artiștilor pentru care a pozat. La începutul anilor 1890, ea s-a împrietenit cu Edgar Degas , care a fost impresionat de desenele ei îndrăznețe și picturile fine. El i-a cumpărat picturile și a încurajat-o. A rămas unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi până la moartea sa în 1917.

Bucuria vieții (1911),  Muzeul Metropolitan de Artă

Aruncare navodului (1914), Muzeul de Arte Frumoase Nancy

 

Istoricul de artă Heather Dawkins credea că experiența lui Valadon ca model a adăugat profunzime propriilor imagini despre femeile nud, care tindeau să fie mai puțin idealizate decât reprezentările femeilor de către bărbații post- impresionişti.

Despre Suzanne Valadon vom mai vorbi…

 

Maurice Utrillo

 

Scurta biografie

Maurice Utrillo (1883 – 1955) este un pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon ,tatăl fiind necunoscut. În 1891, Miguel Utrillo y Morlius, pictor și critic de artă catalan, îl recunoaște drept fiu al său, îi acordă paternitatea și numele, deși – probabil – nu a fost cu adevărat tatăl său. În memoriile nepublicate ale unuia dintre colecționarii săi americani, Ruth Bakwin : „După ce Maurice s-a născut Suzanne Valadon, a mers la Renoir , pentru care fusese model cu nouă luni în urmă. Renoir s-a uitat la copil și a spus: „Nu poate fi al meu, culoarea este groaznică!”. Apoi a mers la Degas , pentru care fusese deasemenea model. El a spus: „Nu poate fi al meu, forma este groaznică!”. La o cafenea, Valadon l-a văzut pe un artist pe care îl cunoștea pe nume Miguel Utrillo, căruia i-a revărsat necazurile. Bărbatul i-a spus să-i spună bebelușului Utrillo: „Mi-ar face plăcere să-mi pun numele lucrării fie a lui Renoir, fie a lui Degas! ”

 

Maurice își petrece copilăria la bunica lui, Villa Auchat, la Seine-Saint-Denis. Încă din tinerețe începe să abuzeze de băuturi alcoolice. La vârsta de 18 ani este internat în spitalul Sainte-Anne din Paris pentru o cură de dezintoxicare.

Maurice Utrillo, portret pictat de mama saSuzanne Valadon,1921, Muzeul Utrillo-Valadon, Sannois

 

Începe să picteze primele tablouri, încurajat de mama sa. Revenit la Pierrefitte, realizează tablourile Café „Le Chat sans Queue” și La Guinguette. În 1909, galeristul Louis Libaude îi cumpără tablouri cu peisaje din Montmartre, Pierrefitte și Montmagny. Se împrietenește cu pictorul Alphonse Quizet, pictează cu regularitate și, începând cu anul 1910, reușește să se întrețină din vânzarea propriilor tablouri.

Les-anciens-moulins-de-montmartre-et-la-ferme-debray

Victimă a repetatelor abuzuri de alcool, este condamnat în 1911 de un tribunal corecțional pentru atentat la pudoare. În anii următori, 19121913 și 1914 este internat în repetate rânduri în clinica doctorului Revertégat din Sannois. Între 9 și 26 decembrie 1914 este internat în clinica psihiatrică a spitalului Sainte-Anne, după repetate acte de agresiune, apoi – până pe 18 ianuarie 1915 – în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe („période blanche”).

 

Între anii 1915 și 1921, suferă numeroase recidive de abuz alcoolic și este internat în diverse clinici sau ospicii: Sainte-Anne și Villejuif (1916), clinica doctorului Vicq din Aulnay-sur-Bois (1918), azilul doctorului Rivault d’Allonnes din rue de Picpus (1919 și 1920), spitalul Sainte-Anne (1920 și 1921). În 1921 petrece un concediu la țară, într-o localitate din apropierea orașului Lyon. Tablourile sale sunt tot mai apreciate, predomină tonalitățile vii multicolore („période colorée”).

 

În 1926Serghei Diaghilev îi comandă decorul și costumele pentru baletul „Baraban”; douăzeci de ani mai târziu va realiza decorul pentru opera „Louise” de Gustave Charpentier.

În 1929, guvernul francez îi acordă Crucea Legiunii de Onoare pentru meritele sale artistice.

În ultimii ani duce o viață austeră, continuând să picteze mult, reputația lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective (1950: Expoziție personală la Bienala de la Veneția) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe 5 noiembrie 1955 în Dax. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre.

Mormântul lui Utrillo, Cimitirul Saint Vincent, Paris

 

Sursa biografiei : Wikipedia

 

 

Câteva cuvinte despre stil

Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din cartierul Montmartre. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de impresionism („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între 1910 și 1914 se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioada albă”).

 

 

Există trei perioade în opera lui Utrillo:

  • perioada Montmagny din 1904până în 1910  ;
  • perioada albă din 1910până în 1914  în care formele și culorile albe sunt predominante;
  • perioada colorată din 1922până în 1955  în care predomină tonurile strălucitoare și vesele.

Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase (Casa lui Hector Berlioz1910Biserica Notre-Dame de Clignancourt1913 etc.). Treptat, gama cromatică se îmbogățește, culorile sunt pline de prospețime, de acuitate senzorială. Se vorbește despre o „perioadă multicoloră”, care este situată după anul 1922.

Destin postum

 Utrillo a fost deosebit de prolific; a produs mii de picturi în ulei. Deși picturile de primă clasă ale lui Utrillo sunt puține, criticii l-au legat ca peisagist de maeștri din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea precum Francesco Guardi , Hubert Robert și Camille Corot .

În anul 2009 a avut loc la Pinacothèque de Paris expoziția „Valadon-Utrillo: De l’impressionnisme à l’École de Paris”.

Muzeul Utrillo-Valadon din Sannois . Deschis în 1995, în muzeul din Sannois sunt expuse 40 de tablouri realizate de Suzanne Valadon și de Maurice Utrillo; muzeul are un centru de documentare și o bibliotecă gestionată de Asociația „Maurice Utrillo”, creată în 1963 de văduva artistului.

 

S-au spus multe despre stilul lui Utrillo. La confluența marilor curente artistice : realism, impresionism, expresionism creația lui Utrillo este, in opinia mea, o sinteză; o sinteză de geniu…Cateodată realist, amintind de Corot, in desen de multe ori expresionist , in culoare impresionist. Dragostea pentru peisajul urban și in mod special pentru iarnă, albul, mai puțin folosit in pictură, fac picturile sale de neconfundat. Utrillo se înscrie în galeria celor mai mari pictori ai secolului trecut !

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci